Răspunderea disciplinară a funcționarilor publici

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

1. Noțiune

Ca formă de răspundere juridică, răspunderea disciplinară este definită ca fiind „Ansamblul normelor din legislația muncii care definesc abaterile disciplinare, stabilesc sancțiunile disciplinare și reglementează condițiile de fond și procedurale pentru aplicarea lor”^[1].

2. Abaterea disciplinară – condiție a răspunderii

Pentru declanșarea acestei forme de răspundere, este necesar ca funcționarul public să fi comis o abatere de la disciplina muncii, abatere care reprezintă condiția, singurul temei pentru declanșarea răspunderii analizate, care este exprimat prin aplicarea unei sancțiuni disciplinare.

Pentru ca o faptă să aibă caracter ilicit și să fie calificată abatere disciplinară, trebuie să întru­nească unele elemente constitutive, ca structură, asemănătoare, cu cele ale infracțiunii, și anume:

– obiectul (relațiile sociale de muncă, disciplina și ordinea la locul de muncă);

– latura obiectivă (respectiv fapta – acțiunea sau inacțiunea salariatului);

– subiectul (persoana fizică în calitate de subiect calificat, respectiv salariatul);

– latura subiectivă (vinovăția – intenția directă și indirectă sau culpa cu ușurință ori neso­cotință a acelui salariat)^[2].

Existența întrunită a elementelor abaterii disciplinare – cauza – declanșează efectul, respectiv răspunderea disciplinară. Deci, fapta ilicită (abaterea disciplinară) trebuie să fie într-o legătură cauzală cu rezultatul (dăunător). Dacă sunt probate elementele constitutive ale abaterii disciplinare, respectiv înfrângerea obligațiilor de serviciu și vinovăția, rezultatul dăunător și legătura cauzală se prezumă^[3].

3. Abaterile disciplinare prevăzute în cazul funcționarilor publici

Codul administrativ stabilește faptele care constituie abateri disciplinare [art. 492 alin. (2)], astfel:

– efectuarea lucrărilor cu întârziere sistematică;

– rezolvarea lucrărilor cu neglijență repetată;

– absența nemotivată de la serviciu;

– nerespectarea programului de lucru;

– intervențiile ori stăruințele pentru soluționarea unor cereri ce exced cadrului legal;

– nerespectarea confidențialității lucrărilor ce au un asemenea caracter și a secretului profesional;

– manifestări ce aduc atingere prestigiului autorității ori instituției publice unde își desfășoară activitatea;

– desfășurarea unor activități cu caracter politic în timpul programului de lucru;

– refuzul nemotivat de a îndeplini atribuțiile de serviciu;

– refuzul nemotivat de a se supune controlului de medicina muncii și expertizelor medicale ca urmare a recomandărilor formulate de medicul de medicina muncii, conform prevederilor legale;

– încălcarea dispozițiilor legale care privesc interdicțiile, îndatoririle, conflicte de interese și interdicții prevăzute legal; încălcarea prevederilor referitoare la îndatoriri și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici, altele decât cele referitoare la conflicte de interese și incompatibilități (textul nou);

– încălcarea dispozițiilor referitoare la incompatibilități dacă funcționarul public nu acționează pentru încetarea acestora într-un termen de 15 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate;

– încălcarea prevederilor referitoare la conflicte de interese;

– alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul funcției publice și funcționarilor publici.

Sunt în vigoare însă, și alte acte normative, care prevăd generic sau concret răspunderea disciplinară pentru unele fapte comise de funcționarii publici, astfel:

– Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public^[4], prevede în art. 21 că „refuzul explicit sau tacit al angajatului desemnat al unei autorități ori instituții publice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi constituie abatere și atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat”;

– O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor^[5] stipulează în art. 15 faptele care constituie abateri disciplinare sancționate potrivit Codului administrativ, astfel: nerespectarea termenelor de soluționare a petițiilor, prevăzute de ordonanță; intervențiile sau stăruințele pentru rezolvarea unor petiții în afara cadrului legal; primirea direct de la petiționar a unei petiții, în vederea rezolvării, fără să fie înregistrată și fără să fie repartizată de șeful compartimentului de specialitate;

– Art. 35 din H.G. nr. 611/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici^[6] prevede că „neîndeplinirea de către membrii comisiilor de concurs și de soluționare a contestațiilor a obligației prevăzute la art. 34 alin. (2^[7]) constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit legii”;

– Art. 28 alin. (1) din H.G. nr. 833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective^[8] statuează „executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părți. Neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea (…) disciplinară a părților care se fac vinovate de aceasta”.

Dar, trebuie să reținem că în materia discutată funcționează principiul legalității abaterii disciplinare, o aplicare în sfera disciplinarului a principiului existent în penal – nullum crimen sine legem^[9].

Se impun unele explicații referitoare la unele abateri prevăzute de Codului administrativ^[10].

Întârzierea în efectuarea lucrărilor, pentru a constitui abatere disciplinară, trebuie să fie sistematică, adică repetată, un obicei al funcționarului public vinovat, și nu doar una incidentală.

Neglijența în rezolvarea lucrărilor trebuie să fie repetată, adică săvârșită de cel puțin două ori. Aceasta privește calitatea lucrărilor respective, adică autorul lor nu e riguros, atent și le îndeplinește, datorită grabei, indiferenței ori neatenției în mod defectuos.

Privitor la cea de a patra abatere prevăzută, nerespectarea programului de lucru, aceasta poate fi săvârșită în mai multe modalități, de ex.: absența „nemotivată de la serviciu” (ce constituie abatere disciplinară distinctă); întârzierea la serviciu sau plecarea mai devreme, încălcându-se programul de lucru, părăsirea locului de muncă, nerespectarea graficului de audiențe sau de activități cu publicul etc. De menționat este că pentru a constitui abatere, ea trebuie să fie repetată, adică comisă cel puțin încă o dată.

Intervențiile ori stăruințele pentru soluționarea unor cereri ce exced cadrului legal presupun acțiunea autorului faptei pe lângă alt funcționar sau o altă autoritate pentru a rezolva o solicitare cu nesocotirea legii. Prin urmare, intervențiile ori stăruințele sunt permise cu respectarea cadrului legal, acestea neconstituind abatere disciplinară.

Nerespectarea confidențialității lucrărilor ce au un asemenea caracter și a secretului profesional constituie atât abatere disciplinară, cât și una dintre infracțiunile prevăzute de Codul penal („divulgarea secretului profesional” – art. 227; „divulgarea informațiilor secrete de stat” – art. 303; „divulgarea informațiilor secrete de serviciu sau nepublice” – art. 304; „neglijența în păstrarea informațiilor” – art. 305).

Pentru a explica și înțelege abaterea constând în manifestări ce aduc atingere prestigiului autorității ori instituției publice unde își desfășoară activitatea, trebuie să avem în vedere art. 434 din Codul administrativ, potrivit căruia funcționarii au obligația de a de a apăra loial prestigiul autorității/instituției în care își desfășoară activitatea. Textul enumeră unele fapte pe care funcționarul nu are voie să le facă și care, în cazul săvârșirii lor, reprezintă abateri disciplinare și anume: „exprimarea în public de aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea autorității sau instituției, cu politicile sau strategia acesteia ori cu proiectele de act cu caracter normativ sau individual; formularea de aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile în care acea autoritate/instituție publică este implicată; dezvăluirea de informații confidențiale pe care le-a cunoscut cu prilejul exercitării funcției și sfătuirea persoanelor fizice și juridice, prin consultanță, să promoveze acțiuni împotriva statului sau autorității de care aparține”^[11].

Referitor la desfășurarea unor activități cu caracter politic în timpul programului de lucru, men­ționăm că funcționarilor le este recunoscut dreptul de asociere politică, însă nu le este recu­nos­cut dreptul la exprimarea opiniilor politice sau desfășurarea activităților cu caracter politic în unitate. Astfel, sunt calificate drept abateri disciplinare următoarele: acțiuni cu caracter politic, orga­nizarea sau participarea la adunări, distribuirea de însemne politice (insigne, pliante, afișe electorale etc.)

Refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu constituie abatere disciplinară gravă, având în vedere că func­țio­narul investit într-o funcție publică are îndatorirea de a exercita întocmai această funcție, ceea ce pre­supune îndeplinirea corectă și integrală a sarcinilor sale de serviciu. Refuzul presupune o atitudine ma­nifestă, contrară misiunii sale, care încalcă și obligația de subordonare față de șefii ierarhici.

Încălcarea dispozițiilor legale care privesc incompatibilitățile, îndatoririle, conflicte de interese și interdicții prevăzute legal constituie abatere complexă, posibilă într-o multitudine de variante în funcție de îndatoririle, incompatibilitățile, conflictele de interese ori interdicțiile nesocotite^[12].

4. Sancțiunile disciplinare aplicabile funcționarilor publici

În cazul funcționarilor publici, sancțiunile sunt prevăzute în art. 492 alin. (3) din Codul admi­nis­trativ, astfel:

– mustrare scrisă;

– diminuarea pe o perioadă de până la 3 luni a drepturilor salariale cu 5‑20%;

– diminuarea pe o perioadă de până la un an a drepturilor salariale cu 10‑15%;

– suspendarea pe o perioadă de la 1 la 3 ani a dreptului de promovare;

– retrogradarea, pe o perioadă de până la un an, într-o funcție publică de nivel inferior cu diminuarea salariului;

– destituirea din funcția publică^[13].

Privind prima sancțiune constatăm că este una cu caracter moral, asemănătoare cu avertismentul scris, prevăzut de Codul muncii în art. 248 alin. (1).

Următoarea sancțiune, diminuarea pe o perioadă de până la 3 luni a drepturilor salariale cu 5‑20%, se observă, este o sancțiune cu caracter patrimonial; corespondentul său este diminuarea salariului și, după caz, indemnizația de conducere cu 5%-30% pe o durată de la 1-3 luni, prevăzute de art. 248 alin. (1) lit. c) C. muncii.

Cea de a treia sancțiune, recent introdusă prin Codul administrativ, privește diminuarea pe o perioadă de până la un an a drepturilor salariale cu 10-15%. Putem observa că diminuarea acestor drepturi privește o durată mai mare, de până la un an.

Sancțiunile care afectează cariera funcționarului public sunt suspendarea dreptului de promovare pe o perioadă de la 1 la 3 ani, precum și retrogradarea, pe o perioadă de până la un an, într-o funcție publică de nivel inferior cu diminuarea salariului. Prima sancțiune, se poate aprecia, reprezintă tot o retrogradare de vreme ce în perioada respectivă funcționarul public nu poate promova, deși îndeplinește condițiile legale pentru o atare măsură. Observăm că față de durata retrogradării prevăzută de Codul muncii [art. 248 alin. (2) lit. d) de 60 de zile], Codului administrativ statornicește o perioadă mult mai mare. Sancțiunile respective au un caracter complex deoarece ele afectează nu doar cariera funcționarilor publici, ci și drepturile salariale cuvenite lor.

Destituirea din funcție reprezintă sancțiunea ce prevede încetarea raportului de serviciu. Este cea mai aspră sancțiune determinată de gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite de către funcționarul vinovat. Reprezintă corespondentul concedierii disciplinare prevăzută de art. 61 lit. a), coroborat cu art. 248 alin. (1) lit. e) C. muncii.

---