Despre
- M. Of. nr. 208 din 21 martie 2016
- H.G. nr. 159/2016
- Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 97 alin. (3) stabilea faptul că potrivit prevederilor art. 319 alin. (20) lit. d) din Codul fiscal, factura cuprinde obligatoriu denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA sau, după caz, codul de identificare fiscală ale persoanei impozabile care a livrat bunurile sau a prestat serviciile, iar în situația prevăzută la art. 319 alin. (20) lit. e) din Codul fiscal factura cuprinde obligatoriu denumirea/numele furnizorului/prestatorului care nu este stabilit în România și care și-a desemnat un reprezentant fiscal, precum și denumirea/numele, adresa și codul de înregistrare în scopuri de TVA, conform art. 316 din Codul fiscal, ale reprezentantului fiscal. În ce privește informațiile privind adresa furnizorului/prestatorului, aceasta trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:
a) în cazul persoanelor impozabile care au sediul activității economice în România: localitatea, strada și numărul. Dacă aceste persoane au sedii secundare fără personalitate juridică pe teritoriul României, pe facturile emise se înscrie adresa sediului activității economice a persoanei juridice și, opțional, se poate înscrie și adresa sediului secundar prin care au fost livrate bunurile și/sau au fost prestate serviciile;
b) în cazul persoanelor impozabile cu sediul activității economice în afara României, care au sedii fixe pe teritoriul României, pe facturile emise se înscrie adresa sediului activității economice, precum și adresa sediului fix din România pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii la care sediul fix participă conform prevederilor pct. 1 alin. (6);
c) în cazul persoanelor impozabile cu sediul activității economice în afara României, dar în interiorul Uniunii Europene, înregistrate direct în România, în scopuri de taxă conform prevederilor pct. 88 alin. (7) lit. a), pe facturile emise se înscrie adresa sediului activității economice din afara României;
d) în cazul persoanelor impozabile cu sediul activității economice în afara României, înregistrate prin reprezentant fiscal potrivit prevederilor pct. 89, pe facturile emise se înscrie adresa reprezentantului fiscal din România”.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 97 alin. (3) dispune: „în cazul persoanelor impozabile care au sediul activității economice în România: județul/sectorul, localitatea, strada și numărul. Dacă aceste persoane au sedii secundare fără personalitate juridică pe teritoriul României, pe facturile emise se înscrie adresa sediului activității economice a persoanei juridice și, opțional, se poate înscrie și adresa sediului secundar prin care au fost livrate bunurile și/sau au fost prestate serviciile”.
Art. 97 alin. (4) lit. a) din Norme Titlul VII („Taxa pe valoarea adăugată”)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 97 alin. (4) lit. a) prevedea faptul că în cazul persoanelor impozabile care au sediul activității economice în România: localitatea, strada și numărul. Dacă aceste persoane au sedii secundare fără personalitate juridică pe teritoriul României, pe facturile emise se înscrie adresa sediului activității economice a persoanei juridice și, opțional, se poate înscrie și adresa sediului secundar către care au fost livrate bunurile și/sau au fost prestate serviciile.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 97 alin. (4) lit. a) dispune: „în cazul persoanelor impozabile care au sediul activității economice în România: județul/sectorul, localitatea, strada și numărul. Dacă aceste persoane au sedii secundare fără personalitate juridică pe teritoriul României, pe facturile emise se înscrie adresa sediului activității economice a persoanei juridice și, opțional, se poate înscrie și adresa sediului secundar către care au fost livrate bunurile și/sau au fost prestate serviciile”.
