Juriștii sunt implicați întotdeauna, în toate actele politice care au legătură cu construcția statală

12 dec. 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 126

Recomandări

Nicolae Cîrstea: 16 noiembrie 2018 – jubileu organizat de CSM la Alba Iulia, sala Marii Uniri – suntem împreună cu Bogdan Bucur, autorul Cărții de aur a Centenarului Marii Uniri. Bine ai venit alături de magistrați, Bogdan!

Bogdan Bucur: Mulțumesc, sunt încântat de această experiență nouă pentru mine, eu nefăcând parte din sistemul judiciar.

Nicolae Cîrstea: Se spune că juriștii au jucat un rol important în realizarea Marii Uniri, acum 100 de ani, în expunerea și în prelegerea pe care ai ținut-o pentru magistrați. Care au fost punctele la care te-ai referit și dacă unele dintre ele au fost inclusiv acestea, și anume cele legate de implicarea juriștilor în realizarea Marii Uniri?

Bogdan Bucur: Juriștii sunt implicați întotdeauna, în toate actele politice care au legătură cu construcția statală. Inevitabil, ei sunt cei care furnizează infrastructura de specialitate, pentru ca un teritoriu și o populație să devină un stat. Ei furnizează ingredientele de bază. Ca atunci când preparăm ceva în bucătărie, n-avem cum să evităm anumite ingrediente și, deci, în ceea ce privește construcția statală, este imposibil să ne imaginăm așa ceva fără juriști. Este imposibil să ne gândim existența, funcționarea unui stat, fără Constituție; fără legi, fără reguli.

Răspunzând direct la întrebarea dumneavoastră: Românii, când au gândit și au sperat să trăiască într-un același stat național românesc, speranțele acestea au fost adânc interconectate cu existența statului de drept și a unui regim democratic. Oamenii nu și-au dorit, în mod firesc, să trăiască doar într-o țară numită România, ci și-au dorit să trăiască într-o țară numită România pentru a le fi bine împreună, pentru a prospera împreună și pentru a se bucura de garanțiile constituționale și, deci, de libertățile fundamentale, care să fie garantate pentru toți cetățenii României, indiferent de apartenența etnică. Așadar, în scurtul timp pe care l-am avut la dispoziție – pentru că așa se întâmplă în toate momentele acestea formale, timpii sunt limitați – am făcut câteva mențiuni, dar sunt încântat că pot să adâncesc câteva idei acum.

În toate declarațiile de bază ale anului 1917 și ale anului 1918 – aș începe în primul rând cu Declarația de la Darnița, de la începutul anului 1917, și putem încheia cu declarația de acum 100 de ani, chiar locul în care ne aflăm, care a fost citită de Vasile Goldiș la Alba Iulia – sunt invocate în mod explicit aceste principii – principiul statului de drept, principiul respectării libertăților democratice. Așadar, magistrații, ulterior, după realizarea României Mari, au avut un rol esențial prin punerea în acord a diferitelor tipuri de legislații care existau în provinciile istorice care s-au alipit la patria-mamă. Așadar, efortul a fost unul considerabil – să faci din patru sisteme juridice diferite – vechiul regat, Basarabia, Transilvania, Banatul, Crișana, Sătmarul și Maramureșul, care se aflau deja de aproape 50-60 de ani în cadrul statului maghiar din Austro-Ungaria – ceea ce se cheamă Trans-Leitania –, plus Bucovina austriacă, pentru că existau niște diferențe între cele două – și a face această unitate a fost, într-adevăr, o luptă, un obiectiv pe care, din fericire, magistrații din perioada interbelică l-au atins și a fost un obiectiv realizat.

Nicolae Cîrstea: Ai reușit o cercetare de anvergură în cadrul acestei lucrări, dovadă și foarte buna primire și, iată, acest număr foarte mare de exemplare care s-a vândut, prima ediție a fost epuizată, a fost nevoie de ediția a doua revăzută și adăugită. Care au fost lucrurile care te-au surprins inclusiv pe tine, ca specialist, aprofundând această zonă a anilor 1917-1918, că bănuiesc că o cercetare de asemenea anvergură a revelat inclusiv descoperiri care te-au surprins și pe tine, ca autor.

Bogdan Bucur: Iar cercetarea a mers până la 1938-39 – cartea acoperă inclusiv perioada interbelică – și trebuie să vă spun, dumneavoastră și prietenilor noștri care ne privesc, că suntem pe cale ca, în două zile, duminică, la Gaudeamus, în ultima zi a târgului, de la ora 13.00, să lansăm ediția jubiliară a acestei cărți și – ceea ce este cu adevărat o noutate aproape absolută pentru spațiul cultural românesc post-decembrist – facerea unui film documentar pornind de la această lucrare care, într-adevăr, în anul 2018, Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri, este cea mai bine vândută carte de istorie a momentului și de aici transformarea ei într-un film documentar: Cartea de aur a Centenarului Marii Uniri – filmul documentar. Și cred că sunt câteva surprize frumoase și realizări, în același timp, dar și un efort pe măsură, cu atât mai mult cu cât, atât cartea, cât și filmul documentar, sunt realizate din fonduri private și e o chestiune la care țin foarte tare.

Ceea ce m-a surprins, într-adevăr, a fost entuziasmul cititorilor mei față de posibilitatea de a avea în bibliotecile fiecăruia dintre noi această carte, cifrele sunt absolut impresionante, într-adevăr, cred că sunt peste 7000 de exemplare vândute, ceea ce, pentru spațiul cultural românesc sunt niște cifre care vorbesc de la sine. Bineînțeles că lucrarea conține o varietate semnificativă de informații mici și mari, mai ales documentele și ilustrațiile, multe dintre ele, foarte multe, sunt inedite, necunoscute. Cartea cred că este excepțională prin faptul că se adresează aproape tuturor categoriilor sociale, tuturor categoriilor de cititori și tuturor categoriilor de profesioniști – discutăm de la nivelul de expertiză cel mai înalt până la, cred, chiar copii de clasele, poate nu primare, dar gimnaziale cu siguranță. Pentru că imaginea, vedeți dumneavoastră, are acest dar de a transmite mesaje și de a vorbi – sigur, în feluri diferite, nouă ni se pare că este ceva facil, dar nu este așa – în limbi diferite unor oameni diferiți.

M-a surprins, așadar, în primul rând adeziunea entuziastă a cititorilor față de posibilitatea de a cumpăra, de a avea această carte și doi, inclusiv pe mine, în efortul de documentare, am retrăit, ca să spun așa, suflul Marii Uniri. Am încercat, cât am putut, după simțirile și gândurile mele modeste, să retrăiesc acele momente și să mă pun cumva în pielea celor de dinaintea noastră și care trebuie să ne dăm seama că au luat niște decizii curajoase, riscând enorm unii dintre ei, pentru că, după cum știm cu toții, este foarte simplu să fii bun și viteaz atunci când sunt vremuri de pace, cum trăim acum vremuri bune, și este cu totul altceva să ai curaj în condiții de război, să ai curaj și să afirmi identitatea unui popor în condițiile în care poporul respectiv este lipsit de drepturi și într-o țară străină și când ești amenințat cu diferite tipuri de consecințe negative. Au fost oameni curajoși, iar momentul 1918, de fapt momentul Primului Război Mondial, este un moment de aur în istoria României, prin faptul că niște oameni cu viziune aveau și decizia politică. În general lucrurile acestea se întâmplă rar să fie împreună – cel care are viziunea și curajul acțiunii să fie și decident politic.

Nicolae Cîrstea: Cum se raportează la viitorii o sută de ani un istoric care a aprofundat atât de adânc ceea ce s-a întâmplat acum o sută de ani, așa cum este Bogdan Bucur?

Bogdan Bucur: Cu încredere moderată; și cu speranță moderată. Să fim corecți, momentele pe care le trăim, perioada aceasta post-decembristă – care împlinește 30 de ani la anul, o cifră totuși rotundă și importantă – este cea mai bună din istoria poporului român pe care am trăit-o vreodată. Știu că s-ar putea ca lumea să ridice din sprâncene și să nu le vină să creadă, dar din păcate sau din fericire – luați-o cum doriți – este real. Niciodată nu ne-a fost mai bine; niciodată garanțiile de securitate nu au fost mai puternice decât cele pe care le avem acum; niciodată România nu a făcut parte mai puternic și mai serios din Europa decât face acum, și facem parte instituțional, nu doar teritorial și geografic. Niciodată bunăstarea – pe care o putem calcula, bineînțeles sociologii oferă metodologia în acest caz – atâta cât este, evident că nu suntem toți mulțumiți, dar niciodată nu a fost mai bună de atât. Și atunci, trebuie să fim conștienți că trăim cea mai bună perioadă din istoria poporului român, trăim vremuri de pace și cred că ar trebui să fim mai atenți cu resursele noastre și să le folosim cu mai multă chibzuință. Ar trebui să dezvoltăm infrastructura și ar trebui să ne facem o țară de care copiii și nepoții noștri să fie mândri și să se întoarcă aici cu drag. Iar pentru asta, într-adevăr, trebuie să legăm – dacă există un gând pe lângă care nu pot să trec este acela că provinciile istorice care s-au unit cu Țara în urmă cu o sută de ani, trebuie să fie mai bine legate între ele din punct de vedere al diferitelor tipuri de infrastructură. Totuși, au trecut o sută de ani și noi, exceptând cursele aeriene, știți bine și dumneavoastră, în mare parte nivelul la care se găsește infrastructura în România nu este chiar la fel cu cel de acum o sută de ani, dar nici evoluțiile nu sunt atât de importante pe cât în mod firesc le așteptăm. În viață, ca și în politică sau în multe alte domenii, este foarte important să facilităm comunicarea și circulația bunurilor și mărfurilor, iar asta este o valoare europeană.

Dar, altfel, cred că trebuie să întâmpinăm cu un optimism moderat viitorul și să contribuim, fiecare dintre noi, după puterile noastre, la mai-binele acestei țări.

Nicolae Cîrstea: Bogdan, așteptăm să ne surprinzi pe viitor și să confirmi, pe de altă parte, succesul repurtat de această lucrare cu lucrări viitoare, la fel de bine documentate, și cu la fel sau chiar mai mare succes.

Bogdan Bucur: Vă mulțumesc. Așadar, după ziua de duminică care urmează, cu lansarea ediției jubiliare și filmul documentar al Cărții de aur al Centenarului Marii Uniri, cred că mă voi apleca asupra unei lucrări la care tot trudesc de foarte multă vreme – teza mea de doctorat – și cred că, după ce am făcut Marea Unire, merită să discutăm serios, critic, dar și cu un rictus, așa, în colțul gurii, despre ce am făcut cu țara aceasta care a devenit mare la 1918. Cum a fost guvernată România în perioada interbelică. La această întrebare mi-am propus să răspund în următoarea mea carte. Adică am avut un obiectiv, am avut o țintă; cu resurse uriașe am atins-o, cu pierderi uriașe, cu sacrificii uriașe, inclusiv de natură economică, nu mai vorbesc de pierderile umane etc. etc.; am avut un obiectiv – l-am realizat la 1918. Ce am făcut după aceea cu el, ce am făcut după aceea cu țara aceasta – voi răspunde în următoarea mea carte.

Nicolae Cîrstea: Îți mulțumim.

Bogdan Bucur: Și eu vă mulțumesc.

Juriștii sunt implicați întotdeauna, în toate actele politice care au legătură cu construcția statală was last modified: decembrie 26th, 2018 by Bogdan Bucur
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter