Posibilitatea aplicării pedepsei amenzii pe lângă pedeapsa închisorii. Dispunerea unei măsuri asiguratorii pentru a servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare

• Legea nr. 78/2000: art. 13^2
• Legea nr. 78/2000: art. 20
• NCP: art. 292 alin. (4)
• NCP: art. 62 alin. (1)
• NCPP: art. 16 lit. b) teza I
• NCPP: art. 249 alin. (1)
• NCPP: art. 250
• NCPP: art. 250^2
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP: art. 396 alin. (5)
• NCPP: art. 47

Prin încheierea penală din data de 14 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 2502 raportat la art. 249 din C. proc. pen., a constatat legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii menționate în dispozitivul sentinței penale nr. 176/23.02.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2016. A menținut măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București a reținut că în raport de dispozițiile art. 2502 raportat la art. 249 din C. proc. pen., pentru ca măsurările asigurătorii să fie legal instituite, trebuie respectate următoarele condiții: să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni; sunt temeiuri de a se crede că un obiect ori un înscris poate servi la repararea prejudiciului suferit de persoana vătămată ca urmare a săvârșirii infracțiunii, pentru garantarea executării amenzii penale sau a cheltuielilor judiciare; măsura să fi fost dispusă de organul de urmărire penală (procuror) sau de instanța de judecată și bunurile să nu fie exceptate de la instituirea sechestrului.

S-a menționat că, în cauză, prin sentința penală nr. 176/23.02.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2016, împotriva căreia au fost exercitate căile de atac care fac obiectul cauzei de față, instanța de fond a dispus menținerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța DNA din data de 14.05.2016 asupra sumei de 3.000 RON ridicată de la inculpata A. cu ocazia flagrantului și, în baza art. 292 alin. (4) din C. proc. pen. și revocarea sechestrul asigurator instituit prin ordonanța DNA din data de 03.06.2016 asupra sumelor totale de 13.500 RON, 9.256 USD, 720 euro și 20 Kuna, ridicate de la inculpatul B. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la biroul său. Este de menționat că dispoziția de revocare a măsurii asiguratorii dispusă prin sentință nu are un caracter definitiv, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 397 alin. (4) din C. proc. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 230 din 20 martie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând contestațiile formulate de inculpații B. și A., în raport de criticile invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 04.05.2016 emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA, a fost instituită măsura sechestrului asigurator asupra sumei de 3000 RON, care a fost consemnată într-un cont deschis la C. S.A. – Agenția Știrbei Vodă pe numele inculpatei A. și la dispoziția organului de urmărire penală.

În motivarea ordonanței, s-a arătat că suma de 3000 RON a fost ridicată de la inculpata A. cu ocazia flagrantului organizat la data de 07.03.2016, în baza art. 292 alin. (4) din C. pen. și la art. 20 din Legea nr. 78/2000, reținându-se că, pentru a se evita ascunderea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestei sumei aparținând inculpatei și care ar urma să facă obiectul confiscării speciale, se impune luarea măsurii asiguratorii.

Prin ordonanța din data de 03.06.2016, emisă în dosarul nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA a fost instituită măsura sechestrului asigurator asupra sumelor totale de 13.500 RON, 9.256 USD, 720 euro și 20 Kuna, ridicate de la inculpatul B. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la biroul său.

În motivarea ordonanței s-a făcut referire la dispozițiile art. 62 alin. (1) din C. pen. privind posibilitatea aplicării pedepsei amenzii pe lângă pedeapsa închisorii și s-a arătat că, potrivit art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., procurorul poate lua măsuri asiguratorii pentru a servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Prin sentința penală nr. 176 din 23.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția I penală a dispus menținerea sechestrului asigurator instituit prin ordonanța DNA din data de 14.05.2016 asupra sumei de 3.000 RON ridicată de la inculpata A. cu ocazia flagrantului și, în baza art. 292 alin. (4) din C. proc. pen. a dispus confiscarea specială a acestei sume.

De asemenea, a dispus revocarea sechestrul asigurator instituit prin ordonanța DNA din data de 03.06.2016 asupra sumelor totale de 13.500 RON, 9.256 USD, 720 euro și 20 Kuna, ridicate de la inculpatul B. cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în biroul său și restituirea acestora inculpatului.

