Proiect de candidat pentru funcţia de membru al CSM – I. Garantarea reală, efectivă și energică a independenței judecătorilor

1. Echilibru și predictibilitate în răspundere disciplinară, respectiv reconfigurarea Inspecției Judiciare (IJ)

Orice sistem legal are nevoie de o anumită formă de răspundere disciplinară care poate contribui la responsabilizarea și la eficiența sistemului judiciar. Totuși, atunci când se inițiază o procedură disciplinară, este în joc încrederea publicului în funcționarea și independența sistemului judiciar, încredere care, într‑un stat democratic, garantează însăși existența statului de drept. Or, perspectiva inițierii unei cercetări disciplinare este în sine susceptibilă să exercite o presiune asupra judecătorilor, astfel că este esențial ca organul competent să efectueze cercetările și să exercite acțiunea disciplinară să acționeze în cadrul realizării misiunilor sale în mod obiectiv și imparțial, respectiv echilibrat și rezonabil.

Așadar, este imperios ca normele legale să definească în mod clar și precis comportamentele susceptibile să angajeze răspunderea disciplinară a judecătorilor pentru a se garanta independența inerentă misiunii lor, la fel cum este o așteptare legitimă ca jurisprudența în materie disciplinară să fie predictibilă și să stabilească liniile directoare sub acest aspect, cu luarea în considerare a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO).

În prezent există nu mai puțin de 21 de cazuri de abatere disciplinare și 6 forme de sancțiuni disciplinare. Dacă unele dintre aceste cazuri de abatere disciplinară respectă cerința de claritate și precizie, altele lasă loc unor interpretări extinse. Din perspectiva sancțiunilor disciplinare, actuala reglementare este excesivă și nejustificată, de vreme ce individualizarea sancțiunilor a fost restrânsă în sensul că pentru anumite abateri se aplică obligatoriu cele mai grave sancțiuni (retrogradare în grad profesional sau excludere din magistratură). Or, este necesar ca sancțiunea să fie proporțională cu abaterea disciplinară comisă în concret.

Pe de altă parte, consider că Regulamentul de organizare și funcționare a IJ, Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de recrutare a inspectorilor judiciari, precum și Normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție sau criteriile și procedura de evaluare a activității inspectorilor judiciari sunt de competența CSM, fiind de evitat ca asemenea atribuții de importanță fundamentală pentru întregul sistem judiciar să aparțină unei singure persoane. În același timp, numirea conducerii IJ ar trebui să revină în totalitate CSM, ca organ colegial, nicidecum unei anumite comisii, conferindu-se astfel o legitimitate deplină.

Nu în ultimul rând, diferențele de abordare pentru situații sensibil similare, reacția uneori instantanee, iar alteori inexistentă ori multitudinea acțiunilor disciplinare anulate pe criterii procedurale vulnerabilizează IJ și erodează încrederea în sistemul judiciar, sens în care o intervenție legislativă și regulamentară constituie o necesitate stringentă.

2. Remunerație conformă cu rolul, locul și responsabilitățile puterii judecătorești în ierarhia constituțională

Recomandarea nr. R (94) 12 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei privind independența, eficiența și rolul judecătorilor prevede că remunerarea judecătorilor „trebuie garantată prin lege” și „trebuie să fie corespunzătoare demnității profesiei și responsabilităților pe care le au”. Carta europeană privind statutul judecătorilor conține o recunoaștere importantă, pragmatică și realistă a rolului unei remunerări corespunzătoare în protejarea față de „presiuni menite să influențeze deciziile și conduita judecătorilor în general…”

Or, securitatea financiară a magistratului este parte componentă din independența sa obiectivă, astfel că militez pentru o lege dedicată pentru salarizarea și drepturile magistraților, în deplină concordanță cu rolul, locul, răspunderea, complexitatea, incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru magistrați, precum și fără inechități salariale.

Remunerația magistratului este un permanent subiect de discuție care este rostogolit la diferite intervale de timp, fiind propuse tot felul de inginerii legislative și interpretări în fața cărora magistrații se văd nevoiți să lupte individual pentru drepturile lor constituționale. De aceea, garantarea independenței materiale a magistraților intră în atribuția CSM și mă voi asigura să fie promovată într-o manieră unitară, cu rigoare, reziliență și eficiență.

Așadar, orice reglementare referitoare la salarizarea și stabilirea pensiilor magistraților trebuie să respecte principiul independenței justiției și principiul statului de drept, întrucât cadrul constituțional actual fundamentează securitatea financiară a magistraților.

3. Independență financiară prin gestionarea bugetului instanțelor de judecată de către CSM

În condițiile în care Ministerul Justiției (MJ) nu a avut în mod real voința de a transfera, la fel cum instanța supremă nu și-a dorit preluarea bugetului instanțelor judecătorești, soluția legislativă a fost abrogată, iar actuala situație constituie o vulnerabilitate majoră și o discriminare evidentă.

Mai întâi, bugetul MJ privește propria instituție, instanțele de judecată, precum și alte autorități, astfel că problemele concrete ale instanțelor de judecată își așteaptă rândul în bine-cunoscutul circuit administrativ care temporizează identificarea soluțiilor, iar în același timp exercitarea atributului de ordonator de credite de către ministrul justiției a avut de cele mai multe ori un impact negativ asupra independenței materiale a judecătorilor. În atari condiții, preluarea bugetului de către CSM se va reflecta pozitiv atât pentru fiecare judecător, cât și pentru instanțele de judecată.

Pe de altă parte, discriminarea este evidentă sub aspectul gestionării bugetului între instanțele de judecată, parchete, ICCJ sau CSM și nu are absolut nicio justificare obiectivă.

4. Asigurarea unui volum optim de muncă

Prin HCSM-Plen nr. 161/13.02.2013 a fost aprobată continuarea Programului privind volumul optim de muncă și asigurării calității la instanțele judecătorești și pe parcursul anului 2013, precum și în viitor, program ce face referire la celebrul număr de 5.060 de puncte de complexitate anual, respectiv 23 de puncte de complexitate zilnic (220 zile lucrătoare x 23 de puncte = 5.060 de puncte), precum și la „data recomandată”. Acest program pare acceptabil, dar nu are corespondent în realitatea curentă din instanțe, întrucât, pe de o parte, punctajul nu reprezintă o limită maximă, sistemul nefiind conceput într-o asemenea manieră (sunt instanțe care înregistrează o încărcătură pe completuri de judecată cu mult peste 5.060 de puncte, respectiv mai mult de 23 de puncte de complexitate pe zi, în timp ce alte completuri sunt semnificativ sub această limită), iar, pe de altă parte, data recomandată a fost abandonată în condițiile în care Codul de procedură civilă impune judecătorului să demareze de îndată procedura regularizării.

În acest sens, voi milita pentru reconfigurarea algoritmilor de repartizare aleatorie pentru a asigura echilibru și constanță, dar și pentru a respecta în mod real limitele, depășirea acestora (pentru a asigura repartizarea) urmând a fi compensată în mod corespunzător.

Totodată, există o discrepanță semnificativă între instanțe de judecată cu volum excesiv de activitate și altele care se bucură de o încărcătură extrem de lejeră, context în care optez pentru relocarea unor posturi în cadrul sistemului sau pentru a demara o modificare a hărții judiciare.

Nu mai puțin adevărat, realitatea schemelor de personal auxiliar subdimensionate face ca visul frumos al raportului judecător/personal auxiliar 1:2 (proiect pilot care a existat) să rămână irealizabil, la fel cum soluția „asistentului de judecător” (proiect în derulare) se va dovedi eficientă, dar cel mai probabil neimplementată din rațiuni financiare (plată personal și spații noi necesare), context în care este necesar să depășim faza de conștientizare și să trecem în faza de solicitare, cu acțiunile de rigoare.

În același timp, degrevarea judecătorilor de anumite activități (acordare personalitate juridică pentru asociații și fundații de către Oficiul Registrului Comerțului sau acordare personalitate juridică asociații de proprietari de către instituția primarului) ori utilizarea unor proceduri simplificate (există formular pentru cerere de valoare redusă și formular de răspuns, ar putea exista în mod corelativ hotărâre judecătorească tip formular; pentru ordonanța de plată ar putea fi folosite, de asemenea, formulare, asemănător somației europene de plată) ar putea contribui semnificativ la optimizarea volumului de muncă.

Or, performanță, eficiență și celeritate nu pot fi obținute doar printr-un efort vecin cu epuizarea și care îți vulnerabilizează major activitatea, astfel că este în sarcina CSM să conlucreze alături de MJ pentru a adopta măsuri concrete și efective de optimizare a volumului de activitate, întrucât soluții există și voi acționa pentru a fi adoptate.

5. Just echilibru și proactivitate în apărarea independenței judecătorilor și a sistemului judiciar în ansamblul său

Independența nu este un privilegiu acordat în beneficiul judecătorului, ci este dreptul fiecărui cetățean într-o societate democratică de a beneficia de o justiție care este (și este percepută ca fiind) independentă de puterea legislativă și executivă și care ocrotește libertățile și drepturile cetățenilor într-un stat de drept. Independența judecătorească este o condiție obligatorie pentru existența statului de drept și garanția fundamentală a unui proces echitabil. În același timp, atunci când democrația și libertățile fundamentale sunt în pericol, obligația de rezervă a judecătorului devine subsidiară obligației de indignare.

Din perspectivă subiectivă, un judecător este atât de independent cât își dorește să fie, însă, din punct de vedere obiectiv, apărarea judecătorilor și a sistemului judiciar în fața oricăror tentative sau încălcări ale independenței este atribuția esențială a CSM.

Amenințările la adresa independenței judecătorilor și a sistemului judiciar în ansamblul său provin, mai ales, din exterior, prin discursuri publice care atacă într-o manieră excesivă și nedreaptă actul de justiție sau judecătorul care îl înfăptuiește. Însă, nu putem nega faptul că au existat și situații în care independența judecătorilor a fost pusă la încercare din interiorul sistemului judiciar, fie prin criticarea fățișă a hotărârilor judecătorești definitive de către unități de parchet în rapoarte oficiale, fie prin reacții disproporționate și neavenite din partea IJ (sesizare din oficiu în cazul respingerii unei solicitări de luare a unei măsuri preventive mai înainte chiar de a se fi soluționat contestația).

Având în vedere că elementul timp este esențial, fiind obligatoriu ca reacția să fie promptă, dar în același timp rezonabilă și proporțională cu gravitatea încălcării, avem nevoie de proceduri simplificate și eficiente.

De aceea, voi milita ca răspunsul CSM să fie pe măsura atingerii provocate independenței judecătorilor sau a sistemului judiciar în ansamblul său, iar forma în care se va manifesta apărarea independenței să fie mai energică (declarație de presă și postare pe rețelele sociale), neputându-se limita la emiterea unui comunicat de presă lipsit de impact.

Proiectul integral poate fi consultat aici.

✒Vezi și Proiect de candidat pentru funcția de membru al CSM – judecător Bogdan Alex ARGHIR, Judecătoria Sectorului 2 București