Promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală penală. Încălcarea principiului legalităţii şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor. Situaţie inadmisibilă în ordinea de drept

• Constituţia României: art. 129
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 396 alin. (10)
• NCPP: art. 408 alin. (1)
• NCPP: art. 425^1 alin. (1)
• NCPP: art. 453 alin. (1)

Prin decizia penală nr. 994 din data de 12.10.2021, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești împotriva sentinței penale nr. 880 din data de 8 iunie 2021 a Judecătoriei Ploiești, a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând, a majorat pedeapsa și a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa rezultantă de 9 (nouă) ani și 4 (patru) luni închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea în concurs real a două infracțiuni de tâlhărie, prev. de art. 233 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ambele infracțiuni fiind comise în stare de recidivă postexecutorie în raport cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1855 din 27.10.2008 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 480 din 03.04.2009 a Curții de Apel București.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 112/A din 31 mai 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea unei căi de atac exercitate de condamnatul A. împotriva unei decizii pronunțate în apel, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Astfel, se constată, prioritar, că cererea condamnatului A. nu este întemeiată în drept, că aceasta a fost înaintată instanței supreme spre a fi soluționată ca și contestație, a fost înregistrată ca apel, iar la termenul de judecată din 31 mai 2022, condamnatul a arătat că solicită revizuirea.

În referire la hotărârile supuse contestației, Înalta Curte notează că, potrivit art. 425^1 alin. (1) din C. proc. pen., „calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel”.

În ceea ce privește hotărârile supuse apelului, Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor și încheierilor pronunțate în primă instanță, decizia atacată nefiind susceptibilă de apel.

Înalta Curte nu poate primi nici susținerile condamnatului referitoare la declararea căii extraordinate de atac a revizuirii, întrucât motivele concrete invocate în cerere nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile în care fi promovată această cale extraordinară de atac.

Se observă că singurul aspect factual pe care condamnatul A. îl antamează vizează reindividualizarea judiciară a pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor prevăzute de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. coroborat cu împrejurarea că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză, și obținerea unei micșorări a cuantumului pedepsei închisorii la care a fost condamnat.

Or, potrivit art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., „(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate”.

Se constată astfel că ne aflăm în ipoteza în care condamnatul A. a promovat împotriva deciziei penale nr. 994 din data de 12.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, o cale de atac neprevăzută de lege, întrucât, în raport de motivele concrete invocate în cuprinsul cererii, aceasta nu poate fi calificată în nicio cale ordinară sau extraordinară de atac din cele prevăzute de C. proc. pen.

Or, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 994 din data de 12.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe apelant la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.