Potrivit art. 250^2 din C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250^1 aplicându-se în mod corespunzător.

În ceea ce privește contestația inculpatului B., Înalta Curte reține că măsurile asigurătorii au fost ridicate de instanța de fond, prin sențință, ca urmare a pronunțării unei soluții de achitare.

Astfel prin sentința penală nr. 176, pronunțată în data de 23.02.2022, în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 47 rap. la art. 297 C. pen. cu aplic. art. 13^2 din Legea nr. 78/2000.

Soluția pronunțată cu privire la acest inculpat este supusă apelului. Apelul formulat de parchet și care îl vizează și pe inculpatul B. față de care s-a pronunțat soluția de achitare are, potrivit dispozițiilor art. 416 din C. proc. pen., efect suspensiv de executare. Deși caracterul suspensiv de executare al ridicării măsurii asigurătorii nu este contestat, natura hotărârii prin care măsura a fost dispusă, respectiv ridicată, este relevantă pentru stabilirea limitelor în care hotărârea poate fi cenzurată. Astfel, sentința penală ori decizia sunt hotărâri care, spre deosebire de încheiere, rezolvă fondul acțiunii penale, și dau soluția acesteia, în urma evaluării exhaustive a probatoriului. Măsura asigurătorie este consecința soluției acțiunii penale, fiind determinată și în strânsă legătură cu aceasta, astfel că analizarea legalității ori temeiniciei sale în apel, decurge din etapa în care se află evaluarea sentinței înseși.

Evaluarea măsurii asigurătorii, succesiv soluționării acțiunii penale în fond, este strict limitată la determinarea legalității prin raportare la aceasta (soluția stabilită prin hotărârea apelată). Doar modificarea situației juridice stabilite prin hotărârea instanței de fond (e.g. schimbarea obiectului asupra căruia poarta măsura, dispariția bunului, consemnarea sumei, s.a.) poate determina, anterior pronunțării deciziei, respectiv în cursul judecării apelului, și analiza temeiniciei măsurii asigurătorii dispuse prin sentință.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că de la momentul pronunțării sentinței prin care s-a dispus achitarea inculpatului și ridicarea măsurii asiguratorii, nu a intervenit niciun element de noutate care să impună o reevaluare a temeiniciei măsurii asiguratorii. Formularea căii de atac a apelului de către Ministerul Public și trecerea unei perioade de timp nu susțin eo ipso menținerea măsurii asigurătorii.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază că, la acest moment procesual, soluția de achitare dispusă prin hotărârea instanței de fond, precum și lipsa unor elemente de noutate care să impună reevaluarea, justifică ridicarea măsurii asiguratorii instituite prin ordonanța Direcției Naționale Anticorupție, din data de 03.06.2016, asupra sumelor de 13.500 RON, 9.256 USD, 720 Euro și 20 Kuna, indisponibilizate în urma percheziției domiciliare.

În ceea ce privește contestația inculpatei A., Înalta Curte reține că măsurile asigurătorii au fost menținute prin sentință, ca urmare a pronunțării unei soluții de condamnare și confiscare specială.

Astfel, față de inculpata A., prin sentință s-a dispus condamnarea pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, menținerea sechestrul asigurator instituit prin ordonanța DNA din data de 14.05.2016, asupra sumei de 3.000 RON, ridicată de la inculpată cu ocazia flagrantului și confiscarea specială a acestea.

În susținerea contestației, inculpata a învederat că această sumă nu îi aparține și că nu are deschis cont bancar la C..

Prealabil, Înalta Curte reține că depunerea alături de concluziile scrise a unor înscrisuri ce au fost respinse de instanța de judecată ca lipsite de utilitate pentru prezenta cauză, nu produce niciun efect concret asupra situației juridice a contestatoarei și nu modifică utilitatea probelor.

Înalta Curte constată prin ordonanța din data de 14.05.2016, Direcția Națională Anticorupție a dispus măsura asiguratorie asupra sumei de 3000 de RON ridicată de la inculpată cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, sumă ce a fost consemnată, într-un cont deschis la S.C. C. S.A. – Agenția Știrbei Vodă, pe numele acesteia și la dispoziția organului judiciar.

