Procedura de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate. Plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene care a soluţionat contestaţia împotriva măsurii dispuse de comisia locală de fond funciar

• Legea nr. 169/1997: art. III alin. (2)
• Legea nr. 18/1991: art. 35 alin. (1)
• Legea nr. 18/1991: art. 53
• Legea nr. 18/1991: art. 61
• Legea nr. 18/1991: art. 62
• Legea nr. 18/1991: art. 63
• Legea nr. 76/2012: art. 7 alin. (1)
• Legii nr. 247/2005: art. 5 din Titlul XIII
• NCPC: art. 457
• NCPC: art. 483 alin. (1)

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. x/2016 la data de 05.12.2016, reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de Fond Funciar, Comisia Locală de Fond Funciar Murfatlar și Comisia Locală de Fond Funciar Valul lui Traian, să se constate nulitatea absolută a hotărârilor Comisiei Județene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Constanța nr. 262/02.06.2006 și nr. 447/01.09.2006, prin care s-a restituit din domeniul public al statului suprafața totală de 25,83 ha aflate pe raza comunei Valul lui Traian și nulitatea absolută a hotărârilor Comisiei Județene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Constanța nr. 463/08.12.2006, nr. 321/18.06.2007 modificată prin HCJ nr. 359/06.07.2007, nr. 348/26.06.2007 și nr. 61/07.03.2008, prin care s-a restituit din domeniul public al statului suprafața totală de 464,55 ha, aflate pe raza orașului Murfatlar.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 213/1998, art. III alin. (1) lit. b) din Legea nr. 169/1997, Legii nr. 1/2000, Legii nr. 18/1991, modificate prin Legea nr. 247/2005, Legii nr. 290/2002, H.G. nr. 890/2005, H.G. nr. 18881/2005, Legii nr. 45/2009, Decizia RIL nr. 23/2011.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1953 din 19 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin acțiune, reclamanta Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar (în calitate de terț neimplicat în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de Fond Funciar, Comisia Locală de Fond Funciar Murfatlar și Comisia Locală de Fond Funciar Valul lui Traian, să se constate nulitatea absolută a hotărârilor Comisiei Județene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Constanța nr. 262/02.06.2006 și nr. 447/01.09.2006, prin care s-a restituit din domeniul public al statului suprafața totală de 25,83 ha aflate pe raza comunei Valul lui Traian și nulitatea absolută a hotărârilor Comisiei Județene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Constanța nr. 463/08.12.2006, nr. 321/18.06.2007 modificată prin HCJ nr. 359/06.07.2007, nr. 348/26.06.2007 și nr. 61/07.03.2008, prin care s-a restituit din domeniul public al statului suprafața totală de 464,55 ha, aflate pe raza orașului Murfatlar.

Urmare a regulatorului de competență, soluționat prin sentința nr. 32/23.11.2017 a Curții de Apel Constanța, pricina a fost judecată în fond de Tribunalul Constanța, iar în apel, de către Curtea de Apel Constanța.

Prin decizia dată în regulator s-au reținut, potrivit considerentelor justificative ale soluției, următoarele aspecte:

În raport de obiectul acțiunii deduse judecății și de calitatea titularului acesteia, care este un terț ce nu a fost implicat în procedura de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate asupra terenului agricol în litigiu, care a făcut obiectul hotărârilor nr. 262/02.06.2006, nr. 447/01.09.2006, nr. 463/08.12.2006, nr. 321/18.06.2007 modificată prin HCJ nr. 359/06.07.2007, nr. 348/26.06.2007 și nr. 61/07.03.2008 emise de Comisia Județeană de Fond Funciar Constanța, Curtea constată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 61 și art. 62, coroborate cu art. 63 din Legea nr. 18/1991, iar nu cele ale art. 53-56 din același act normativ.

Din interpretarea ultimelor texte de lege menționate rezultă că doar persoanele care au solicitat reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului pot să formuleze plângere împotriva hotărârii comisiei județene care a soluționat contestația împotriva măsurii dispuse de comisia locală de fond funciar, pentru a se verifica legalitatea actelor administrative, inclusiv a titlurilor de proprietate emise de comisiile județene pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, termenul de contestare, de 30 zile, curgând de la data comunicării către solicitanți a hotărârii comisiei județene.

Prin urmare, persoanele care nu au formulat cereri de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate nu pot formula plângere, iar art. 53 nu se poate aplica, prin analogie, în cadrul unei acțiuni în anularea ori în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, astfel de acțiuni plasându-se în afara sferei de reglementare a textului de lege. Concluzia este susținută și de reglementarea expresă a competenței de soluționare a acestor cereri prin art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, astfel că admiterea soluției contrare ar însemna lipsirea de eficiență juridică a acestui text de lege.

Nefiind circumscrisă niciunuia dintre cazurile în care este aplicabilă procedura de contestare a hotărârilor comisiei județene, prin plângere adresată judecătoriei, conform art. 53 din Legea nr. 18/1991, acțiunea reclamantei intră sub incidența art. 63 coroborat cu art. 61 și art. 62 din actul normativ menționat.

Potrivit dispozițiilor art. 63, „În toate cazurile în care legea prevede nulitatea unor operațiuni sau acte juridice, litigiul se judecă potrivit dreptului comun și nu conform procedurii speciale prevăzute în prezentul capitol”.

Rezultă că potrivit regulatorului de competență, determinându-se competența de primă instanță a tribunalului, conform normelor dreptului comun, s-a avut în vedere, în calificarea pretențiilor deduse judecății, faptul că sunt incidente dispoziții speciale din legea fondului funciar (art. 61-63) care exclud procedura plângerii reglementată de art. 53 alin. (2) din aceeași lege, dată fiind calitatea persoanei (terț față de această procedură) care atacă hotărâri ale unor comisii locale/județene de aplicare a normelor de fond funciar.

Așadar, sediul materiei, astfel cum a fost el identificat prin regulatorul de competență, se regăsește în materia fondului funciar, activarea normelor dreptului comun în sensul avut în vedere prin dispozițiile art. 63 din Legea nr. 18/1991 având semnificația că nu se urmează procedura plângerii prealabile deschisă doar persoanelor care au solicitat constituirea/reconstituirea dreptului, iar nu și celor care sunt terți față de această procedură.

Având în vedere calificarea litigiului, ca fiind unul în materia fondului funciar, în ce privește regimul căilor de atac, devin incidente dispozițiile art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 referitor la accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare.

Potrivit textului menționat, „Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului”.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. „Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „definitivă”, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol „Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că „poate fi atacată cu recurs” ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară”.

Rezultă, din coroborarea textelor menționate, că litigiul fiind unul în materia fondului funciar, judecata acestuia se definitivează prin exercitarea unei singure căi de atac, cea a apelului, aceasta fiind rațiunea reglementării adoptate în 2005, de a asigura celeritatea judecăților, în materia proprietăților funciare, în contextul în care aplicarea dispozițiilor referitoare la constituirea/reconstituirea drepturilor în acest domeniu începuse încă din anul 1991.

Împrejurarea că în dispozitivul deciziei din apel este menționată calea de atac a recursului nu poate fi decât rezultatul unei erori materiale și, oricum, mențiunea este lipsită de consecința juridică a deschiderii căii de atac într-o materie în care legea nu o prevede, față de principiul legalității căilor de atac înscris în dispozițiile art. 457 C. proc. civ.

În ceea ce privește apărările din cadrul punctului de vedere la raportul de admisibilitate formulate de către recurentele Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Murfatlar și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Valu lui Traian (cu referire la natura juridică de drept comun a litigiului, valoarea obiectului pricinii, împrejurarea că hotărârea atacată a fost pronunțată în apel, faptul că prezenta instanță nu este ținută de considerentele hotărârii dată în regulatorul de competență, precum și textele de lege pretins incidente menționate de către recurente), Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite.

Astfel, contrar susținerilor recurentelor, la baza emiterii actelor a căror anulare se cere în prezenta cauză (hotărârile Comisiei Județene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Constanța nr. 262/02.06.2006 și nr. 447/01.09.2006, prin care s-a restituit, din domeniul public al statului, suprafața totală de 25,83 ha aflate pe raza comunei Valul lui Traian și hotărârile Comisiei Județene pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Constanța nr. 463/08.12.2006, nr. 321/18.06.2007 modificată prin HCJ nr. 359/06.07.2007, nr. 348/26.06.2007 și nr. 61/07.03.2008, prin care s-a restituit, din domeniul public al statului, suprafața totală de 464,55 ha, aflate pe raza orașului Murfatlar), au stat normele speciale conținute în Legea nr. 18/1991, iar regimul juridic al terenurilor în discuție a fost stabilit prin art. 35 alin. (1) din acest act normativ.

Totodată, faptul că hotărârea recurată a fost pronunțată în calea de atac a apelului, de către o curte de apel, nu are relevanță, întrucât printr-o normă specială a fost stabilită fără echivoc calea de atac ca fiind, exclusiv, aceea a recursului (art. 5 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005). În atare situație, norma generală a cărei incidență este invocată de către recurente (art. 483 alin. (1) C. proc. civ.), este înlăturată de norma specială anterior menționată, a cărei aplicare este prioritară, în lumina principiilor de drept care guvernează concursul dintre legea specială și cea generală.

Contrar susținerilor recurentelor, împrejurarea că în C. proc. civ. nu există o normă care să reglementeze situația acțiunilor promovate de terți în nulitatea unei hotărâri emisă în procedura Legii nr. 18/1991, nu deschide calea unei acțiuni de drept comun, câtă vreme, cum s-a arătat anterior, litigiul este unul în materia fondului funciar, cu o reglementare specifică a regimului căilor de atac.

Faptul că se solicită anularea unor acte emise în procedura specială de reconstituire a dreptului de proprietate, ulterior desfășurării acesteia, nu schimbă natura juridică a litigiului, care a fost stabilită inclusiv prin hotărâre dată în regulator de competență.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâtele Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Murfatlar, Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Valu lui Traian, Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor Constanța împotriva deciziei nr. 124/C din 21 septembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.