Repunerea în discuţie a conţinutului unui contract juridic încheiat între părţi sau încadrarea unor circumstanţe în ipoteza unei îmbogăţiri fără justă cauză a pârâtei. Anularea recursului declarat în cauză

• NCC: art. 948
• NCPC: art. 486 alin. (1) lit. d)
• NCPC: art. 488
• NCPC: art. 489 alin. (2)
• NCPC: art. 496 alin. (1)
• NCPC: art. 499
• VCPC: art. 304 pct. 8

Prin cererea introdusă la Judecătoria Călărași, la data de 07.09.2018 și înregistrată sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. – în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență „B.” în contradictoriu cu pârâta C., a solicitat ca, în baza probelor ce se vor administra, să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună: rezilierea antecontractului de vânzare – cumpărare nr. x/17.06.2008 și a actului adițional nr. x/14.07.2008 autentificate de B.N.P. D.; să se constate nulitatea absolută a antecontractului și actului adițional pe motiv că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în cuprinsul acestuia, corelativ cu repunerea părților în situația anterioară încheierii lui; să se constatate că a intervenit desființarea de plin drept a antecontractului si actului adițional ca urmare a imposibilității perfectării tranzacției în formă autentică la termenul și în condițiile prevăzute de părți; să se constatate că părțile au fost repuse în situația anterioară încheierii lui; să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 70.000 EURO la cursul de schimb al BNR din ziua plății reprezentând transa I și II din prețul de vânzare precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

La termenul de judecată din 21.01.2019 apărătorul pârâtei a reiterat excepția necompetenței teritoriale și materiale a Judecătoriei Călărași, invocate prin întâmpinare, în raport de obiectul cererii, apreciază că soluționarea revine Tribunalului Călărași.

Prin sentința civilă nr. 139/21.01.2019, Judecătoria Călărași a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Călărași, excepție invocată de pârâta C. și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Călărași.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 762 din 5 aprilie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată implicit de către intimată prin întâmpinare, prin mențiunile referitoare la neîncadrarea criticilor în respectivele motive de recurs invocate, Înalta Curte constată prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, deși recurenta-reclamantă a invocat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, această invocare este una formală, în condițiile în care partea, pe de o parte, nu indică care sunt aceste norme, iar, pe de altă parte criticile sale vizează împrejurări de fapt.

Astfel, criticile recurentei-reclamante prin care aceasta a susținut că instanța de apel nu a analizat în concret conținutul antecontractului de vânzare-cumpărare și al cererii de chemare în judecată, precum și afirmația că recurenta nu putea cumpăra un bun inexistent din punct de vedere juridic, deși acestea par a susține o greșită aplicare a legii, respectiv a art. 948 C. civ. și a celor care reglementează obiectul și validitatea contractelor, recurenta-pârâtă nu a indicat însă, în mod concret, care este eroarea de judecată a curții de apel din această perspectivă și în ce mod prevederile indicate au fost aplicate sau interpretate greșit de către instanța de apel.

Or, prin motivele de recurs recurenta-reclamantă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată, de respingere a cererii de chemare în judecată, însă aceasta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, omite faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curții de apel.

În plus, aspectele susținute de către recurenta-reclamantă vizează împrejurări de fapt, ce nu pot face obiectul analizei instanței de recurs, partea repunând în discuție conținutul unui contract juridic încheiat între părți (deși vechiul motiv de recurs reglementat de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. 1865 nu a mai fost preluat în cadrul motivelor de recurs reglementate de art. 488 din Noul C. proc. civ. aplicabil cauzei, întrucât într-adevăr, calificarea unui contract juridic nu reprezintă un aspect de legalitate) sau încadrarea unor circumstanțe în ipoteza unei îmbogățiri fără justă cauză a pârâtei.

Or, în cadrul controlul judiciar pe care îl exercită, instanța de recurs este limitată la situația de fapt așa cum a fost ea stabilită de instanțele de fond, fără a o putea schimba, date fiind prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Nici critica recurentei-reclamante în sensul că se ajunge la situația în care „s-a plătit un preț pentru un bun pe care promitenta-vânzătoare nu l-a avut niciodată în patrimoniu, preț pe care aceasta nu poate fi obligată sa îl restituie” nu poate fi primită, neputând fi circumscrisă vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, și sub acest aspect, partea s-a mărginit doar la a-și exprima nemulțumirea cu privire la soluția curții de apel, fără a indica în mod clar de ce acestea ar determina concluzia caracterului nelegal al hotărârii recurate. De altfel, instanța de apel a arătat în acest sens că „transferul dreptului de proprietate nu are loc decât la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, promitentul-vânzător nu trebuie să fie proprietarul lucrului vândut la momentul întocmirii antecontractului, fiind necesar să fie proprietar doar la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare sau al pronunțării hotărârii care să țină loc de act autentic, promitentul – vânzător asumându-și obligația dobândirii până la acel moment a dreptului de proprietate asupra bunului”. Or, recurenta nu a indicat în nici un fel nelegalitatea celor reținute de către instanța de apel, conform celor menționate, ci s-a limitat la a își expune nemulțumirea față de soluția instanței de apel.

O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel și nu critici de netemeinicie a acesteia, astfel cum sunt cele aduse în discuție de către recurenta-pârâtă.

Nici celelalte aserțiuni, încadrate de recurentă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., nu au semnificația unor critici de nelegalitate care să poată fi supuse controlului de legalitate ce poate fi efectuat în calea de atac a recursului. Ele se subsumează situației de fapt a cauzei, adică temeiniciei deciziei recurate ce însă, scapă controlului exclusiv de legalitate al instanței de recurs.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Drept urmare, în absența unor expuneri care să reflecte raționamentul eronat al instanței de apel, sub aspectul atât al indicării concrete a normelor de drept material pretins a fi încălcate, cât și al expunerii de argumente clare prin care să se arate maniera pretins eronată de interpretare a dreptului material incident în cauză, instanța de recurs nu poate decela care anume sunt elementele de nelegalitate ale hotărârii recurate ce pot fi circumscrise cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., așa încât sancțiunea care intervine, în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

În privința motivului de recurs din art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., nu s-a arătat în ce constau pretinsele rețineri contradictorii ale instanței de apel în accepțiunea textului menționat, existența unei motivări incomplete a instanței de apel sau existența unei motivări străine de cauză.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat în cauză.

Sursa informației: www.scj.ro.