Prin criticile formulate împotriva acestei măsuri, inculpata încearcă să supună cenzurii instanței însăși fondul acțiunii penale pornite împotriva sa.

Mai mult, susținerile inculpatei, conform cărora suma de 3000 de RON nu îi aparține, ar conduce la lipsa de interes a solicitării de ridicare a măsurii asigurătorii și, împlicit, a căii de atac. Această strategie a apărării este lipsită de eficiență în condițiile urmăririi scopului intrării în posesia sumei indisponibilizate.

Analizând măsura asiguratorie dispusă de procuror și menținută prin sentință, Înalta Curte constată că natura infracțiunii pentru care inculpata a fost trimisă în judecată și condamnată de către prima instanță, precum și motivul pentru care a fost menținută măsura asigurătorie, respectiv în vederea confiscării speciale, justifică menținerea acesteia și conduc la dovedirea condițiilor necesității și proporționalității.

În egală măsură, Înalta Curte constată că nu a fost depășit un termen rezonabil de desfășurare a procedurilor judiciare, având în vedere complexitatea deosebită a cauzei determinată de numărul de persoane implicate, durata activității infracționale și conținutul materialului probator administrat, care, de altfel, se impune a fi readministrat în apel. Evaluând toate aceste elemente ce constituie, în esență, criterii utile demersului, se apreciază că, până la acest moment procesual, nu a fost încălcat art. 1 la Protocol nr. 1 din CEDO.

De la data instituirii măsurilor asigurătorii asupra sumei de bani aparținând inculpatei au trecut peste 7 ani, însă, în acest interval, a fost pronunțată o soluție de condamnare (nedefinitivă) care modifică și consolidează temeiul măsurii asigurătorii și susține finalitatea sa în raport cu confiscarea aceleiași sume. Ca urmare, și la acest moment, subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii asigurătorii, aceasta fiind, în continuare, necesară pentru atingerea scopului prevăzut de art. 249 din C. proc. pen.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere, pe de o parte, natura acuzațiilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, respectiv infracțiunea de cumpărare de influență, iar, pe de altă parte, faptul că, prin sentința penală pronunțată de prima instanță s-a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea acestei infracțiuni și a fost dispusă confiscarea specială a sumei de bani ce a făcut obiectul măsurii asiguratorii, soluție care, deși nu este definitivă, nu poate fi ignorată în analiza efectuată prin prisma dispozițiilor art. 250^2 din C. proc. pen., în condițiile în care a fost pronunțată în urma administrării unui probatoriu complex și a stat la baza menținerii de către prima instanță a măsurii asigurătorii dispuse în cursul urmăririi penale.

Având în vedere aspectele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, raportat la aspectele dispuse prin hotărârea apelată, la complexitatea cauzei, ce a determinat administrarea unui amplu probatoriu în fond, dar și la stadiul procedurii judiciare în calea ordinară de atac a apelului, administrarea probatoriului, fără a exista vreo culpă a organului judiciar (nefiind, astfel, depășită o durată rezonabilă), se poate aprecia în mod întemeiat că, la momentul procesual actual, în privința măsurii asigurătorii menținute prin sentința penală apelată, se păstrează un just echilibru între interesul general legitim al statului, constând în asigurarea confiscării speciale și interesul personal al inculpatei de a-și exercita neîngrădit dreptul de proprietate asupra bunurilor indisponibilizate (cauza Benet Czech, spol. sr.o. împotriva Republicii Cehe, hotărârea din 21 octombrie 2010; cauza Iordăchescu împotriva României, cererea nr. x/09, hotărârea din 23 mai 2017).

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația formulată de contestatorul inculpat B. împotriva încheierii penale din data de 14 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, va desființa încheierea contestată și rejudecând, va ridică măsura asiguratorie instituită prin ordonanța Direcției Naționale Anticorupție din data de 03.06.2016 asupra sumelor de 13.500 RON, 9.256 USD, 720 Euro și 20 Kuna, ridicate de la inculpatul B. cu ocazia percheziției domiciliare.

De asemenea, va respinge contestația formulată de inculpata A. împotriva aceleiași încheieri penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea contestației formulate de inculpatul B. vor rămâne în sarcina statului, iar în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea inculpată A. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea A., în cuantum de 340 de RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.