Orientări ale politicii fiscale a Statelor Membre în 2024

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Introducere

Comisia Europeană invită statele membre să includă în programele lor de stabilitate și convergență modul în care planurile lor fiscale vor asigura respectarea valorii de referință a deficitului de 3% din PIB, precum și reducerea plauzibilă și continuă a datoriei sau menținerea datoriei la niveluri prudente, pe termen mediu. Mai precis, toate statele membre sunt invitate să stabilească ținte fiscale care să asigure că deficitul nu depășește 3% din PIB sau este redus sub 3% din PIB în perioada acoperită de programul de stabilitate sau de convergență și să ia măsuri credibile pentru ca deficitul să fie menținut sub 3% din PIB în cazul unei politici fiscale neschimbate pe termen mediu.

Statele membre sunt invitate, de asemenea, să discute despre modul în care planurile lor de reformă și investiții ar trebui să contribuie la sustenabilitatea fiscală și la o creștere durabilă și favorabilă incluziunii, mai ales în privința obiectivelor duble ale tranziției ecologice și digitale și ale rezilienței, în conformitate cu criteriile stabilite în orientările de reformă ale Comisiei.

În cele din urmă, statele membre sunt, de asemenea, invitate să raporteze ipotezele privind evoluția prețului energiei și impactul bugetar al măsurilor planificate de sprijin energetic (și eliminarea lor treptată) pe perioada acoperită de programul de stabilitate sau de convergență. Orientările prevăd că Comisia va continua să pună accentul pe investițiile publice în recomandările sale fiscale pentru 2024, specifice fiecărei țări. Conform Comisiei Europene, toate statele membre ar trebui să continue să protejeze investițiile finanțate la nivel național și să asigure utilizarea eficientă a Facilității pentru redresare și reziliență (RRF) și a altor fonduri ale UE. Ar trebui asigurată o înaltă calitate a investițiilor publice, inclusiv prin investiții finanțate din RRF.

Comisia va ține cont de necesitatea de a susține investițiile atunci când monitorizează rezultatele fiscale în raport cu recomandările fiscale specifice fiecărei țări.

***

Principalii factori de influență ai politicii fiscale pentru 2024 sunt: fiscalitatea în domeniul energiei, cheltuielile bugetare, reformarea cadrului de guvernanță economică al UE, dezactivarea clauzei generale de salvgardare, revizuirea guvernanței economice, planurile de stabilitate și convergență, utilizarea eficientă a fondurilor din cadrul Facilității pentru redresare și reziliență și a altor fonduri UE.

1. Costul fiscal al măsurilor energetice

Recomandările specifice fiecărei țări pentru 2024 vor oferi îndrumări cu privire la costul fiscal al măsurilor energetice. Creșterea prețurilor la energie a determinat statele membre să pună în aplicare măsuri de politică fiscală, cu costuri considerabile. Aceste măsuri au atenuat impactul social și economic al creșterii bruște a prețurilor, în special la gaze și energie electrică, asupra gospodăriilor și firmelor. În același timp însă majoritatea măsurilor nu s-au direcționat suficient către gospodăriile și firmele vulnerabile și nu este exclus să reprezinte chiar stimulente reduse pentru limitarea consumului de energie și creșterea eficienței energetice. Pe baza estimărilor Comisiei din toamna anului 2022, costul net al acestor măsuri în 2022 s-a ridicat la 1,2% din PIB-ul anual al UE. Conform informațiilor disponibile, în toamna trecută, costul net al măsurilor energetice a fost proiectat la 0,9% din PIB pentru 2023.

Mai multe state membre au extins încă de anul trecut unele măsuri existente sau au adoptat altele noi. Extinderea măsurilor energetice existente până la sfârșitul anului 2023 presupune însă o creștere substanțială a costurilor bugetare aferente. Dacă prețurile cu ridicata ale energiei vor rămâne stabile și costurile suplimentare ale energiei vor fi transferate asupra prețurilor cu amănuntul, așa cum se prevede în prezent, măsurile guvernamentale de sprijin energetic ar trebui eliminate în 2024, iar economiile aferente ar trebui să contribuie la reducerea deficitelor guvernamentale. Dacă prețurile la energie cresc din nou și sprijinul nu poate fi întrerupt pe deplin, măsurile specifice ar trebui să protejeze doar gospodăriile și firmele vulnerabile. O astfel de mișcare ar putea reduce costurile fiscale, ar stimula economiile de energie și ar permite economiei să se ajusteze într-un mod gradual și durabil pe o perioadă limitată.

