Răspunderea disciplinară a funcționarilor publici

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

5. Procedura disciplinară în cazul funcționarilor publici^[14]

Comisiile de disciplină au competența să cerceteze și propună sancționarea persoanelor în cauză (constituite conform art. 494 din Codul administrativ și H.G. nr. 1344/2007^[15]).

Aceste comisii, ca regulă, se constituite pentru fiecare autoritate/instituție publică și ca excepție sunt constituite comisii comune pentru mai multe autorități/instituții în situația în care își desfășoară activitatea mai puțin de 10 funcționari publici în cadrul uneia dintre acestea (art. 5 din H.G. nr. 1344/2007).

Aceste comisii sunt constituite din 3 membrii titulari și 3 supleanți, dintre care 2 dintre cei titu­lari și supleanți sunt desemnați de către conducătorul autorității/instituției publice, iar celălalt (titular și supleant) este desemnat, prin sindicatul reprezentativ, de funcționari, iar în lipsa sin­di­catului, prin votul majorității funcționarilor. Durata mandatului este de 3 ani cu posibilitatea de reînnoire^[16].

Aceste comisii sunt prezidate de un președinte, ales prin vot secret al majorității membrilor titu­lari dintre aceștia. În componența lor intră, de asemenea, un secretar și un secretar supleant, care nu fac parte dintre membrii comisiei, desemnați de conducătorul autorității/instituției publice^[17].

Din această comisie mai face parte și un reprezentant al organizației sindicale reprezentative ori, după caz, un reprezentant desemnat prin votul majorității funcționarilor publici pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcționarii publici nu sunt organizați în sindicat^[18].

Pe perioada cercetării, în cazul în care funcționarul care a săvârșit o abatere ce poate influența cercetarea, conducătorul autorității/instituției publice are îndatorirea de a interzice accesul lui la documentele ce pot influența cercetarea ori, după caz, de a dispune mutarea temporară a acestuia în alt compartiment sau structură a autorității/instituției publice^[19].

Conform art. 47 din H.G. nr. 1344/2007, comisia de disciplină, în urma dezbaterii cazului, poate propune:

– aplicarea sancțiunilor;

– clasarea sesizării în cazul în care abaterea disciplinară nu este confirmată.

La individualizarea sancțiunii se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care fapta a fost comisă, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni ce nu au fost radiate.

Dacă, prin aceeași sesizare, se semnalează mai multe fapte ca abateri disciplinare săvârșite de același funcționar public, comisia de disciplină propune, în urma cercetării administrative, aplicarea unei singure sancțiuni, cu luarea în considerare a tuturor abaterilor [art. 47 alin. (3) din H.G. nr. 1344/2007].

Art. 49 din H.G. nr. 1344/2007 prevede că în termen de 5 zile lucrătoare de la data încheierii pro­cedurii cercetării, comisia elaborează raportul care privește sesizarea, raport ce trebuie să cuprindă:

– data și numărul de înregistrare ale sesizării;

– numele și funcția deținută de funcționarul a cărui faptă a fost sesizată ca abatere, cât și com­par­timentul unde își desfășoară activitatea;

– numele și domiciliul celui ce a formulat sesizarea ori locul de muncă și funcția deținută;

– expunerea atât a faptei, cât și a circumstanțelor în care aceasta a fost comisă;

– probele administrate;

– propunerea de sancționare sau cea de clasare a sesizării;

– motivarea propunerii;

– numele și semnăturile membrilor comisiei de disciplină și ale secretarului acesteia;

– data elaborării raportului.

Propunerea privind sancțiunea disciplinară aplicabilă sau de clasare a sesizării este formulată având în vedere majoritatea voturilor.

Raportul comisiei este adus la cunoștința persoanei ce are competența legală de aplicare a sancțiunii, persoanei care a formulat sesizarea și funcționarului a cărui faptă a fost sesizată.

Actul de sancționare este emis în termen de 10 zile calendaristice de la primirea raportului de persoană competentă^[20]. În ipoteza în care nu este făcută nicio propunere de sancționare de către comisie, conducătorul unității nu poate să aplice nicio sancțiune. Mai mult, acesta este ținut de sancțiunea propusă; el nu poate aplica o sancțiune mai gravă, dar poate aplica una mai ușoară.

