Plângere împotriva încheierii de carte funciară vizând înscrierea unui drept de servitute, ca urmare a unei interpretări eronate. Respingerea recursului ca nefondat

• NCPC: art. 122
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 6
• NCPC: art. 497
• NCPC: art. 509 pct. 8

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț la data de 19 octombrie 2015, sub nr. x/2015, petenta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.R.L. și OCPI Neamț, plângere împotriva încheierii nr. 40820/01.07.2015 și a încheierii de reexaminare nr. 59855/29.09.2015, solicitând anularea acestora și radierea din CF a tuturor dispozițiilor cuprinse în aceste încheieri.

Prin sentința civilă nr. 4248 din 11 octombrie 2017, Judecătoria Piatra-Neamț a respins cererea având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, formulată de petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Neamț ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 112 din 25 ianuarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În dezvoltarea primului motiv de recurs, arată recurenta că instanța nu a stabilit situația de fapt concretă pe baza propriei analize și convingeri, preluând considerentele altor decizii, precum și nelegalitatea deciziei atacate, motivat de împrejurarea că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 122 C. proc. civ., prin depășirea limitelor competenței și învestirii sale. În acest sens, a criticat recurenta că instanța de revizuire, în loc să analizeze legalitatea încheierii de întabulare și pe cea de reexaminare, a reinterpretat considerentele deciziei nr. 70 din 25 ianuarie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Întrucât partea critică, în esență, nemotivarea deciziei recurate, aceste critici de recurs se circumscriu ipotezei de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.. Conform acestor prevederi, casarea unei hotărâri se poate cere „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”.

Susținerea recurentei, deși conturează vag cazul de casare evocat, nu este întemeiată.

Într-adevăr, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil, potrivit articolului 6 din Convenția europeană, include în esență, obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile (hotărârea Ruiz Torija contra Spaniei din 9 decembrie 1994, hotărârea Higgins contra Franței din 19 februarie 1998 și hotărârea Hirvisari contra Finlandei din 27 septembrie 2001).

În cauză, hotărârea instanței de revizuire este temeinic motivată, sub aspectul prezentării raționamentului judiciar ce a stat la baza analizării condițiilor de admisibilitate a cererii formulată de revizuentă, fundamentată în drept pe motivul prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., referitor la contrarietatea de hotărâri.

În cuprinsul acestei hotărâri sunt prezentate argumentele în baza cărora s-a statuat că, în speță, nu există îndeplinită cerința privind încălcarea autorității lucrului judecat. Astfel, instanța de revizuire a subliniat corect că, prin sentința civilă nr. 4248/11.10.2017 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă prin decizia nr. 1133/10.09.2018 a Tribunalului Neamț, nu se încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 23/27.02.2013 a Tribunalului Neamț, rămasă definitivă prin decizia nr. 70/17.03.2015 a Curții de Apel Bacău, în dosar nr. x/2010. A argumentat că decizia nr. 70/2015 din 17.03.2015 nu a lăsat loc la niciun fel de dubiu în privința faptului că sentința civilă nr. 23/2013 a fost schimbată în sensul respingerii cererii reclamantei S.C. B. S.R.L. de stabilire a servituții de trecere pe terenul în suprafață de 177 mp, având lungimea de 35,46ml, lățime de 5ml, înscris în CF nr. x cu nr. cadastral provizoriu x. Față de acest motiv, hotărârea Curții de Apel Bacău nu a fost comunicată din oficiu BCPI Piatra Neamț, neimpunând a se face mențiuni în cartea funciară, iar, în lipsa stabilirii unei servituți de trecere în favoarea revizuientei, aceasta nu avea ce întabula în cartea funciară, dreptul de servitute nefiind stabilit în favoarea sa prin decizia nr. 70/2015.

Faptul că instanța de revizuire a respins cererea pentru neîndeplinirea cerințelor impuse de legiuitor cazului de revizuire evocat nu înseamnă că hotărârea este nemotivată, insuficient motivată sau cuprinde o motivare contradictorie, cum greșit sugerează recurenta, din moment ce instanța de revizuire a prezentat, pe larg, argumentele care au justificat soluția adoptată, în raport de susținerile și apărările formulate în cauză, precum și de istoricul litigios al părților. În acest context, nu se poate imputa instanței care a pronunțat decizia atacată, neîndeplinirea obligației de motivare a soluției pronunțate.

Printr-un al doilea motiv de recurs, care conține critici ce pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se susține că s-au interpretat greșit dispozițiile legale, în sensul în care s-au încălcat dispozițiile privind puterea de lucru judecat și efectele acesteia. A mai arătat că s-a aplicat greșit legea, în sensul în care s-au ignorat efectele excepției de conexitate asupra cererilor deduse judecății în cauza de fond, ignorându-se în acest fel forța obligatorie și caracterul executoriu al deciziei Curții de Apel Bacău.

Susținerile recurentei nu sunt întemeiate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive, în cazurile și condițiile expres stabilite de lege.

Potrivit art. 509 pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere […] dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, posibilitatea de a cere revizuirea, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., este supusă, între altele, condiției ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice existenței lucrului judecat, iar rațiunea reglementării izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanța să fi omis soluționarea excepției puterii lucrului judecat.

Prin urmare, pe calea revizuirii reglementată de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., se poate solicita, în condițiile reglementate de textul respectiv, desființarea unei hotărâri judecătorești pentru faptul că este contrară unei alte hotărâri judecătorești, acest motiv de revizuire având suportul juridic în respectarea puterii lucrului judecat, în situația în care instanțele au dat soluții contrare, a căror executare este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Așadar, se observă că pentru a putea fi admisă o cerere de revizuire fondată pe acest motiv este necesar, între altele, ca hotărârile contradictorii să fie pronunțate în procese distincte, dar identice sub aspectul părților, obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat a hotărârii date în primul proces, sau chiar dacă s-a invocat, instanța s-o fi lăsat nesoluționată.

În speță, în mod corect, instanța de apel a reținut că hotărârile pretins a fi potrivnice nu întrunesc cerința triplei identități sub aspectul obiectului cererii, raportat la faptul că în dosarul nr. x/2010 cauza a avut ca obiect stabilire drept de servitute, iar în dosarul nr. x/2015, cauza a avut ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară vizând înscrierea unui drept de servitute, ca urmare a unei interpretări eronate a BCPI Piatra Neamț a deciziei nr. 70/2015.

Pe de altă parte, raportat la celelalte critici din recurs prin care sunt formulate susțineri privind încălcarea autorității lucrului judecat a sentinței civile nr. 23/COM/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Neamț, Înalta Curte reține că nici instanța competentă a se pronunța asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nici instanța ce analizează recursul îndreptat împotriva deciziei de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii și nu au posibilitatea legală să aprecieze care dintre hotărârile pretins potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea autorității lucrului judecat a celei dintâi hotărâri, iar în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

În consecință, potrivit considerentelor expuse, se constată că prin decizia recurată s-a reținut corect neîntrunirea cerințele procedurale reglementate expres de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., drept pentru care, în temeiul art. 497 C. proc. civ., recursul declarat de revizuenta S.C. B. S.R.L., împotriva deciziei nr. 210 din 17 iunie 2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 23 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018 fi respins, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.