Răspunderea online după Digital Services Act

9 feb. 2024
Articol UJ Premium
Vizualizari: 223
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Pe 17 februarie 2024, intră pe deplin în vigoare Regulamentul privind o piață unică pentru serviciile digitale (Actul legislativ privind serviciile digitale), care se aplica deja de la 25 august 2023 pentru platformele online foarte mari și care conține un set unic de norme în scopul declarat de a crea un spațiu digital mai sigur în care să fie protejate drepturile fundamentale ale tuturor utilizatorilor de servicii digitale și de a stabili condiții de concurență echitabile pentru a stimula inovarea, creșterea și competitivitatea. 

I. Ce este Actul legislativ privind serviciile digitale (Digital Services Act)?

Majoritatea dintre noi accesăm internetul prin intermediul unui furnizor de servicii de internet, folosim rețele sociale pentru a ne crea sau a urmări conținut, facem cumpărături online de pe piețe online, rezervăm vacanțe și hoteluri online și căutăm aproape orice folosind motoare de căutare.

Modul în care interacționăm cu aceste servicii sunt de cele mai multe ori reglementate de fiecare furnizor de servicii în parte.

Actul legislativ privind serviciile digitale (DSA) conține set de norme la nivelul Uniunii Europene pentru serviciile digitale amintite mai sus, care acționează ca intermediari pentru consumatori și bunuri, servicii și conținut.

II. Cui se aplică DSA?

Regulamentul se aplică cu responsabilitate crescătoare următoarelor tipuri de servicii digitale:

1. Serviciile de „simplă transmitere” („mere conduit”), care constau în transmiterea într-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului sau în furnizarea accesului la o rețea de comunicați (cum ar fi puncte de acces wireless, rețele private virtuale VPN, servicii și soluții DNS, registre de nume de domenii de nivel superior, autorități de certificare care emit certificate digitale, voce peste IP – VoIP) etc.;

2. Serviciile de „stocare în cache” („caching”), care constau în transmiterea într-o rețea de comunicații a informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, implicând stocarea automată, intermediară și temporară a informațiilor transmise, singurul scop al efectuării stocării fiind acela de a face mai eficientă transmiterea mai departe a informaților către alți destinatari, la cererea acestora (cum ar fi rețele de livrare de conținut (CDN), proxy-urile de adaptare a conținutului etc.);

3. Serviciile de „găzduire” („hosting”), care constau în stocarea informațiilor furnizate de un destinatar al serviciului, la cererea acestuia (cum ar fi serviciile de găzduire online, de găzduire în cloud etc.);

4. Platformele online, care reprezintă un tip de serviciu de găzduire care stochează și difuzează informații către public la cererea utilizatorului (cum ar fi rețele sociale, piețele online – marketplace, platformelor online de călătorii și de cazare etc.);

5. Motoarele de căutare, care reprezintă unelte pentru căutarea de informații pe internet (cum ar fi motoarele de căutare care indexează conținutul web și oferă utilizatorilor rezultate relevante de căutare pe baza interogărilor lor).

Firul roșu care unește aceste servicii digitale este acela că ele sunt servicii intermediare, care facilitează accesul consumatorilor la bunuri, servicii și conținut.

III. Care sunt principalele obligații ale furnizorilor de servicii intermediare?

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Astfel cum am antamat deja, Regulamentul stabilește o scară crescătoare de obligații, sub forma unei piramide întoarse, care stabilește obligații puține spre deloc în cazul serviciile de „simplă transmitere”, serviciilor de „stocare în cache” și serviciilor de „găzduire”, precum și în cazul IMM-urilor, obligații mai consistente în cazul platformelor online și obligații foarte consistente în cazul platformelor online foarte mari (VLOP) și motoarelor de căutare foarte mari .(VLOSE).

1. Primul palier de obligații se referă la serviciile de „simplă transmitere” („mere conduit”), la serviciile de „stocare în cache” („caching”) și la serviciile de „găzduire” („hosting”), care sunt, în principiu, exonerați de răspundere pentru informațiile transmise, pentru stocarea automată, intermediară și temporară a informațiilor transmise, respectiv pentru informațiile stocate la cererea unui destinatar al serviciului.

Această exonerare de răspundere nu este absolută și este condiționată de lipsa de intervenție a furnizorului de servicii de intermediere. În plus, în cazul serviciilor de găzduire, furnizorul trebuie să nu aibă cunoștință despre activitatea ilegală sau conținutul illegal și din momentul în care ia la cunoștință faptul că conținutul este ilegal, să acționeze prompt pentru a elimina conținutul ilegal sau pentru a bloca accesul la acesta.

