Revizuirea. Cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale. Respingerea apelului ca nefondat

• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 421 alin. (1) lit. b)
• NCPP: art. 452-art. 464

Prin sentința penală nr. 171/F din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 148/10.07.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2008, formulată de revizuenții A., B. și C..

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2022, condamnații A., B. și C. au solicitat revizuirea sentinței penale nr. 148/10.07.2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 32/A din data de 07.02.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 254/A din 6 decembrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate de apelanții revizuenți C., A. și B., Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reține că judecarea apelului se realizează din perspectiva soluției pronunțate prin sentința apelată – fiind vorba despre soluționarea unei cereri de revizuire ce a fost respinsă ca inadmisibilă și nu de soluționarea fondului cauzei.

Tot cu titlu preliminar, instanța reține că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, care permite instanței penale să revină asupra propriei hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Reglementarea generală a revizuirii este cuprinsă în cadrul dispozițiilor art. 452-art. 464 din C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și lit. f) din C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză; (…) f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

La momentul analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire, conform prevederilor art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., „(3) Instanța examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3); c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4)”.

Revizuenții C., A. și B. au invocat cazul reglementat de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., susținând că au apărut împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei si care dovedesc netemeinicia hotărârii definitive de condamnare pronunțată în apel, anume decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, care lămurește/explică natura juridică și efectele deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 într-un mod diferit față de cel în care instanțele judecătorești au interpretat si au aplicat această decizie, ceea ce reprezintă „împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei”, de natură a dovedi netemeinicia hotărârii definitive de condamnare.

Referitor la cazul de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. (s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză), trebuie subliniat că faptele sau împrejurările (faptele probatorii) descoperite trebuie să fi fost necunoscute instanței la data judecării cauzei și să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeinciei hotărârii prin care s-a dispus achitarea, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Astfel, pentru a fi incident cazul prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., este necesar ca faptele și împrejurările noi să fi preexistat hotărârii atacate, doar că ele nu au putut fi cunoscute de instanță. Descoperirea lor ulterioară și invocarea pe calea revizuirii are drept scop evidențierea unor erori de fapt, produse în judecata inițială din cauza necunoașterii respectivelor împrejurări, astfel încât noua situație să conducă la anularea hotărârii contrare legii.

Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanță că decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 nu constituie o împrejurare de fapt nouă, necunoscută judecătorilor care au soluționat cauza în fond și care să atragă netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv să conducă la pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere, revizuenții urmărind, în realitate, pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale. Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 nu a preexistat hotărârii atacate, fiind pronunțată ulterior rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se solicită, iar în ceea ce privește modalitatea de interpretare și aplicare a deciziei instanței de contencios constiuțional nr. 297/2018, revizuenții pot formula, eventual, o altă cale extraordinară de atac (contestație în anulare), astfel cum a reținut, de altfel, și Curtea de Apel București.

În ceea ce privește al doilea caz de revizuire invocat de apelanți, cel reglementat de art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate), instanța notează că, în privința acestui caz, este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: să existe o hotărâre a Curții Constituționale prin care a fost declarată neconstituțională o normă legală; excepția de neconstituționalitate să fi fost invocată în cursul procesului penal în cauza a cărei revizuire se cere de către revizuent; decizia Curții Constituționale să fi fost publicată în Monitorul Oficial, ulterior rămânerii definitive a hotărârii; hotărârea definitivă prin care cauza a fost soluționată în fond să se fi întemeiat pe prevederea legală declarată neconstituțională; consecințele încălcării dispoziției constituționale să continue să se producă și să nu poată fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

În cauză, nu este îndeplinită una dintre condițiile menționate anterior, respectiv aceea ca apelanții revizuenți C., A. și B. să fi invocat, în cursul procesului penal în cauza a cărei revizuire se cere, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. (prevederi a căror neconstituționalitate s-a constatat prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, invocată de revizuenți în susținerea cererii).

Conform jurisprudenței instanței supreme: cazul de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. presupune invocarea excepției de neconstituționalitate în cauza soluționată prin hotărârea judecătorească definitivă atacată pe calea revizuirii. În consecință, cererea de revizuire formulată, în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., împotriva hotărârii judecătorești definitive pronunțate într-o cauză în care nu s-a invocat excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, decizia Curții Constituționale prin care s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională neputând conduce la revizuirea hotărârii judecătorești definitive pronunțate în cauză (Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 334/A din 24 octombrie 2019).

Referitor la susținerea apelanților revizuenți, în sensul că din paragraful 28 al deciziei Curții Constituționale nr. 126/2016, reiese că pot fi invocate decizii prin care s-a constatat neconstituționalitatea unor prevederi chiar dacă excepția nu a fost invocată în cauza respectivă, Înalta Curte reține următoarele:

Este adevărat că în paragraful 28 al deciziei Curții Constituționale nr. 126/2016, se reține că „Curtea observă că, în dezacord cu jurisprudența instanței de contencios constituțional precitată și cu considerentele reținute în paragraful anterior, potrivit noilor norme procesual penale, respectiv art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., decizia Curții prin care s-a constatat neconstituționalitatea unui text de lege constituie motiv de revizuire indiferent dacă s-a invocat sau nu excepția de neconstituționalitate în cauza în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere”, însă această observație se referea la reglementarea art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. din momentul analizării excepției de neconstituționalitate. În continuare, în urma examinării excepției de neconstituționalitate, la paragraful 35 al deciziei Curții Constituționale nr. 126/2016, se rețin următoarele:

„Curtea constată că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu circumstanțiază cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională”.

Așadar, prin decizia Curții Constituționale nr. 126/2016 a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțional, iar, ulterior, prin Ordonanța de urgență 18/2016, art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. a fost modificat, având următorul cuprins:

„f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate”.

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că, în mod corect, s-a dispus respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, constatându-se că nu au fost invocate temeiuri legale privind redeschiderea procedurilor penale, conform art. 459 alin. (3) lit. c) din C. proc. pen., iar faptele în baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea unor temeiuri legale ce ar permite revizuirea, potrivit art. 459 alin. (3) lit. e) din C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, apelul formulat de revizuenții C., A. și B. împotriva sentinței penale nr. 171/F din 06 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., vor fi obligați apelanții revizuenți la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.