Revendicare imobiliară. Critici referitoare la calitatea procesuală activă a recurentei-reclamante. Admiterea recursurilor declarate, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată

22 iul. 2022
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 383
  • H.G. nr. 229/2009: art. 4 alin. (1) şi (3)
  • Legea nr. 46/2008: art. 11 alin. (1) (9) şi (10)
  • Legea nr. 46/2008: art. 7 alin. (3)
  • NCC: art. 861
  • NCPC: art. 451
  • NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
  • NCPC: art. 497
  • NCPC: art. 68
  • NCPC: art. 75

La data de 17 mai 2018 au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2017, recursurile declarate de recurenta-reclamantă RNP Romsilva – Direcția Silvică Călărași și de recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, împotriva Deciziei civile nr. 235A din 27 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 437 din 27 februarie 2019)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând în continuare criticile referitoare la calitatea procesuală activă a recurentei-reclamante Regia Națională a Pădurilor – Romsilva în formularea capătului de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, Înalta Curte reține că potrivit art. 11 alin. (1), (9) și (10) din Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată – 9 septembrie 2015:

„(1) Fondul forestier proprietate publică a statului se administrează de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, regie autonomă de interes național, aflată sub autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice, care se reorganizează în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea” și de „Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”, prin ocolul silvic propriu constituit în condițiile legii. (…)

Esti avocat, magistrat, notar, executor judecatoresc, practician in insolventa sau consilier juridic? Atunci ai nevoie de pachetul Alpha Bank dedicat profesionistilor

(9) În litigiile referitoare la dreptul de administrare a fondului forestier proprietate publică, titularul acestui drept va sta în instanță în nume propriu.

(10) În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra fondului forestier proprietate publică a statului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor C. proc. civ. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestor obligații”.

Așa cum au reținut și instanțele de fond, recurenta-reclamantă Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a formulat prezenta cerere de chemare în judecată în virtutea dreptului de administrare pe care îl exercită, conform dispozițiilor legale sus-menționate, asupra fondul forestier aflat în proprietatea publică a statului.

În literatura de specialitate, dreptul de administrare a fost definit ca fiind un drept real principal, inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, constituit de autoritatea competentă, în mod gratuit, asupra unui bun din domeniul public, în favoarea unei regii autonome sau a unei instituții publice, ca modalitate de exercitare a dreptului de proprietate publică, drept care conferă titularului său atributele posesiei, folosinței și dispoziției, cu respectarea obligațiilor prevăzute în actul de constituire, precum și a limitelor materiale și juridice.

Înalta Curte reține că soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost considerată ca fiind legală de către instanța de apel în considerarea faptului că reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva nu este titulara dreptului de proprietate asupra terenului revendicat.

Mai mult, curtea de apel a reținut că, deși prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a menționat că solicită introducerea în cauză a Statului Român, această cerere nu este aptă să dea naștere unui raport de drept procesual de natura celui reglementat de art. 68 și următoarele C. proc. civ., motivând, în esență, că nu există o dispută judiciară între reclamantă și titularul afirmat al dreptului de proprietate publică. În plus, s-a reținut, în mod eronat, după cum s-a arătat deja, că prin cererea de intervenție voluntară principală, Statul Român nu ar fi solicitat el însuși revendicarea terenului în litigiu.

În opinia Înaltei Curți, argumentele expuse de curtea de apel în legătură cu calitatea procesuală activă a reclamantei Regia Națională a Pădurilor Romsilva nu pot fi primite.

Sub un prim aspect, se impune a se sublinia că dreptul de administrare asupra fondului forestier aflat în domeniul public al statului, conferit reclamantei de dispozițiile art. 11 din Legea nr. 46/2008 – Codul Silvic, are în conținutul său atributele posesiei, folosinței și dispoziției, specifice acestui drept real.

Împrejurarea că reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva nu este însuși titularul dreptului de proprietate publică nu justifică, de plano, admiterea excepției lipsei calității procesuale active, în ceea ce privește cererea de revendicare a terenului în litigiu, și aceasta deoarece, așa cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. (10) din Legea nr. 46/2008:

„În litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra fondului forestier proprietate publică a statului, titularul dreptului de administrare are obligația să arate instanței cine este titularul dreptului de proprietate, potrivit prevederilor C. proc. civ. Titularul dreptului de administrare răspunde, în condițiile legii, pentru prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestor obligații’’.

Se observă că, dacă în ceea ce privește dreptul de administrare a fondului forestier aflat în proprietate publică, alin. (9) al aceluiași text legal stipulează că titularul acestui drept va sta în instanță în nume propriu, alin. (10) instituie pentru titularul dreptului de administrare obligația de a arăta instanței, în condițiile C. proc. civ., pe titularul dreptului de proprietate, în litigiile privitoare la dreptul de proprietate asupra fondului forestier aflat în proprietate publică.

Nu se poate susține cu temei că art. 11 alin. (10) din Legea nr. 46/2008, ar fi aplicabil exclusiv în situația în care titularul dreptului de administrare ar fi chemat în judecată în calitate de pârât, caz în care s-ar face aplicarea dispozițiilor art. 75 din C. proc. civ., pentru această ipoteză ar institui o situație de excepție care nu este expres reglementată.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

De asemenea, nu poate fi primită interpretarea conform căreia reclamanta nu ar putea formula, în condițiile art. 68 și urm. C. proc. civ., în executarea obligației impuse de art. 11 alin. (10) din Legea nr. 46/2008, o cerere de intervenție forțată a Statului Român, în modalitatea chemării în judecată a altei persoane, deoarece această interpretare adaugă la lege.

Faptul că în practică s-a constatat că, de obicei, reclamantul și terțul își dispută dreptul în litigiu, nu exclude existența cazurilor în care o asemenea dispută nu există, cum este, de exemplu, situația litigiilor promovate de unul sau de unii dintre titularii unui drept aflat în proprietate comună.

În consecință, Înalta Curte reține că, în condițiile particulare ale cauzei, legitimarea procesuală activă a reclamantei Regia Națională a Pădurilor Romsilva în ceea ce privește acțiunea în revendicare, derivă chiar din dispozițiile art. 11 alin. (10) din Legea nr. 46/2008, coroborate cu cele ale art. 4 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și cu cele ale art. 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva.

Potrivit acestor dispozițiile legale, titularul dreptului de administrare are legitimare procesuală activă proprie, având obligația de a arăta instanței pe titularului dreptului de proprietate publică; pe de altă parte, instituirea acestei obligații procesuale are ca premisă calitatea de parte în proces a titularului dreptului de administrare, în speță a RNP Romsilva.

Înalta Curte reține că, având în vedere modul în care este definit dreptul de administrare asupra bunurilor aflate în proprietatea publică, dispozițiile art. 11 alin. (10) din Legea nr. 46/2008 permit participarea la judecată a titularului dreptului de administrare, nefiind făcută nicio distincție sub aspectul calității procesuale active sau pasive; aceste prevederi permit inclusiv formularea unei acțiuni în revendicare, promovate pentru apărarea și asigurarea integrității fondului forestier aflat în proprietatea publică a statului, cu scopul realizării obiectului de activitate al titularului dreptului de administrare.

Un eventual risc derivat din efectele unei soluții de respingere a acțiunii în revendicare introduse de titularul dreptului de administrare, asupra titularului dreptului de proprietate publică, este înlăturat atunci când acesta din urmă este atras în proces.

În speță, se observă că reclamanta a dat eficiență prevederilor art. 11 alin. (10) din Legea nr. 46/2008; în plus, și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, a solicitat, prin cererea de intervenție voluntară principală, revendicarea terenului menționat în cererea de chemare în judecată.

Sub un alt aspect, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 15 din 17 octombrie 2011, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv a dispozițiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, pentru modificarea și completarea Legii nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, că Regia Națională a Pădurilor Romsilva are calitate procesuală activă pentru a formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene emise în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere, respectiv pentru formularea de acțiuni în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor privind retrocedarea terenurilor forestiere din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Având în vedere că dispozițiile legale care fac obiectul dezlegării cu caracter obligatoriu nu sunt aplicabile speței, în mod evident această decizie nu poate fi reținută ca fundament al admiterii căii de atac.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că în considerentele acestei decizii s-a statuat în sensul că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. art. 11 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, art. 4 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 229/2009 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și art. 1 alin. (1), art. 2 lit. A) pct. 1 și art. 3 lit. k) din Regulamentul de organizare și funcționare a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, rezultă că „Regia Națională a Pădurilor Romsilva, în calitate de titular al dreptului de administrare a fondului forestier proprietate publică a statului și a atribuțiilor conferite în exercitarea acestui drept, poate promova, în nume propriu, acțiuni în justiție pentru apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului (…)”.

Or, pentru identitate de rațiune, în sfera acțiunilor în justiție pentru apărarea și asigurarea integrității fondului forestier proprietate publică a statului se regăsesc și acțiunile având ca obiect revendicarea terenurilor despre care se susține că fac parte din fondul forestier aflat în proprietatea publică a statului.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că nu se impune examinarea celorlalte argumente expuse de recurenți în cadrul acestui motiv de recurs, care țin de interpretarea prin analogie a unor dispozițiile legale ori de interpretarea pe cale jurisprudențială.

În consecință, Înalta Curte constată că dezlegările curții de apel cu referire la obiectul cererii de intervenție voluntară principală și la legitimarea calității procesuale active a reclamantei Regia Națională a Pădurilor Romsilva în cererea de revendicare imobiliară, contravin dispozițiilor legale evocate, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu consecința casării deciziei atacate și trimiterii cauzei, pentru o nouă judecată, Curții de Apel București, conform art. 497 C. proc. civ.

Ținând seama de motivele care conduc la adoptarea soluției de casare a deciziei recurate, Înalta Curte constată că nu se impune, în acest stadiu procesual, examinarea criticilor privitoare la fondul cererii de revendicare imobiliară și la titlul de proprietate al Statului Român, a criticilor relative la soluționarea petitului prin care s-a solicitat rectificarea de carte funciară, care este accesoriu acțiunii în revendicare, precum și criticilor vizând aplicarea dispozițiilor art. 451 C. proc. civ.

Cu referire la dezlegările date de instanța de apel criticilor privitoare la capetele de cerere prin care s-a solicitat anularea Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 27 iulie 2007 și nr. x din 13 iunie 2008, prin care s-a susținut încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 46/2008, art. 861 din C. civ. și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, în sensul nerespectării procedurii de trecere a terenurilor aflate în proprietatea publică a statului din domeniul public în domeniul privat, Înalta Curte reține că nu pot fi primite.

Astfel, aceste critici vizează aspecte de nevalabilitate a titlului vânzătorului cu referire la care s-a constatat existența autorității de lucru judecat.

Înalta Curte reține că recurenții nu au dezvoltat, în concret, critici de nelegalitate care să vizeze dezlegările instanței de apel sub aspectul analizat, nefiind suficientă reiterarea susținerilor din cererile de sesizare a primei instanțe.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 497 și 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de recurenții Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Călărași și Statul Român – prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, împotriva Deciziei civile nr. 235A din 27 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza, pentru o nouă judecată, Curții de Apel București.

Sursa informației: www.scj.ro.

Revendicare imobiliară. Critici referitoare la calitatea procesuală activă a recurentei-reclamante. Admiterea recursurilor declarate, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată was last modified: iulie 22nd, 2022 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.