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 102 alin. (17) stabilea faptul că nu se aplică regulile asocierii în participațiune prevăzute la alin. (3) – (16), în cazul în care:
a) nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1);
b) în cazul în care și alți asociați decât asociatul administrator emite facturi pentru livrări de bunuri/prestări de servicii către terți legate de scopul asocierii, fiecare persoană fiind tratată drept o persoană impozabilă separată, în conformitate cu prevederile art. 269 alin. (9) din Codul fiscal, și tranzacțiile respective fiind impozitate distinct în conformitate cu regulile stabilite la titlul VII din Codul fiscal.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 102 alin. (17) dispune următoarele: „În cazul operațiunilor realizate de o asociere pentru care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1), nu se aplică regulile asocierii prevăzute la alin. (3) – (16)”.
Art. 102 alin. (18) exemplul nr. 7 din Norme Titlul VII („Taxa pe valoarea adăugată”)
Noua reglementare
La pct. 102 alin. (18), după exemplul nr. 6 se introduce un nou exemplu, exemplul nr. 7.
Potrivit noii reglementări, art. 102 alin. (18) exemplul nr. 7 dispune următoarele: „O persoană fizică se asociază cu o societate înregistrată în scopuri de TVA în vederea construirii unei clădiri. Persoana fizică aduce drept aport la asociere terenul, construcția urmând a fi executată de persoana juridică care este asociatul administrator. Prin contractul de asociere se prevede că o parte din apartamentele din clădire vor fi livrate către terți și o altă parte va reveni persoanei fizice care a adus terenul în asociere. La finalizarea clădirii, când se va transfera proprietatea unei părți din apartamente asociatului persoană fizică, asociatul administrator va colecta TVA pentru livrarea de părți ale unei construcții noi. Livrarea unei părți din construcție către unul din asociați nu exclude aplicarea regulilor referitoare la asocierea în participațiune pentru apartamentele care sunt livrate către terți de asociatul administrator. Contravaloarea terenului adus ca aport de persoana fizică nu este considerat avans pentru livrarea apartamentelor care îi sunt transferate de către asociatul administrator”.
Art. 109 alin. (12) din Norme Titlul VII („Taxa pe valoarea adăugată”)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 109 alin. (12) prevedea faptul că circuitele integrate prevăzute la art. 331 alin. (2) lit. j) din Codul fiscal reprezintă, în principiu, un ansamblu de elemente active și pasive, cum ar fi tranzistoare, diode, rezistoare, condensatoare, interconectate electric pe suprafața materialului semiconductor.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 109 alin. (12) dispune: „În sensul art. 331 alin. (2) lit. j) din Codul fiscal, prin dispozitive cu circuite integrate se înțelege bunurile care se încadrează la codul NC 8542”.
Art. 109 alin. (13) și (14) din Norme Titlul VII („Taxa pe valoarea adăugată”)
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 109 alin. (13) și (14) sunt – Abrogate.
Art. 109 alin. (15) exemplul din Norme Titlul VII („Taxa pe valoarea adăugată”)
Vechea reglementare
În vechea reglementare, art. 109 alin. (15) exemplul stabilea faptul că o societate A cu sediul în București, producătoare de circuite integrate, vinde microprocesoare în valoare de 55.000 lei unei societăți B, cu sediul în Brașov. Bunurile se transportă din București la sediul lui B din Brașov și sunt vândute fără a fi încorporate de A în produsele lui B.
O parte din procesoarele achiziționate de la A sunt încorporate de B în computere, iar o altă parte a acestora sunt revândute de B către utilizatori finali.
B revinde o parte din procesoarele neîncorporate în calculatoare către societatea C, la un preț total de 35.000 lei, și le transportă la sediul beneficiarului din Sibiu.
De asemenea, B livrează computerele în care a încorporat procesoarele achiziționate de la A, către societatea D, la un preț total de 48.000 lei și le expediază la sediul acesteia din Craiova.
Toate societățile sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal.
Pentru livrarea procesoarelor de la A la B se aplică taxarea inversă, obligația plății TVA revenind societății A, nefiind relevantă destinația ulterioară a procesoarelor.
Pentru livrarea ulterioară a procesoarelor de la B la C, la prețul de 35.000 lei, se aplică de asemenea taxarea inversă, nefiind nici în acest caz relevantă utilizarea viitoare a procesoarelor de către C.
Pentru livrarea de la B la D a calculatoarelor cu procesoare încorporate, se aplică regimul normal de taxare, persoana obligată la plata taxei fiind B, întrucât livrarea are ca obiect calculatoare, și nu procesoare.
Noua reglementare
Potrivit noii reglementări, art. 109 alin. (15) exemplul dispune următoarele: „O societate A cu sediul în București, producătoare de dispozitive cu circuite integrate, vinde microprocesoare în valoare de 55.000 lei unei societăți B, cu sediul în Brașov. Bunurile se transportă din București la sediul lui B din Brașov și sunt vândute fără a fi încorporate de A în produsele lui B.
O parte din microprocesoarele achiziționate de la A sunt încorporate de B în computere, iar o altă parte a acestora sunt revândute de B către utilizatori finali.
B revinde o parte din microprocesoarele neîncorporate în calculatoare către societatea C, la un preț total de 35.000 lei și le transportă la sediul beneficiarului din Sibiu.
De asemenea, B livrează computerele în care a încorporat microprocesoarele achiziționate de la A către societatea D la un preț total de 48.000 lei și le expediază la sediul acesteia din Craiova.
Toate societățile sunt înregistrate în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal.
Pentru livrarea microprocesoarelor de la A la B se aplică taxarea inversă, obligația plății TVA revenind societății B, nefiind relevantă destinația ulterioară a procesoarelor.
Pentru livrarea ulterioară a microprocesoarelor de la B la C, la prețul de 35.000 lei, se aplică de asemenea taxarea inversă, nefiind nici în acest caz relevantă utilizarea viitoare a procesoarelor de către C.
Pentru livrarea de la B la D a calculatoarelor cu microprocesoare încorporate se aplică regimul normal de taxare, persoana obligată la plata taxei fiind B, întrucât livrarea are ca obiect calculatoare și nu microprocesoare”.
Art. 109 alin. (19) din Norme Titlul VII („Taxa pe valoarea adăugată”)
Noua reglementare
La art. 109, după alin. (18) se introduce un nou alineat, alin. (19).
Potrivit noii reglementări, art. 109 alin. (19) prevede următoarele: „În sensul art. 331 alin. (7) din Codul fiscal, în situația în care pe aceeași factură sunt înscrise atât bunuri prevăzute la art. 331 alin. (2) lit. i) – k) din Codul fiscal, cât și alte bunuri, taxarea inversă se aplică numai dacă valoarea bunurilor prevăzute la art. 331 alin. (2) lit. i) – k) din Codul fiscal, exclusiv TVA, este mai mare sau egală cu 22.500 lei.
Exemplu: Societatea A, persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal, livrează în cursul lunii februarie 2016 telefoane mobile, console de jocuri, dispozitive cu circuite integrate, imprimante și camere video către societatea B, persoană impozabilă înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal. Societatea A emite o factură centralizatoare către B, conform prevederilor art. 319 alin. (17) din Codul fiscal, pentru toate livrările efectuate în cursul lunii februarie 2016.
Valoarea livrărilor efectuate în luna februarie 2016 se prezintă astfel:
– telefoane mobile – 7.900 lei
– console de jocuri – 9.000 lei
– dispozitive cu circuite integrate – 5.800 lei
– imprimante – 5.000 lei
– camere video – 8.200 lei.
Având în vedere că valoarea telefoanelor mobile, consolelor de jocuri și dispozitivelor cu circuite integrate înscrise în factură este de 22.700 lei (7.900 lei + 9.000 lei + 5.800 lei), deci mai mult de 22.500 lei, pentru livrarea acestor bunuri se aplică taxarea inversă.
Pentru imprimantele și camerele video înscrise în factură se aplică regimul normal de taxare”.