În orice caz, furnizorii de servicii intermediare nu au o obligație generală de monitorizare a informațiilor pe care le transmit sau le stochează și nici obligația de a căuta în mod activ fapte sau circumstanțe care să indice activități ilegale.

Cu toate acestea, toți furnizorii de servicii intermediare sunt obligați (i) să desemnează un punct unic de contact care să le permită să comunice direct, prin mijloace electronice, cu autoritățile statelor membre și cu Comisia, (ii) să desemneaze un punct unic de contact care să permită destinatarului serviciului să comunice direct și rapid cu aceștia, prin mijloace electronice și într-un mod ușor de utilizat, (iii) să desemneze în scris o persoană juridică sau fizică care să acționeze ca reprezentant legal al acestora în unul dintre statele membre în care furnizorul își oferă serviciile, dacă nu sunt stabiliți în Uniunea Europeană, (iv) să includă, în condițiile lor generale de utilizare, informații cu privire la orice restricții pe care le impun în legătură cu utilizarea serviciului lor în ceea ce privește informațiile furnizate de destinatarii serviciului și (v) cel puțin o dată pe an, să raporteze orice moderare a conținutului pe care au efectuat-o în perioada relevantă.

În fine, o instanță judecătorească sau o autoritate administrativă poate să solicite furnizorului de servicii să pună capăt unei încălcări sau să o prevină.

2. Al doilea palier de obligații se referă la serviciile de găzduire și la platformele online și adaugă obligații suplimentare primului palier.

Acești furnizori de servicii de găzduire sunt obligați în principal (i) să instituie mecanisme de notificare, care să permită oricărei persoane fizice sau entități să notifice acestor furnizori prezența în cadrul serviciului pe care îl oferă a anumitor informații pe care persoana sau entitatea respectivă le consideră a fi conținut ilegal și de acțiune, prin care furnizorii de servicii de găzduire trebuie să ia decizii cu privire la informațiile la care se referă notificările, în timp util, cu diligență și obiectivitate, care să fie comunicate persoanei care a notificat, (ii) să furnizeze oricărui destinatar afectat al serviciului o expunere de motive în cazul în care un furnizor de servicii de găzduire decide să elimine anumite informații furnizate de destinatarii serviciului sau să blocheze accesul la acestea, indiferent de mijloacele utilizate pentru detectarea, identificarea, eliminarea informațiilor respective sau blocarea accesului la acestea și de motivul deciziei în acest sens, furnizorul de servicii de găzduire trebuie să informeze destinatarul cu privire la decizie cel târziu în momentul eliminării informațiilor sau al blocării accesului la acestea și trebuie să prezinte o expunere de motive clară și specifică cu privire la decizia respectivă și (iii) să notifice suspiciunile de infracțiuni care implică o amenințare la adresa vieții sau a siguranței uneia sau mai multor persoane autorităților de aplicare a legii sau autorităților judiciare.

3. Al treilea palier de obligații se referă la platformele online, care au mai mult de 50 de angajați și/sau o cifră de afaceri mai mare de 10 milioane de euro (IMM-urile fiind exceptate de la aceste obligații) și adaugă obligații suplimentare primelor două paliere.

Aceste platforme online sunt obligate, în principal, (i) să suspende, pe o perioadă rezonabilă de timp și după ce au emis în prealabil un avertisment, furnizarea serviciilor lor către destinatarii serviciului care furnizează frecvent conținut care este în mod vădit ilegal, (ii) să ofere acces la un sistem intern eficace de soluționare a plângerilor în legătură cu deciziile luate de furnizorul platformei online la primirea unei notificări sau în legătură cu deciziile luate de furnizorul platformei online pe motiv că informațiile furnizate de destinatari constituie conținut ilegal sau sunt incompatibile cu condițiile lor generale de utilizare, (iii) să evidențieze ca atare publicitatea pe platformele online și să facă publice identitatea beneficiarului și a plătitorului. De asemenea, platformelor li se interzice să vizeze persoane cu reclame online bazate pe religie, preferințe sexuale, informații despre sănătate și convingeri politice sau să afișeze reclame copiilor și adolescenților pe baza datelor personale colectate online.

4. Al patrulea palier de obligații se referă la platformele online care le permit consumatorilor să încheie contracte la distanță cu comercianții (marketplace), care au mai mult de 50 de angajați și/sau o cifră de afaceri mai mare de 10 milioane de euro (IMM-urile fiind exceptate de la aceste obligații) și adaugă obligații suplimentare primelor două paliere.

Aceste platforme online sunt obligate (i) să elimine rapid produsele și serviciile ilegale de pe piețele online și să asigure o mai bună vizibilitate a provenienței produselor și serviciilor vândute pe platformă și (ii) să asigure trasabilitatea comercianților și să efectueze verificări suplimentare de cunoaștere a clientelei (KIC) și antifraudă.

5. Al cincilea palier de obligații se referă la platformele online foarte mari (VLOP) și la motoarele de căutare foarte mari (VLOSE), care au mai mult de 45 de milioane de utilizatori și adaugă obligații suplimentare consistente.

VLOP sunt Alibaba AliExpress, Amazon Store, Apple AppStore, Booking.com, Facebook, Google Play, Google Maps, Google Shopping, Instagram, LinkedIn, Pinterest, Snapchat, TikTok, Twitter, Wikipedia, YouTube, Zalando, iar VLOSE sunt Bing și Google Search.

VLOP și VLOSE sunt obligate (i) să evalueze riscurile, adică să identifice, să analizeaze și să evalueze cu diligență orice riscuri sistemice din cadrul Uniunii care sunt cauzate de proiectarea sau de funcționarea serviciilor lor și a sistemelor lor aferente, inclusiv a sistemelor algoritmice, sau de utilizarea serviciilor lor, inclusiv sistemele lor de moderare a conținutului, (ii) să atenueze riscurile, adică să instituie măsuri de atenuare rezonabile, proporționale și eficace, adaptate la riscurile sistemice specifice identificate, acordând o atenție deosebită impactului măsurilor respective asupra drepturilor fundamentale; (iii) să de gestioneze riscurile aplicabile situațiilor de criză de sănătate și securitate publică; (iv) să se supună, pe propria cheltuială și cel puțin o dată pe an, unor audituri independente de evaluare a conformității; (v) să pună la dispoziția publicului un registru de publicitate care să conțină conținutul comunicării cu caracter publicitar, persoana în numele căreia este prezentată comunicarea cu caracter publicitar, persoana care plătește comunicarea cu caracter publicitar, perioada în care a fost prezentată comunicarea cu caracter publicitar ș.a., (vi) să îi oferă coordonatorului serviciilor digitale din țara de stabilire sau Comisiei, la cererea motivată a acestora și într-un termen rezonabil, indicat în cererea respectivă, acces la datele necesare pentru monitorizarea și evaluarea respectării Regulamentului, (vii) să numească un responsabil principal al funcției de conformitate, care raportează direct organului de conducere al furnizorului platformei online foarte mari sau al motorului de căutare online foarte mare, independent de personalul de conducere superior, (viii) să publice rapoarte de în materie de transparență cel puțin o dată la fiecare șase luni, (ix) să achite o taxă anuală de supraveghere.

 IV. Ce înseamnă conținut ilegal?

Conform Regulamentului, „conținut ilegal” înseamnă orice informație care, în sine sau prin raportare la o activitate, inclusiv vânzarea de produse sau furnizarea de servicii, nu este conformă cu dreptul Uniunii sau cu dreptul oricărui stat membru care este conform cu dreptul Uniunii, indiferent de obiectul sau natura exactă a dreptului respectiv.

Prin urmare, ceea ce constituie conținut ilegal este definit în alte legi, fie la nivelul UE, fie la nivel național. În cazul în care un conținut este ilegal numai într-un anumit stat membru, ca regulă generală, acesta ar trebui eliminat numai pe teritoriul unde este ilegal.

Este de remarcat că legea națională care reglementează un anumit conținut ca fiind ilegal trebuie la rândul ei să fie conformă cu dreptul Uniunii.

V. Ce se întâmplă cu conținutul ilegal?

În cazul în care conținutul este considerat ilegal conform legislației UE sau naționale, furnizorul de servicii intermediar este obligat să ia măsuri de moderare, ceea ce înseamnă eliminarea conținutului respectiv, iar nerespectarea acestui lucru ar putea însemna răspunderea pentru difuzarea acestuia prin serviciile sale, indiferent de utilizatorii care postează conținutul. informație.

În plus, atunci când autoritățile naționale formulează o cerere de eliminare a conținutului ilegal, furnizorii de servicii intermediare trebuie să acționeze cu promptitudine și să se conformeze cererii.

VI. Ce înseamnă informații incompatibile cu condițiile generale de utilizare?

Pe lângă conținutul ilegal, Regulamentul mai reglementează și moderarea informațiilor incompatibile cu condițiile generale de utilizare.

„Condiții generale de utilizare” înseamnă toate clauzele, indiferent de denumirea sau forma lor, care reglementează relația contractuală dintre furnizorul de servicii intermediare și destinatarii serviciului.

Prin urmare, informațiile incompatibile cu condițiile generale de utilizare reprezintă acel conținut care, deși nu este ilegal din punct de vedere formal, nu poate fi diseminat conform regulilor furnizorului de servicii intermediar (cum ar fi conținutul care conține nuditate).

Răspunderea online după Digital Services Act was last modified: februarie 9th, 2024 by Marius Chelaru

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice