Managementul stocurilor – implicații fiscale și raportarea în SAF-T

Managementul stocurilor reprezintă o activitate complexă din perspectivă operațională și depinde de numeroase aspecte precum specificul activității, gradul de perisabilitate a produselor sau reglementările legale aplicabile modului de comercializare. În plus, agenții economici trebuie să știe care sunt aspectele fiscale de luat în calcul atunci când gestionează stocurile pe care le dețin și ce reguli și restricții se aplică din perspectiva deductibilității cheltuielilor. Nu în ultimul rând, trebuie să țină cont de noutățile aduse de raportarea SAF-T în această zonă.

În cazul în care produsele aflate pe stoc sunt în condiții optime pentru a fi vândute, aspectele sunt clare. Însă, în contextul economic actual, și mai ales în condițiile pandemiei, există multe situații în care bunurile se degradează calitativ, expiră, sunt perisabile și se distrug (din diverse motive) înainte de comercializare. În astfel de cazuri, regulile fiscale și criteriile care se aplică pentru a susține deductibilitatea pierderilor sunt diferite.

În primul rând, agenții economici trebuie să determine natura acelor pierderi – de exemplu, nu toate bunurile degradate pot fi tratate drept perisabilități și încadrate în limitele deductibile prevăzute de legislația specifică. Perisabilități sunt doar acele pierderi cauzate de procesele naturale (uscare, evaporare, fermentare). Pierderile cauzate de erori umane nu sunt perisabilități – în cazul acestora, companiile trebuie să poată face dovada distrugerii lor, fie prin mijloace proprii, fie prin predarea produselor distruse către unități specializate pentru a susține deductibilitatea pierderilor.

Pentru celelalte lipsuri din inventar, care nu intră în categoriile menționate anterior, trebuie să analizeze dacă stocurile respective erau asigurate sau costurile înregistrate cu aceste pierderi pot fi imputate, conform prevederilor contractuale, unei terțe părți (de exemplu, firma de pază a magazinului/depozitului, transportatorului etc.). În caz contrar, aceste pierderi sunt, în general, nedeductibile din punct de vedere fiscal, iar impozitul pe profit aferent va reprezenta un cost suplimentar pentru companie.

Pentru producători, obligațiile documentare sunt, de asemenea, foarte importante. Rețeta pentru fabricarea unui bun nu este același lucru cu norma tehnologică, iar în baza legii, pentru deducerea pierderilor tehnologice, este necesar și acest document (…).

Materialul integral este disponibil aici.