Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene. Competenţa teritorială facultativă. Posibilitatea reclamantului de a alege competenţa de soluţionare a cauzei între mai multe instanţe deopotrivă competente

• Legea nr. 554/2004: art. 10
• NCPC: art. 112 alin. (1)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1) şi (4)

Prin cererea formulată la data de 09.09.2022, reclamanta U.A.T. Municipiul Baia Mare a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Vest și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, anularea Notei de neconformitate nr. 15820.1/24.03.2022 comunicată către autoritatea contractantă la data de 18.04.2022 prin publicarea în MySMIS; anularea în parte a Informării de plată (și anexei) nr. 13295/18.04.2022 și restituirea către autoritatea contractantă a sumei de 421.222,25 RON reprezentând corecție financiară aplicată autorității contractante prin actul administrativ menționat, la care se adaugă dobânda legală și cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1525 din 16 martie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”, iar alin. (3) din același articol prevede că: „Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului”.

În cauză, reclamanta a chemat în judecată pârâții Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Vest și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și a înțeles să introducă acțiunea pe rolul Tribunalului Cluj, având în vedere sediul pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord – Vest care se află în circumscripția acestei instanțe.

În acord cu cele reținute de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că sunt relevante dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: „Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali”.

Se constată, așadar, că textul de lege citat reglementează o competență teritorială facultativă, aflată la alegerea reclamantului, iar această alegere nu poate fi cenzurată de instanța de judecată, reclamantul având posibilitatea să aleagă competența de soluționare a cauzei între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, reclamanta a înțeles să sesizeze cu soluționarea litigiului Tribunalul Cluj, instanță competentă prin raportare la domiciliul pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Regională Nord-Vest, fixând în mod definitiv competența de soluționare a cererii în favoarea acestei instanțe.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj – secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Sursa informației: www.scj.ro.