Actul administrativ de sancționare, sub sancțiunea nulității absolute, cuprinde^[21]:

– prezentarea faptei care constituie abatere;

– temeiul legal de aplicare a sancțiunii;

– rațiunea pentru care a fost aplicată altă sancțiune decât cea propusă dacă este cazul;

– termenul în care poate fi contestată sancțiunea;

– instanța competentă unde poate fi contestat actul administrativ de sancționare.

Sancțiunile se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data sesizării comisiei, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii^[22] de către persoana ce are competența legală de numire în funcție, de conducătorul instituției publice, la propunerea comisiei de disciplină, cu excepția mustrării care se aplică direct de către persoana care are competența legală de numire în funcție^[23].

Cele două termene (de 6 luni și 2 ani) „nu sunt alternative, fiind obligatoriu ca aplicarea sancțiunii disciplinare să se circumscrie acelor termene, astfel încât nerespectarea oricăreia dintre ele constituie un viciu de nelegalitate”^[24].

Sub sancțiunea nulității, se anexează raportul comisiei la actul administrativ de sancționare^[25].

Acesta se comunică în 5 zile calendaristice de la expirarea termenului (10 zile calendaristice de la data primirii raportului):

– departamentelor care au atribuții în domeniul resurselor umane din cadrul instituției/autorității publice unde își desfășoară activitatea funcționarul a cărui faptă a fost sesizată;

– comisiei de disciplină care a formulat și transmis raportul;

– persoanei a cărui faptă a fost sesizată ca abatere;

– persoanei care a formulat sesizarea^[26].

6. Căile de atac împotriva sancționării disciplinare ale funcționarilor publici

Potrivit prevederilor art. 495 din Codul administrativ, funcționarul poate contesta sancțiunea aplicată la instanța de contencios administrativ, solicitând anularea ori modificarea ordinului sau dispoziției de sancționare.

Procedura în discuție este necesară doar în ipoteza ultimei sancțiuni disciplinare, cea privind destituirea din funcție.

Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul de 30 de zile, dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție. Ea se soluționează în termen de 30 de zile de la înregistrare.

Nerespectarea acestui termen este sancționată prin respingerea plângerii ca tardiv introdusă^[27].

În temeiul prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, judecata se desfășoară în conformitate cu dispozițiile Codul procedură civilă^[28].

De precizat este că acțiunile și cererile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt scutite de taxa de timbru [art. 29 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, coroborat cu art. 270 C. muncii].

Tribunalul poate anula sau modifica ordinul ori dispoziția de sancționare. În subsidiar, va putea dispune reintegrarea în funcție, acordarea despăgubirilor, radierea sancțiunii disciplinare etc.

Poate fi atacată cu recurs hotărârea pronunțată în primă instanță în termen de 15 zile de la comunicare^[29].

În cazul admiterii recursului, sentința este casată, instanța de control judiciar rejudecă procesul în fond. Casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță este permisă o singură dată în cursul unui proces, în doar două cazuri, prevăzute expres de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

– când sentința a fost pronunțată fără a se judeca fondul;

– dacă judecata a fost făcută în lipsa părții nelegal citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterile la fond.

7. Radierea sancțiunilor disciplinare aplicate funcționarilor publici

Potrivit prevederilor art. 497 din Codul administrativ, sancțiunile disciplinare se radiază de drept, astfel:

– în termen de 6 luni de la aplicare, sancțiunea disciplinară constând în „mustrare scrisă”;

– la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, în cazul sancțiunilor constând în diminuarea pe o perioadă de până la 3 luni a drepturilor salariale cu 5-20%, diminuarea pe o perioadă de până la un an a drepturilor salariale cu 10-15%, suspendarea pe o perioadă de la 1 la 3 ani a dreptului de promovare și retrogradarea, pe o perioadă de până la un an, într-o funcție publică de nivel inferior cu diminuarea salariului;

– în termen de 3 ani de la aplicare, în cazul sancțiunii constând în destituirea din funcția publică;

– de la data comunicării hotărârii judecătorești definitive prin care s-a anulat actul administrativ de sancționare disciplinară a funcționarului public.

Radierea sancțiunilor disciplinare constând în „mustrare scrisă”, diminuarea drepturilor salariale și destituirea din funcția publică se constată prin act administrativ al conducătorului autorității sau instituției publice.

---