Manifestarea acordului persoanei solicitate de a fi predată autorităţilor judiciare străine. Dispunerea predării către autorităţile judiciare care au emis mandatul european de arestare

• Constituţia României: art. 129
• Constituţia României: art. 21
• Legea nr. 302/2004: art. 109 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 110 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 111
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (1)

Prin sentința nr. 164/F din 20 septembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 iunie 2016 de Procuratura Generală de pe lângă Curtea de Apel din Reggio Calabria în substituirea mandatului european de arestare emis la data de 02 februarie 2016 de Procuratura Generală de pe lângă Curtea de Apel Messina față de cetățeanul român A..

A fost amânată predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare italiene până la soluționarea definitivă a cauzei înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția I penală, sub nr. x/2015, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile judiciare italiene, pe o perioadă de 30 de zile de la data încarcerării, mandatul de arestare fiind pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

S-a luat act că persoana solicitată a consimțit la predare și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității.

S-a luat act că persoana solicitată a fost reținută de la data de 23 mai 2016, ora 19:15 și până la data de 24 mai 2016, ora 19:15, precum și că măsura controlului judiciar dispusă față de persoana solicitată începând cu data de 24.05.2016 și prelungită succesiv, încetează de drept la data pronunțării sentinței.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar suma de 420 RON, onorariul apărătorului din oficiu, a fost suportată din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 336 din 2 mai 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, revizuită, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În speță, se constată că, așa cum rezultă din procesul-verbal din 20 septembrie 2016 încheiat cu ocazia audierii, persoana solicitată A. și-a manifestat acordul de a fi predată autorităților judiciare italiene, motiv pentru care, instanța de fond, luând act de poziția acesteia și apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, a dispus predarea sa către autoritățile judiciare care au emis față de aceasta mandatul european de arestare din 02 februarie 2016 în vederea executării unui rest de 1 an și 11 luni închisoare din pedeapsa de 6 ani închisoare la care a fost condamnată prin sentința penală nr. 4/2015 R pronunțată la 30 iulie 2015 de Curtea de Juri de Apel din Messina, executorie la 13 decembrie 2015.

Or, potrivit art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) din același act normativ (prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă, așa cum este situația și în speță.

În plus, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

În aceste condiții, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, se constată că persoana solicitată A. a promovat o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, conform art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Prin urmare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac și împotriva hotărârilor definitive, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile… pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. În consecință, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împrejurarea că, prin sentința penală nr. 164/F din 20 septembrie 2016, Curtea de Apel București a dispus, totodată, arestarea persoanei solicitate A. pentru o perioadă de 30 de zile și emiterea mandatului de arestare în vederea predării nu prezintă nicio relevanță sub aspectul admisibilității căii de atac, căci, așa cum se prevede în dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, „după întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare”, iar, potrivit art. 113 din același act normativ, predarea persoanei solicitate nu se poate realiza decât în stare de detenție.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 111 din Legea nr. 302/2004, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 164/F din 20 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2016.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, contestatoarea persoană solicitată va fi obligată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.