2. Cheltuielile bugetare

În ceea ce privește cheltuielile bugetare, Comisia a cerut austeritate, îndemnând însă statele membre să reducă cheltuielile, nu investițiile publice, pentru a evita impactul negativ asupra creșterii economice. „Ajustarea fiscală pe care ar trebui să o realizeze statele membre nu ar trebui făcută prin reducerea investițiilor, ci prin limitarea creșterii cheltuielilor curente”, a declarat comisarul UE pentru economie, Paolo Gentiloni. În orientările bugetare publicate în martie 2023, Comisia a subliniat că schemele de sprijin, în general generoase, menite să protejeze întreprinderile și gospodăriile de prețurile mari la energie, nu au vizat neapărat cele mai sărace gospodării.

În majoritatea statelor membre, cheltuielile guvernamentale pentru măsurile energetice au depășit cu mult creșterea costurilor pentru cele mai sărace 40% dintre gospodării. În afară de măsurile de sprijin energetic, Comisia nu a specificat cheltuielile pe care statele membre ar trebui să le reducă în bugetele lor. Prin aceste orientări, Comisia a dorit să ofere guvernelor statelor membre doar o idee despre cum să procedeze în pregătirea bugetelor lor pentru anul viitor. Executivul UE a încurajat statele membre să elaboreze planuri bugetare pe termen mediu care să însoțească bugetele pentru 2024.

În ansamblu, spune Comisia Europeană, politicile bugetare ar trebui să vizeze asigurarea sustenabilității datoriei pe termen mediu, precum și promovarea unei creșteri durabile și favorabile incluziunii în toate statele membre. Prin urmare, Comisia este pregătită să propună recomandări specifice fiecărei țări privind politica bugetară pentru 2024, care să includă o cerință cantitativă, precum și orientări calitative privind măsurile în materie de investiții și energie. Aceste recomandări vor fi în concordanță cu criteriile propuse în orientările Comisiei privind politica fiscală, rămânând, în același timp, în concordanță cu legislația actuală din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere. Recomandările fiscale spe­cifice fiecărei țări ar fi formulate pe baza indicatorului cheltuielilor primare nete (excluzând cheltuielile cu dobânzile, precum și cheltuielile cu șomajul ciclic), așa cum este propus în orientările de reformă ale Comisiei.

3. Reformarea cadrului de guvernanță economică al UE

Guvernanța economică este un pilon esențial în arhitectura uniunii economice și monetare, având scopul de a detecta și corecta dezechilibrele economice care ar putea slăbi economiile naționale sau ar putea afecta alte state membre ale UE prin efecte de propagare transfrontaliere.

La data de 26 aprilie 2023, Comisia a prezentat propuneri legislative pentru a pune în aplicare cea mai cuprinzătoare reformă a normelor UE de guvernanță economică de după criza economică și financiară. Conform Comisiei, aceste propuneri sunt rezultatul unei perioade extinse de reflecție și al unui proces amplu de consultare. Obiectivul central al acestor propuneri este de a consolida sustenabilitatea datoriei publice, promovând, în același timp, o creștere durabilă și favorabilă incluziunii în toate statele membre prin reforme și investiții. Propunerile abordează deficiențele din cadrul actual, luând în considerare necesitatea de a reduce nivelurile mult crescute ale datoriei publice, bazându-se pe lecțiile învățate din răspunsul politic al UE la criza COVID-19, pregătind UE pentru provocările viitoare, sprijinind progresul către un mediu verde, digital, incluziv și rezistent și făcând UE mai competitivă.

Propunerile Comisiei au în vedere următoarele măsuri:

Planuri bugetare adecvate propuse de către statele membre

Planurile bugetare-structurale naționale pe termen mediu reprezintă piatra de temelie a propunerilor Comisiei. Statele membre vor concepe și vor prezenta planuri prin care își stabilesc obiectivele fiscale, măsurile de abordare a dezechilibrelor macroeconomice și reformele și investițiile prioritare pe o perioadă de cel puțin patru ani. Aceste planuri vor fi apoi evaluate de Comisie și aprobate de Consiliu pe baza criteriilor comune ale UE.

Reguli mai simple, luând în considerare diferitele provocări fiscale

Situațiile fiscale, provocările și perspectivele economice variază foarte mult în cele 27 de state membre ale UE. Prin urmare, o abordare universală nu funcționează. Propunerile urmăresc să treacă la un cadru de supraveghere care pune sustenabilitatea datoriei publice în centrul său, promovând, în același timp, o creștere durabilă și favorabilă incluziunii.

Facilitarea reformelor și a investițiilor pentru prioritățile UE

Conform Comisiei Europene, propunerile făcute urmăresc să faciliteze și să încurajeze statele membre să pună în aplicare măsuri importante de reformă și investiții. Statele membre vor beneficia de o cale de ajustare fiscală mai graduală dacă se angajează în planurile lor la un set de reforme și investiții care respectă criterii specifice și transparente.

Asigurarea unei aplicări eficiente

Regulile necesită aplicare. În timp ce propunerile oferă statelor membre un control mai mare asupra conceperii planurilor lor pe termen mediu, ele necesită, de asemenea, un regim de punere în aplicare mai strict pentru a se asigura că statele membre își îndeplinesc angajamentele pe care și le-au asumat în planurile lor fiscal-structurale pe termen mediu.

Detaliile propunerilor Comisiei ridică însă îndoieli cu privire la fezabilitatea atingerii obiectivelor urmărite. Mai exact, componenta fiscală a cadrului propus ridică trei întrebări fundamentale, deocamdată fără răspuns. Prima întrebare este dacă noile reguli ar împiedica insolvența suverană. Începând cu 2021, șapte țări din zona euro aveau datorii publice brute care depășeau 100% din PIB, ceea ce înseamnă că este doar o chestiune de timp până când piețele financiare devin nervoase cu privire la sustenabilitatea datoriilor unor țări. Metoda propusă de Comisie de a trata datoria excesivă este însă chiar mai tolerantă decât cea veche din cadrul Pactului de Stabilitate și Creștere (PSC).

Propunerea Comisiei respinge anterioara „regulă 1/20” pentru reducerea datoriilor, pe motiv că este prea solicitant ca guvernele să-și reducă datoria în fiecare an cu 1/20 din excesul de peste 60% din PIB. În schimb, Comisia dorește să negocieze cu statele membre cu provocări de îndatorare „substanțiale” sau „moderate” un plan fiscal pe termen mediu care să includă o traiectorie descendentă a datoriei.

Documentul nu detaliază ritmul ajustării fiscale – care urmează să fie prezentat mai târziu în cadrul metodologiei de analiză a sustenabilității datoriilor (ASD) – și nici nu specifică criteriile de clasificare a provocărilor datoriei drept „substanțiale”, „moderate” sau „scăzute”. O a doua întrebare se referă la promisiunea pentru o mai mare simplitate. Vechile reguli au fost criticate pentru că sunt prea complicate și pentru că se bazează pe indicatori economici neclari, cum ar fi producția potențială sau pozițiile fiscale ajustate ciclic. Deoarece acești indicatori sunt greu de măsurat și de prognozat, utilizarea lor a dat naștere în mod constant la ipoteze arbitrare și la îndoieli metodologice.

Noul cadru propus ar putea însă duce lucrurile mai departe în direcția greșită. Astfel, propunerile privind planul fiscal pe termen mediu care urmează a fi prezentate statelor membre vor trebui bazate, așa cum s-a arătat mai sus, pe o cale de ajustare multianuală pe care Comisia o va furniza după elaborarea ASD. Aceste propuneri vor fi apoi negociate cu Comisia înainte de a primi aprobarea finală din partea Consiliului Afacerilor Economice și Financiare (ECOFIN). La prima vedere, această abordare pare atrăgătoare, deoarece se îndepărtează de practica actuală. Dar, având în vedere caracterul obligatoriu al programelor de ajustare fiscală susținute de potențiale sancțiuni, o abordare mai individualizată va duce inevitabil la mult mai multe negocieri între statele membre și Comisie (și potențial ECOFIN). Mai multe ipoteze și variabile diferite ar putea lua în considerare în negocieri calea de ajustare fiscală și impactul acesteia asupra creșterii economice, de la ASD, la alți factori, cum ar fi condițiile macroeconomice și nevoile fiscale speciale (cum sunt cele legate de tranziția ecologică).

Complicând lucrurile și mai mult, noul cadru de supraveghere va funcționa în mare parte pe baza unor variabile mai mult teoretice, în timp ce vechiul SGP a monitorizat, în primul rând, variabilele practice. Trebuie menționat și faptul că proiecțiile economice pot fi supuse la tot felul de erori și ipoteze greșite. Mai exact, ele nu pot prezice șocuri neașteptate. Având în vedere necesitatea de a modela politica fiscală în conformitate cu programele fiscale pe termen mediu aprobate, statele membre vor avea stimulente puternice să negocieze pentru căi de ajustare mai puțin ambițioase și să sugereze previziuni macroeconomice mai bune. Și în timp ce Comisia va încerca să impulsioneze căi mai ambițioase pentru a evita riscul crizelor fiscale, statele membre vor avea avantajul informațional în acest proces prea complex, deoarece cunosc condițiile interne mai bine decât oricine altcineva. Și știm deja din experiență că statele membre mai mari, influente din punct de vedere politic, vor avea tendința de a primi un tratament favorabil.

A treia întrebare se referă la lipsa apetitului politic pentru aplicarea regulilor fiscale. Între 1997 (cu doi ani înainte de introducerea monedei euro) și 2021, deficitul public general a depășit 3% din PIB (nivelul maxim stabilit prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) în țările din zona euro. Grecia și Portugalia au încălcat fiecare plafonul deficitului în 18 dintre acești ani, în timp ce Franța a făcut-o în 17, iar Spania în 12. În mod similar, datoria publică brută a depășit limita de 60% din PIB de 229 de ori din 394 de observații. Austria, Belgia, Grecia și Italia nu au înregistrat niciodată o datorie brută sub prag, iar Franța a făcut-o doar de două ori (în 2000 și 2001).

Datoria Portugaliei a depășit limita timp de 20 de ani, iar cea a Germaniei timp de 19 ani. Numărul de membri ai zonei euro cu datorii de peste 60% din PIB a crescut constant, la 12 din 19 în 2021. Mai important, în ciuda numeroaselor încălcări ale limitelor de deficit și datorie ale Tratatului, sancțiunile financiare prevăzute în Pactul de Stabilitate și Creștere (PSC) nu au fost niciodată adoptate. În mod clar, statele membre din zona euro au o problemă de acțiune colectivă pe care orice dezbatere despre viitoarea disciplină fiscală va trebui să o abordeze direct (în această lumină, propunerea Comisiei de introducere a sancțiunilor reputaționale pare, de asemenea, problematică, atât în ceea ce privește potențiala eficacitate, cât și acceptarea politică). Disciplina fiscală este esențială pentru stabilitatea euro și pentru stabilitatea financiară și macroeconomică în UE în general. Orice nou cadru fiscal trebuie să minimizeze riscul de contagiune și răspândire negativă transfrontalieră. Comisia este hotărâtă să aplice noi reguli fiscale în 2024, deși statele membre încă nu au căzut de acord asupra modului în care vor arăta aceste reguli fiscale. Totuși, orientările bugetare ale unor state membre au inclus deja aspecte ale noilor reguli care par să constituie un numitor comun.

„Orientările ar trebui văzute ca o punte între modul în care au funcționat regulile în trecut și cum ar putea funcționa în viitor”, a spus vicepreședintele Comisiei, Valid Dombrovskis. Comisia așteaptă ca statele membre să cadă de acord asupra unei abordări comune, până la summit-ul șefilor de state și guverne din toamna acestui an. Între timp, Comisia a intensificat presiunea asupra statelor membre pentru a conveni asupra regulilor fiscale, spunând că va recomanda deschiderea procedurilor de deficit excesiv în 2024 împotriva statelor membre care nu aplică noile reguli fiscale. Aceste proceduri vor fi deschise pe baza datelor din 2023, ceea ce înseamnă că țările care prognozează un deficit de peste 3% în acest an ar putea face obiectul unei astfel de proceduri. Procedurile pot duce la sancțiuni financiare care să afecteze inclusiv agenții economici.

Într-o declarație recentă, ONG-ul Finance Watch de politică financiară a arătat că este „îngrijorat de dorința Comisiei de a relansa procedurile de deficit excesiv”, dar a salutat eforturile de reformare a normelor fiscale ale UE. Conform aprecierii unor cercetători europeni, o reformă a regulilor fiscale ale UE este extrem de necesară. Regulile actuale sunt prea complicate – impun cerințe nerealiste unor țări și duc la cheltuieli excesive în perioade de expansiune economică și la austeritate în recesiune. De aceea, nu este deloc surprinzător faptul că majoritatea statelor membre UE, deși, în principiu, nu agreează astfel de reguli, au mandatat totuși Comisia Europeană să modifice legislația pentru a repara aceste defecte.

Aplicarea regulilor fiscale europene este, în esență, un proces politic. Instituțiile tehnice, cum ar fi consiliile fiscale sau camerele consultanților fiscali, care ar trebui să consilieze guvernele cu privire la sustenabilitatea fiscală, pot juca un rol important în estimarea de efecte, dar le lipsește legitimitatea și puterea de a presa un guvern ales democratic să-și ajusteze bugetul. Numai Comisia, cu sprijin suficient din partea Consiliului, are potențialul de a face acest lucru. Comisia ar trebui însă să înțeleagă faptul că nu este necesar să adopte, din nou, reguli generale controversate. Ar trebui, de asemenea, să evite să se implice în țări în care traiectoria datoriei externe este în mod clar sustenabilă și să intervină doar în cazurile în care există o suspiciune rezonabilă că o țară o ia pe un drum periculos.

În prezent, Comisia propune ca acele state membre cu datorii mari să elaboreze un plan pentru a-și reduce datoria în patru ani. Planul, corelat cu accesul la fondurile europene, se poate prelungi încă trei ani în schimbul unor reforme care stimulează creșterea economică și investițiile publice. Planurile fiscale ale statelor membre ar trebui însă să acopere o perioadă mai scurtă, de doi sau trei ani, astfel încât un guvern să poată culege roadele unei bune politici cât timp este încă în funcție. Angajamentul de a lega o parte din fondurile europene viitoare nerambursabile de respectarea regulilor fiscale ar trebui să facă parte dintr-un acord privind regulile reînnoite. Pe măsură ce Comisia Europeană începe să legifereze reformele sale fiscale, ar trebui totuși să se gândească mai creativ la modalitățile de a evita erorile flagrante – nu doar pe hârtie, ci și în practică.

În concluzie, Comisia elimină regulile care nu țin cont de condiții macroeconomice sau de realități politice și vrea să le înlocuiască cu planuri multianuale de reducere a datoriilor, negociate individual cu statele membre, cărora le permite să-și asume propriile planuri de consolidare fiscală. Rămâne însă un număr de state inflexibile, conduse de Germania, care încearcă acum să atenueze eforturile Comisiei de a relaxa regulile fiscale. Îngrijorate de un rol mai mare al Comisiei, aceste state doresc să se întoarcă la obiectivele rigide de reducere a datoriilor care să se aplice tuturor statelor membre. Dacă va accepta asta, UE se va reîntoarce la un simplu exercițiu tehnic disfuncțional. Aplicarea regulilor fiscale ar deveni însă mai credibilă dacă măcar o parte din fondurile alocate de UE ar fi legată de politici fiscale durabile ale statelor membre. Până acum, Comisia a evitat să propună așa ceva, dar, după alegerile europene din 2024, blocul comunitar va începe să se gândească la viitorul bugetului său și ia deja în considerare noi instrumente fiscale pentru politici industriale.

4. Clauza generală de salvgardare

Clauza generală de salvgardare din Pactul de Stabilitate și Creștere (PSC), care prevede o abatere temporară de la cerințele bugetare și care se aplică în mod normal în cazul unei crize economice severe, va fi dezactivată la sfârșitul anului 2023.

Comunicarea Comisiei privind semestrul european 2022 din mai 2022 a precizat că condițiile de dezactivare a clauzei generale de evaziune vor fi considerate îndeplinite începând cu 2024. Sondajul de creștere durabilă din noiembrie 2022 a confirmat această evaluare, menționând că economia europeană a ieșit dintr-o perioadă de recesiune economică severă, revenind dincolo de nivelul de dinainte de pandemie și trecând acum în faza acută a șocului prețului energiei cauzat de războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Incertitudinea rămâne însă ridicată. Ieșirea din perioada în care clauza generală de salvgardare a fost în vigoare va înregistra o reluare a recomandărilor cuantificate și diferențiate specifice fiecărei țări în legătură cu politica fiscală. Întrucât discuțiile privind un cadru de guvernanță economică revizuit, bazat pe orientările Comisiei prezentate în noiembrie 2022, nu sunt încă finalizate, până la intrarea în funcțiune a unui nou cadru de guvernanță economică și având în vedere noua realitate post-pandemică, nu este oportun să se revină la aplicarea exclusivă a regulilor Pactului de Stabilitate și Creștere (PSC) în vigoare dinainte de activarea clauzei generale de salvgardare în 2020, ceea ce înseamnă că actualul cadru legal va continua să se aplice. În același timp, pentru a permite o punte eficientă către viitoarele norme fiscale și pentru a ține cont de provocările actuale, unele elemente ale orientărilor de reformă ale Comisiei care sunt în concordanță cu legislația actuală ar putea fi deja încorporate în ciclul de supraveghere fiscală.

5. Pregătirea programelor de convergență sau de stabilitate

Ca parte a componentei preventive a Pactului de Stabilitate și de Creștere (PSC), programele de convergență sau de stabilitate prezintă strategia bugetară pe termen mediu a fiecărui stat membru, respectiv modul în care acesta intenționează să obțină sau să mențină o poziție bugetară solidă pe termen mediu, în conformitate cu cerințele Pactului. Programele de convergență se întocmesc de către țările care nu utilizează euro drept monedă națională. Respectarea Pactului reprezintă un element important pentru obținerea sustenabilității finanțelor publice, criteriu care trebuie îndeplinit de fiecare țară înainte de a se alătura zonei euro (de aici, denumirea de „programe de convergență”). Această cerință se aplică tuturor statelor membre care nu au o derogare permanentă de la adoptarea monedei euro. Programele de stabilitate se întocmesc de către țările a căror monedă națională este euro.

Cerințele reprezintă minimumul necesar pentru asigurarea stabilității bugetare în cadrul zonei monedei unice (de aici, denumirea de „programe de stabilitate”). În ceea ce privește îndrumările pentru pregătirea programelor de stabilitate și convergență, statele membre sunt invitate să stabilească obiective fiscale în programele lor de stabilitate și convergență care să respecte criteriile de ajustare fiscală stabilite în orientările de reformă ale Comisiei. Acestea sunt, de asemenea, invitate să discute despre modul în care planurile lor de reformă și investiții ar trebui să contribuie la sustenabilitatea fiscală și la creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, inclusiv la obiectivele de tranziție verde și digitală și de reziliență, în conformitate cu criteriile stabilite în orientările reformei.

Prin urmare, Comisia este pregătită să propună recomandări specifice fiecărei țări privind politica fiscală pentru 2024, care sunt:

– în conformitate cu obiectivele fiscale stabilite de statele membre în programele lor de stabilitate și convergență, atât timp cât aceste obiective sunt în concordanță cu asigurarea că rata datoriei publice este pusă pe o traiectorie descendentă sau se menține la un nivel prudent și că deficitul bugetar este sub valoarea de referință de 3% din PIB pe termen mediu;

– cuantificate și diferențiate pe baza provocărilor legate de datoria publică a statelor membre;

– formulate pe baza cheltuielilor primare nete, așa cum este propus în orientările de reformă ale Comisiei.

În plus, Comisia va continua să pună accent și pe investițiile publice în recomandările sale specifice fiecărei țări privind politica fiscală.

6. Implementarea procedurii de deficit excesiv

În primăvara anului 2022, Comisia s-a angajat să evalueze relevanța propunerii de deschidere a procedurilor de deficit excesiv în primăvara anului 2023, ținând seama în special de conformitatea cu recomandările fiscale specifice fiecărei țări adresate statelor membre de către Consiliu la data de 12 iulie 2022, evaluând conformitatea cu criteriile privind deficitul și datoria stabilite prin Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, ca parte a rundei de supraveghere din primăvara anului 2023.

În ceea ce privește implementarea procedurii de deficit excesiv, având în vedere incertitudinea persistentă ridicată a perspectivelor macroeconomice și bugetare în acest moment, Comisia consideră că, deocamdată, nu ar trebui luată o decizie cu privire la introducerea statelor membre în procedura de deficit excesiv. Comisia va propune Consiliului deschiderea procedurilor de deficit excesiv bazate pe deficit în primăvara anului 2024, conform datelor de rezultat pentru 2023, în conformitate cu dispozițiile legale existente. Statele membre ar trebui să țină seama de acest lucru în execuția bugetelor lor pentru anul 2023 și în pregătirea programelor lor de stabilitate și convergență și a proiectelor de planuri bugetare pentru 2024 în această toamnă.

Pașii următori

Aceste orientări preliminare de politică fiscală pentru 2024 vor fi actualizate până în toamna acestui an. Orientările actualizate vor continua să reflecte situația economică globală, situația specifică a fiecărui stat membru, progresul în discuțiile privind revizuirea în curs de desfășurare a guvernanței economice și dezbaterile politice în cadrul Consiliului. Statele membre au fost invitate să reflecte aceste orientări în programele lor de stabilitate și convergență.

Conform comisarului european Paolo Gentiloni, „declanșarea clauzei generale de salvgardare a Pactului de Stabilitate și
Creștere în 2020 a fost lucrul corect de făcut. A permis guvernelor UE să cheltuiască ceea ce era necesar pentru a amortiza loviturile cauzate mai întâi de COVID-19 și apoi de războiul Rusiei împotriva Ucrainei. Și după ce am ajutat economiile noastre să facă față acestor furtuni fără precedent, acum putem confirma dezactivarea clauzei la sfârșitul acestui an. De asemenea, oferim astăzi îndrumări clare statelor noastre membre, pentru bugetele lor pentru 2024, în timp ce discuțiile constructive cu privire la reforma Pactului sunt în desfășurare. Guvernele ar trebui să urmeze politici fiscale prudente, să protejeze investițiile publice și să elimine treptat măsurile de sprijin energetic, începând cu cele mai puțin vizate. În sfârșit, având în vedere incertitudinea economică încă ridicată, am decis să nu deschidem nicio procedură de deficit excesiv până în primăvara anului 2024”.

Și, conform opiniei vicepreședintelui executiv al Comisiei Europene, Valdis Dombrovskis, „economia UE a suportat mai multe șocuri recent, de la pandemie la impactul războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Acum este timpul să ne consolidăm concentrarea asupra creșterii viitoare și a sustenabilității datoriilor. Ne dorim ca statele membre să stabilească obiective fiscale ambițioase pentru 2024, să contureze căi credibile pentru reducerea datoriilor și să identifice modul în care vor folosi reformele și investițiile pentru a obține o creștere durabilă și favorabilă incluziunii. Ar trebui să începem să eliminăm treptat sprijinul considerabil de care aveau nevoie oamenii și întreprinderile pentru a face față creșterii prețurilor la energie de anul trecut, începând cu măsurile cel mai puțin vizate. Asigurarea unor finanțe publice solide și de înaltă calitate va oferi o bază bună pentru a continua tranzițiile ecologice și digitale și pentru a consolida competitivitatea”.

Concluzii

Orientările prezentate urmăresc să ajute la pregătirea programelor de stabilitate și convergență în care statele membre își prezintă planurile bugetare-structurale pe termen mediu. Acestea vor fi urmate de recomandări fiscale specifice fiecărei țări, care vor sta la baza monitorizării de către Comisie a rezultatelor fiscale, începând cu proiectele de planuri bugetare ale statelor membre din zona euro pentru 2024, pe care Comisia le va evalua în toamnă.

Bibliografie

1. Lorenzoni Guido, New EU fiscal rules and governance challenges, https://cepr.org, accesat la 2 ianuarie 2023.

2. Dabrowski Maek, Whither EU fiscal rule making?, www.project-syndicate.org, accesat la 10 februarie 2023.

www.consilium.europa.eu.