Sancțiunile aplicabile în cazul neconformării la sistemul de raportare RO e-Factura

Legea care prevede extinderea sistemului de raportare RO e-Factura la toate operațiunile taxabile derulate în România, începând de la 1 ianuarie 2024, a fost promulgată de președintele României și urmează să fie publicată în Monitorul Oficial (Legea nr. 296/2023 privind unele măsuri fiscal bugetare pentru asigurarea sustenabilității financiare a României pe termen lung). Astfel, companiile stabilite în România sau nerezidenții înregistrați în scopuri de TVA în țara noastră vor fi obligați să raporteze toate facturile emise pentru operațiuni taxabile în România în sistemul RO e-Factura și trebuie să aibă în vedere trei termene importante: 1 ianuarie, 1 aprilie și 1 iulie 2024. După acest ultim termen, pentru companiile stabilite în România, facturarea electronică rămâne singura modalitate legală de emitere a facturilor.

Pe de altă parte, de la 1 iulie 2024, o persoană impozabilă stabilită în România, care primește și înregistrează o factură tradițională, emisă pe hârtie sau prin alte variante electronice de operatori economici stabiliți în România, adică ce nu a fost emisă electronic (în format XML cu sigiliul Ministerului Finanțelor), se sancționează cu o amendă egală cu TVA-ul înscris în factură. Pentru contribuabilii nerezidenți înregistrați în scop de TVA, rămâne valabilă și după 1 iulie 2024 doar amenda pentru nerespectarea raportării în sistemul RO e-Factura.

Aspecte neclare legate de cuantumul amenzilor

Amenzile prevăzute de actul normativ ridică mai multe semne de întrebare, atât cu privire la aplicabilitate, cât și la anumite principii.

Totuși, deși noua legislație prevede în mod expres că amenda ce intervine de la 1 iulie 2024, aplicată prin raportare la TVA-ul înscris în factură, derogă de la maximul amenzii contravenționale prevăzute de O.G nr. 2/2001 (respectiv 100.000 de lei), nu interzice posibilitatea achitării a jumătate din minimul amenzii stabilite de lege. Așadar, textul este ambiguu și va crea dificultăți în aplicare. Într-o interpretare riguroasă, ar trebui ca un contribuabil sancționat cu o amendă egală cu TVA-ul din factura pe care a înregistrat-o fără să se asigure că aceasta fost emisă electronic să poată plăti doar jumătate din amendă în termen de 15 zile de la momentul primirii procesului-verbal de sancționare. În lipsa unei precizări exprese în acest sens și fără o practică în domeniu, este discutabil dacă fiscul va accepta doar plata a 50% din suma stabilită.

O altă întrebare care se ridică vizează cumulul de amenzi pentru neraportarea facturilor în sistemul RO e-Factura. Concret, este incert dacă amenda se aplică pentru fiecare factură neînregistrată în sistemul RO e-Factura sau pentru un calup de facturi încărcate în sistem. Totodată, nu este clar care ar fi cuantumul maxim. Și în acest caz, textul de lege este ambiguu – pe de o parte, prevede că sancțiunea se aplică pentru netransmiterea facturii „în termen de cinci zile lucrătoare de la data emiterii”, iar pe de altă parte, textul general prevede obligativitatea încărcării facturilor (la plural) în sistemul RO e-Factura. Totuși, dincolo de neclaritatea textului, amenda nu ar trebui să depășească dublul amenzii maxime. Acest aspect rezultă din O.G. nr. 2/2001, conform căreia, dacă contravențiile au fost constatate prin același proces-verbal, sancțiunile se cumulează, dar suma finală nu poate depăși dublul amenzii maxime (cea mai mare dintre ele). În plus, dacă o persoană săvârșește mai multe contravenții, iar acestea sunt constatate de același agent constatator, se încheie un singur proces-verbal. Practica autorităților fiscale ar trebui să confirme această abordare, pentru că fiscul, în cadrul unui control, verifică o perioadă mai lungă, nicidecum o singură operațiune sau activitatea dintr-o zi. Teoretic, s-ar putea efectua mai multe controale zilnic și, pentru fiecare zi, să se emită câte un proces-verbal de sancționare. Dar o astfel de abordare ar fi cel puțin unică în practica controalelor din ultimii ani.

Risc de dublă impozitare

Maniera deficitară de redactare a legii și toate deficiențele semnalate mai sus ridică și aspecte de legalitate. Orice lege trebuie să fie clară și previzibilă. Or numeroasele probleme ce pot să apară ca urmare a aplicării sancțiunilor de mai sus denotă tocmai faptul că reglementarea acestor amenzi intră în contradicție cu aceste principii. În practică, unui contribuabil îi va fi greu să se conformeze, dar și să anticipeze reacția autorităților fiscale.

În plus, o amendă stabilită prin raportare la TVA-ul din factură este în mod cert disproporționată față de gravitatea faptei. Aspect care este criticat cu precădere de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), care a subliniat în mai multe hotărâri maniera arbitrară a unui stat membru de a aplica sancțiuni (Ecotrade, C‑95/07 și C‑96/07, Farkas C‑564/15). Totodată, sancțiunea nu este aplicabilă unitar, având în vedere că anumite operațiuni pot fi scutite de TVA (chiar dacă emiterea facturii este opțională), și ar conduce la dublă impozitare, din moment ce companiile care acceptă facturi neconforme (ce nu sunt emise electronic) își vor pierde și dreptul de a deduce TVA pentru achizițiile respective.

Materialul integral poate fi consultat aici.