Diferitele drepturi de preempțiune legală

16 feb. 2023
Vizualizari: 1275
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Preempțiunea reprezintă dreptul prin care titularul său (preemptorul) poate, în condițiile stabilite prin lege sau prin contract, să cumpere cu prioritate un bun înaintea altor persoane. Prin urmare, dreptul de preempțiune poate fi legal sau contractual. Indiferent de forma sa, reglementarea comună în materia dreptului de preempțiune o reprezintă articolele 1730-1740 din Codul civil, care sunt aplicabile numai dacă prin lege sau prin contract nu se stabilește altfel.

În esență, vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preempțiune legal sau convențional se poate face către un terț numai sub condiția suspensivă a neexercitării dreptului de preempțiune de către preemptor, iar vânzătorul este obligat să notifice de îndată preemptorului cuprinsul contractului încheiat cu terțul. De asemenea, vânzătorul poate să notifice intenția de vânzare preemptorilor, anterior încheierii contractului cu un terț. În ambele cazuri, titularul dreptului de preempțiune care a respins o ofertă de vânzare nu își mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus.

Preemptorul își poate exercita dreptul prin comunicarea către vânzător a acordului său de a încheia contractul de vânzare, în termen de cel mult 10 zile, iar în cazul vânzării de bunuri imobile, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificării, însoțită de consemnarea prețului la dispoziția vânzătorului.

I. Preempțiunea la vânzarea terenurilor forestiere

Terenurile din fondul forestier, aflate în proprietate privată se pot vinde cu respectarea, în ordine, a dreptului de preempțiune al coproprietarilor sau vecinilor (art. 1746 Cod civil).

Preemptorii. Conform art. 45 alin. (6) din Codul silvic, coproprietarii și vecinii proprietari de fond forestier au un drept de preempțiune la cumpărarea de terenuri din fondul forestier aflate în proprietate privată, la preț și în condiții egale.

Procedura. Vânzătorul are obligația de a-i înștiința în scris pe toți preemptorii, prin executorul judecătoresc sau prin notarul public, despre intenția de vânzare, arătând și prețul cerut pentru terenul ce urmează a fi vândut.

Termenul. Titularii dreptului de preempțiune trebuie să își manifeste în scris intenția de cumpărare și să comunice acceptarea ofertei de vânzare sau, după caz, să o înregistreze la sediul primăriei unde aceasta a fost afișată, în termen de 30 de zile de la comunicarea ofertei de vânzare ori, după caz, de la afișarea acesteia la sediul primăriei.

Sancțiunea. Nerespectarea de către vânzător a obligației de a notifica peremptorii sau vânzarea terenului la un preț mai mic ori în condiții mai avantajoase decât cele arătate în oferta de vânzare atrage nulitatea relativă a vânzării.

II. Preempțiunea la vânzarea terenurilor agricole

Arendașul are drept de preempțiune cu privire la bunurile agricole arendate, care se exercită potrivit art. 1.730-1.739 Cod civil (art. 1849 Cod civil).

Preemptorii. Conform art. 4 din Legea nr. 17/2014, au drept de preempțiune la preț și în condiții egale preemptorii în ordinea rangului legal. Cu titlu exemplificativ, preemptori de rang I sunt coproprietarii, rudele de gradul I, soții, rudele și afinii până la gradul al treilea inclusiv.

Procedura. Vânzătorul înregistrează la primăria din raza unității administrativ-teritoriale unde se află terenul, o cerere prin care solicită afișarea ofertei de vânzare a terenului agricol situat în extravilan.

Termenul. Titularul dreptului de preempțiune trebuie ca, în termenul de 45 de zile lucrătoare, să își manifeste în scris intenția de cumpărare, să comunice acceptarea ofertei vânzătorului și să o înregistreze la sediul primăriei.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Sancțiunea. Vânzarea terenurilor agricole situate în extravilan fără respectarea dreptului de preempțiune este interzisă și se sancționează cu nulitatea absolută. De asemenea, vânzarea terenului la un preț mai mic decât cel cerut în oferta de vânzare, în condiții mai avantajoase decât cele arătate în aceasta ori cu nerespectarea condițiilor domiciliului/reședinței/sediului cumpărătorului în România, atrage nulitatea absolută.

III. Preempțiunea la vânzarea monumentelor istorice

Preemptorii. Conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001, dreptul de preempțiune la cumpărarea monumentelor istorice aparține Satului român, care și-l exercită prin Ministerul Culturii și Cultelor, serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor, unitățile administrativ-teritoriale.

Procedura. Proprietarii transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor înștiințarea, documentația și propunerea de răspuns.

Termenul. Conform art. 4 alin. (7) din Legea nr. 422/2001, termenul de exercitare a dreptului de preemțiune al statului este de maximum 25 de zile de la data înregistrării înștiințării, documentației și a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii și Cultelor sau, după caz, la serviciile publice deconcentrate ale acestuia. În cazul în care Ministerul Culturii și Cultelor sau serviciile publice deconcentrate nu își exercită dreptul de preempțiune în termen, acesta se transferă autorităților publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.

Sancțiunea. Conform art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001, sancțiunea în caz de nerespectare a dreptului de preempțiune al statului român este nulitatea absolută a vânzării.

IV. Dreptul de preferință al chiriașilor

Preemptorii. Conform art. 1828 alin. (1) Cod civil, la încheierea unui nou contract de închiriere a locuinței, chiriașul are, în condiții egale, drept de preferință. El nu are însă acest drept atunci când nu și-a executat obligațiile născute în baza închirierii anterioare.

Procedura. Locatorul poate să notifice chiriașului intenția de încheiere a unui nou contract de închiriere, fie să notifice acestuia noul contract de închiriere încheiat cu un terț.

Termen. Fiind vorba despre bunuri imobile, termenul de exercitare a dreptului de preempțiune este de 30 de zile de la primirea notificării.

Sancțiune. Codul civil nu prevede o sancțiune pentru ipoteza nerespectării dreptului de preempțiune a chiriașului (sau a preemptorului în general). Însă, dat fiind faptul că potrivit art. 1731 Cod civil, vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preempțiune legal sau convențional se poate face către un terț numai sub condiția suspensivă a neexercitării dreptului de preempțiune de către preemptor și că potrivit art. 1828 alin. (1) Cod civil, se aplică regulile de preempțiune în materia vânzării, în absența notificării intenției de încheiere a noului contract, chiriașul ar putea să își exercite preferința în momentul în care află despre noul contract, fără a mai fi ținut de vreun termen.

Preemptorii. În cazul în care un imobil este expropriat pentru utilitate publică, lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul intenționează să înstrăineze imobilului, fostul proprietar (expropriatul) are un drept de preempțiune.

Procedura. Conform art. 37 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, expropriatorul este obligat să îl notifice pe fostul proprietar.

Termen. Fostul proprietar poate să opteze pentru cumpărare în termen de două luni de la primirea notificării.

Sancțiune. Conform art. 37 alin. (3) din Legea nr. 33/1994, dacă dreptul prioritar de dobândire este încălcat, fostul proprietar se poate substitui în drepturile cumpărătorului, plătind acestuia prețul, dar nu mai mult decât despăgubirea actualizată, precum și cheltuielile ocazionate de vânzare. Dreptul de substituire se exercită în termen de două luni de la data comunicării încheierii prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară în folosul cumpărătorului.

V. Preemțiunea la înstrăinarea imobilului expropriat

Preemptorii. În cazul în care un imobil este expropriat pentru utilitate publică, lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul intenționează să înstrăineze imobilului, fostul proprietar are un drept de preempțiune.

Procedura. Conform art. 37 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, expropriatorul este obligat să îl notifice pe fostul proprietar.

Termen. Fostul proprietar poate să opteze pentru cumpărare în termen de două luni de la primirea notificării.

Sancțiune. Dacă dreptul prioritar de dobândire este încălcat, fostul proprietar se poate substitui în drepturile cumpărătorului, plătind acestuia prețul, dar nu mai mult decât despăgubirea actualizată, precum și cheltuielile ocazionate de vânzare. Dreptul de substituire se exercită în termen de două luni de la data comunicării încheierii prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară în folosul cumpărătorului. În acest caz, procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc pentru a constata primirea plății de către terțul cumpărător sau, după caz, încheierea executorului judecătoresc de constatare a consemnării plății prețului de către terțul cumpărător rămasă definitivă ține loc de titlu de proprietate.

VI. Preempțiunea la înstrăinarea unor imobile naționalizate restituite

Preemptorii. Locatarii imobilelor necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale și imobilele ocupate de sedii ale partidelor politice legal înregistrate, restituite foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, au drept de preemțiune la cumpărarea acestora (art. 17 alin. (1) din Legea nr. 10/2001).

Procedura. Conform art. 17 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, vânzătorul trebuie să notifice intenția de vânzare prin executor judecătoresc.

Termenul. Preemptorul își poate exercita dreptul în termen de 90 de zile de la primirea notificării, sub sancțiunea decăderii.

Sancțiunea. Contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu încălcarea dreptului de preempțiune sunt lovite de nulitate.

VII. Preempțiunea la înstrăinarea celorlalte imobile naționalizate nerestituite

Deținătorii imobilelor cu altă destinație decât cea de locuință și care nu au o destinație specială (cum sunt cele analizate mai sus) au preempțiune la înstrăinarea acestora (art. 42 alin. (2) din Legea nr. 10/2001). Chiriașii au un drept de preempțiune la cumpărarea imobilelor cu destinație de locuință, care nu se restituie persoanelor îndreptățite și rămân în administrarea deținătorilor actuali (art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001). Iar conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului.

Prin Decizia nr. 81/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „[…] chiriașii au și dreptul de a opta pentru cumpărarea imobilelor cu destinația de locuințe, drept prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare”.

Preemptorii. Chiriașii imobilelor cu destinație de locuință și deținătorii imobilelor cu altă destinație decât cea de locuință beneficiază de preempțiune la înstrăinarea imobilelor naționalizate care nu se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora.

Procedura. Spre deosebire de dreptul de preempțiune prevăzut de art. 17 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul dreptului de preempțiune prevăzut de art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, legiuitorul nu a reglementat procedura de exercitare a preempțiunii. Prin urmare, se va aplica dreptul comun (art. 1.730-1.739 Cod civil).

Termenul. Și în cazul termenului, se va aplica dreptul comun, adică termenul de 30 de zile de la primirea notificării.

Sancțiunea. Codul civil nu prevede o sancțiune pentru ipoteza nerespectării dreptului de preempțiune.

Însă, dat fiind faptul că potrivit art. 1731 Cod civil, vânzarea bunului cu privire la care există un drept de preempțiune legal sau convențional se poate face către un terț numai sub condiția suspensivă a neexercitării dreptului de preempțiune de către preemptor, acesta ar putea să își exercite preferința în momentul în care află despre noul contract, fără a mai fi ținut de vreun termen.

 

Diferitele drepturi de preempțiune legală was last modified: februarie 16th, 2023 by Marius Chelaru

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice