Săvârşirea faptei ilicite a neluării tuturor măsurilor necesare pentru efectuarea cercetării administrative în termen. Respingerea recursului ca nefondat

• Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (1)
• NCPC: art. 497
• O.G. nr. 121/1998: art. 23 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 08.07.2014, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pârâții Ministerul Apărării Naționale – Unitatea Militară nr. 01961 Otopeni și Ministerul Apărării Naționale – Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor solicitând:

– anularea Hotărârii nr. 24/CJI/20.06.2014 emisă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale;

– anularea Hotărârilor nr. A 3240 din 13.02.2014 și A 3241 din 13.02.2014 emise de Comandantul U.M. nr. 01961 Otopeni – Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale prin care au fost respinse contestațiile formulate împotriva deciziilor de imputare;

– anularea Deciziilor de imputare nr. x și A 19 din 06.01.2014 emise de C. Otopeni – Comisia de cercetare administrativă din cadrul Ministerului Apărării Naționale;

– suspendarea efectelor deciziilor de imputare nr. x și A 19 din 06.01.2014 și a Hotărârilor nr. A 3240 din 13.02.2014 și A 3241 din 13.02.2014 până la soluționarea prezentei acțiuni;

– exonerarea de la plata sumei de 4.308,75 RON, reprezentând contravaloarea răspunderii materiale care s-a antrenat în sarcina reclamantelor și restituirea sumelor achitate cu acest titlu.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1181 din 19 martie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul pârâtului Ministerul Apărării Naționale este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

În discuție este legalitatea angajării răspunderii materiale a reclamantelor, în calitate de militari în cadrul Ministerului Apărării Naționale – Unitatea Militară nr. 01961 Otopeni, prin actele administrative emise în cauză, pentru efectuarea cercetării administrative în vederea stabilirea răspunderii materiale și recuperarea prejudiciului de 17.235 RON, cu depășirea termenului legal de 103 de zile.

Prima instanță a reținut că cercetarea administrativă a fost efectuată de reclamante în termenul maxim de 120 de zile reglementat de dispozițiile O.G. nr. 121/1998, prelungirea referindu-se la termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din actul normativ menționat, așa încât nu se poate vorbi despre o depășire a acestui termen, apreciindu-se în consecință că nu există fapta ilicită a reclamantelor de neluare a măsurilor necesare pentru efectuarea cercetării administrative în termen.

Soluția primei instanțe este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Criticile pârâtului referitoare la posibilitatea comandantului unității de dispunere a efectuării cercetării administrative conform art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 într-un termen mai mic de 60 de zile, care ulterior putea fi prelungit cu încă 60 de zile conform alin. (2) al normei menționate, cu consecința constatării neefectuării cercetării administrative în termenul astfel rezultat, sunt nefondate.

Prin art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 s-a stabilit că „Termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei”.

Acesta este un termen legal, fiind stabilit de legiuitor, imperativ, întrucât în intervalul de timp fixat organul administrativ este obligat a finaliza cercetarea administrativă sub sancțiunea decăderii, și invariabil, limitele acestuia neputând a fi modificate prin manifestarea de voință a subiecților de drept administrativ cărora dispoziția legală le reglează conduita.

În cauză, acest termen a început să curgă, așa cum a reținut instanța de fond, la data de 26.06.2012, când comandantul C. Otopeni a dispus efectuarea cercetării administrative și s-a împlinit la expirarea celor 60 de zile impuse de legiuitor, adică la 26.08.2012, coordonatele sale temporare neputând a fi influențate sau modificate de O.Z.U. nr. 130 din 05.07.2012 emis de comandantul C. Otopeni.

Într-adevăr, conform dispozițiilor punctului 49 din Ordinul M5/1999, „Comandantul sau șeful unității care a constatat existența pagubei dispune de îndată, prin ordin de zi pe unitate sau ordine în rezoluție date pe actele de sesizare a pagubei, executarea cercetării administrative, stabilind organul competent să efectueze cercetarea, precum și termenul până la care aceasta trebuie efectuată”. Această dispoziție nu poate fi interpretată decât în sensul că prin ordinul de zi se stabilește printre altele și termenul legal prevăzut de lege, fără ca acesta să poată fi micșorat prin ordinul comandantului, pentru că printr-o asemenea abordare interpretativă s-ar transforma un termen legal și obiectiv, într-un termen administrativ și subiectiv.

Opțiunea comandantului unității exercitată în limitele competențelor acordate de art. 23 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998 de a prelungi acest termen pe o perioadă de încă 60 de zile, a determinat ca perioada în care trebuia finalizată cercetarea administrativă cu care au fost învestite reclamantele să fie de 120 de zile.

Or, prin depunerea procesului-verbal de cercetare administrativă nr. A 9076 la data de 16.10.2012, acest termen nu era împlinit.

Prin urmare, în mod corect și temeinic a apreciat instanța de fond că nu se poate reține în sarcina reclamantelor săvârșirea faptei ilicite a neluării tuturor măsurilor necesare pentru efectuarea cerecetării administrative în termen și în consecință nu se poate antrena răspunderea materială a acestora prin actele administrative contestate.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâților ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.