Litigiu cu element de extraneitate. Stabilirea competenței internaționale a instanțelor române. Ultimul domiciliu al defunctului

• NCPC: art. 1071 alin. (1)
• NCPC: art. 1072
• NCPC: art. 1080 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 954 alin. (2)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă la data de 10 noiembrie 2021, sub nr. x/20211, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună următoarele:

1. să constate că masa succesorală rămasă după defunctul E. decedat la data de 24.02.2019, se compune din imobilul situat în Câmpenești compus din teren intravilan în suprafață de 2800 mp, pe care este edificată casa familială, cu regim de înălțime P+M, identificate în CF nr. x APAHIDA, teren în suprafață de 1800 mp arabil extravilan în T8 P16, teren în suprafață de 4000 mp arabil extravilan T8 P16;

2. să constate că moștenitorii defunctului sunt B., în calitate de soție supraviețuitoare și cei doi copii E. și A.;

3. să constate că masa succesorală după defunctul D. decedat la data de 29.04.2019 se compune din cota de 3/8 din imobilul situat în Câmpenești compus din teren intravilan în suprafață de 2800 mp, pe care este edificată casa familială, cu regim de înălțime P+M, identificate în CF nr. x APAHIDA, teren în suprafață de 1800 mp arabil extravilan în T8 P16, teren în suprafață de 4000 mp arabil extravilan T8 P16;

4. să constate că moștenitorii defunctului sunt C., în calitate de soție supraviețuitoare și D.;

5. să dispună ieșirea din indiviziune prin atribuirea imobilelor către reclamantă, fără plata de sultă, cu menținerea dreptului de uzufruct viager în favoarea pârâtei de rând 1 pentru cota de 1/4 din imobilul casă de locuit situat în Câmpenești, compus din teren intravilan în suprafață de 2800 mp, pe care este edificată casa familială, cu regim de înălțime P+M, identificate în CF nr. x;

6. să dispună intabularea dreptului de uzufruct în CF, cu cheltuieli de judecată doar în caz de opoziție a pârâților. În motivare, a învederat, în esență, că este fiica defunctului E., decedat la data de 24.02.2019, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor seria x nr. x, eliberat la data de 12.09.2019 de Municipiul Cluj Napoca.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1730 din 4 octombrie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, secția civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat a se constata componența masei succesorale rămase de pe urma defuncților E. și D., calitatea de moștenitori ai acestora, sistarea stării de indiviziune prin atribuirea imobilelor către reclamantă, cu menținerea dreptului de uzufruct în favoarea uneia dintre pârâte, intabularea dreptului de uzufruct în cartea funciară.

După cum reiese din certificatul de deces seria xnr. x, eliberat la data de 12 septembrie 2021 de Primăria Municipiului Cluj-Napoca, numitul E. a decedat la data de 24 februarie 2019, în Statele Unite ale Americii, iar, potrivit certificatului de deces seria x nr. x, eliberat la data de 12 februarie 2020 de Consulatul General al României la Los Angeles, numitul D. a decedat la data de 29 aprilie 2019, în Statele Unite ale Americii .

Așadar, în condițiile în care decesul celor doi defuncți s-a produs pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, prezenta cerere vizează un litigiu cu element de extraneitate, iar competența internațională a instanțelor române trebuie stabilită prin raportare la dispozițiile speciale cuprinse în Cartea a VII-a din C. proc. civ. privind procesul civil internațional.

Astfel, dispozițiile art. 1071 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că:

„Instanța sesizată verifică din oficiu competența sa internațională, procedând conform regulilor interne privind competența, iar dacă stabilește că nu este competentă nici ea, nicio altă instanță română, respinge cererea ca nefiind de competența jurisdicției române, sub rezerva aplicării prevederilor art. 1.070. Hotărârea instanței este supusă recursului la instanța ierarhic superioară”.

Totodată, conform art. 1072 C. proc. civ., „1) Când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale. (2) Dacă, în aplicarea prevederilor alin. (1), nu se poate identifica instanța competentă să judece cauza, cererea va fi îndreptată, urmând regulile de competență materială, la Judecătoria Sectorului 1 al Municipiului București, respectiv la Tribunalul București”.

Ca atare, art. 1072 C. proc. civ. prevede că regulile de procedură din Carte determină doar competența internațională a instanțelor române în raport de cele străine, competența internă fiind stabilită prin regulile din procedura obișnuită, atât sub aspect material, cât și sub aspect teritorial.

În acest sens, dispozițiile art. 1080 pct. 2 C. proc. civ. arată că instanțele române sunt exclusiv competente să judece litigii cu elemente de extraneitate referitoare la bunuri lăsate în România de defunctul cu ultimul domiciliu în România.

Înalta Curte mai reține și incidența prevederilor art. 954 alin. (2) C. proc. civ., care statuează că moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului, iar dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă.

Rațiunea normei de competență exclusivă rezidă în faptul că ultimul domiciliu al defunctului coincide cu locul deschiderii moștenirii, în raport de acest loc se efectuează procedura pe cale judecătorească, fiind, astfel, la îndemână înscrisurile ce privesc raporturile juridice dintre defunct și moștenitori, precum și dintre defunct și terți. De asemenea, multe dintre bunurile defunctului se găsesc în acest loc, ceea ce facilitează luarea unor măsuri de conservare, inventariere etc. a bunurilor, precum și, nu mai puțin, administrarea probatoriilor în legătură cu bunurile, în cursul judecății.

Or, certificatele de deces al celor a căror moștenire se dezbate în cauza pendinte fac dovada că aceștia au avut ultimul domiciliu pe teritoriul României (Cluj-Napoca, județul Cluj), conform mențiunilor inserate la rubrica „Domiciliul”, care nu trebuie confundat cu locul decesului (Statele Unite ale Americii), dispozițiile art. 954 alin. (1) C. proc. civ. fiind imperative și fără echivoc, în sensul în care utilizează drept criteriu al dechiderii moștenirii ultimul domiciliu al defunctului, așa cum rezultă din certificatul de deces, fiind fără relevanță locul efectiv al decesului.

Pe cale de consecință, în cazul concret dedus judecății, din coroborarea prevederilor art. 1080 pct. 2 C. proc. civ. cu dispozițiile imperative ale art. 954 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte va reține că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, pretențiile izvorâte din succesiune urmând a fi soluționate de instanța de la „ultimul domiciliu al defunctului”, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

Sursa informației: www.scj.ro.