Discursul domnului Bogdan Bucur în cadrul Zilei practicianului în insolvență 2019 – Aniversare UNPIR 20 de ani

31 mai 2019
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 125

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Nicolae Cîrstea: Vom face un intermezzo acum și îl voi invita pe dl Bogdan Bucur să ne transmită și cealaltă semnificație a zilei de 10 mai. Recunosc că l-am cunoscut pe Bogdan Bucur acum un an, la Congresul Uniunii și cred că am dezvoltat, de atunci și până acum, o prietenie sinceră și frumoasă. Bogdan, te rog.

Admiterea in profesiile juridice

Bogdan Bucur: Bună seara dragi prieteni, mă bucur să ne revedem cu cei mai mulți dintre dumneavoastră. Îmi sunt rezervate câteva minute și voi încerca să vă stârnesc curiozitatea, interesul pentru ceea ce înseamnă această sală, în care cred că avem cu toții privilegiul de a ne afla. Eu am mai fost aici, dar nu alături de atât de mulți oameni, pentru că am mai dat niște interviuri. Dar cred că în primul rând se cuvine să îi mulțumim dlui Dascăl, prietenul meu – este președintele filialei pe București –, grație dânsului suntem aici și este un privilegiu pentru fiecare dintre noi – și încerc să folosesc cuvintele adecvate în limba română – de a ne afla, eventual de a mânca ceva sub privirile celor mai mari doi regi ai României – Regele Carol I, în stânga, și Regele Ferdinand I, în dreapta; e adevărat că este o pictură refăcută. Cred că este un privilegiu pentru fiecare, pentru mine în primul rând, de a vorbi sub această frescă minunată care se află deasupra mea și pe care vă invit să o urmăriți – este o ultimă relicvă din domnia regelui Carol al II-lea și pasiunea acestuia pentru cultură și arte, pentru că România a avut șefi de stat care să iubească cultura și arta, iar Carol al II-lea este un astfel de exemplu. Aici este o frescă superbă a Ceciliei Cuțescu-Storck – dacă vă uitați cu atenție, eventual în partea informală de după, există și semnătura doamnei. Dacă unul dintre antevorbitorii mei a spus public că o iubește pe una dintre participantele la această reuniune, atunci trebuie să vă spun că și eu o iubesc pe Cecilia Cuțescu-Storck – este prima femeie profesor universitar la o universitate publică de arte din Europa. De asemenea, pentru cine a absolvit ASE sau a frecventat ASE, mai ales aula acesteia, acolo se află o frescă similară cu aceasta – aici este apologia artei românești; acolo este o apologie făcută comerțului românesc, purtând semnătura acestei femei formidabile, Cecilia Cuțescu-Storck.

Ne aflăm, totodată, eu la 20 de metri, dumneavoastră la 30, 40, oricum, până în 100 de metri, de locul în care a fost amplasat tronul regal al României. Cred că, pentru fiecare bun și decent român, aceasta este o experiență rară. Noi bem un pahar de vin, servit de către prietenii noștri, dintr-o cramă nouă a României – și îmi place lucrul acesta; îmi place că încercăm să experimentăm din ceea ce această țară produce bine și nou, pentru că această țară are un viitor.

Pe mine m-ați invitat astăzi, în virtutea meseriei, să vă vorbesc despre trecut. Dar cred că un istoric responsabil sau, mă rog, un cadru didactic la început de carieră – am la masă oameni care sunt mult mai experimentați în această carieră didactică decât mine, așadar eu sunt mai tânăr decât dânșii –, dar cred că, în discursurile noastre, trebuie să avem și un mesaj optimist pentru viitor. Și nu putem să nu ținem seama de faptul că, în contextul în care are loc reuniunea noastră, extrem de inspirată sub aspectul locației și suprapunerii de dată – și pentru asta organizatorii merită încă o dată toate felicitările, vă invit să îi aplaudăm încă o dată… –, dar, în acest moment la Sibiu are loc reuniunea informală a șefilor de state și de guvern din statele Uniunii Europene, în contextul în care această țară – așa cum este ea, cum poate mai bine decât mine au prezentat-o antevorbitorii mei și n-am s-o fac eu – exercită, pentru prima dată, un rol instituțional în cadrul Europei Occidentale. Trăim astăzi un moment istoric prin faptul că apartenența României la spațiul occidental instituționalizat, adică Uniunea Europeană, este marcată în acest mod excepțional, prin faptul că România exercită Președinția Consiliului European, iar întâlnirea informală a organismului de conducere are loc la Sibiu în zilele noastre. Contemporani cu acest eveniment, cred că se cuvine să avem față de viitor și față de copiii noștri o perspectivă optimistă; și realistă, în același timp. Dar în niciun caz pesimistă. Mai cu seamă că ne aflăm în acest loc și în această zi. Venind către această locație nu știu dacă ați remarcat – probabil că unii dintre dumneavoastră cunoașteți deja –, dar ați urcat pe scările voievozilor. Scara voievodală, care conduce către Sala Tronului, este marcată sus de efigiile marilor voievozi ai acestei țări. Pentru cei care au urcat scările privind în sus, și nu privind în jos – e firesc, doamnele sunt pe tocuri, și atunci trebuie să fim atenți pe unde călcăm –, dar la întoarcere vă invit să priviți și tavanul. Așadar, suntem într-un templu al istoriei României, un templu în care, la 1940, Majestatea Sa Regele Mihai I a fost încoronat, exact în această sală. Trebuie să spun că această nouă clădire a Palatului Regal, după cum se știe, este restaurată integral. Ea a luat foc în 1926, în perioada de sfârșit a domniei Regelui Ferdinand I și, grosso modo, zece ani mai târziu, de fapt la 1937, este inaugurată. Vă aflați într-o sală care poartă amprenta indefinibiliă a uneia dintre cele mai mari – probabil a celei mai mari – femei din istoria acestei țări, Regina Maria, pentru că restaurarea Palatului Regal s-a făcut sub atenta ei supraveghere. Și Regina Maria nu putea alege o persoană mai inspirată care să se ocupe de decorațiuni, decât Cecilia Cuțescu-Storck. Așadar, ne aflăm într-un spațiu – și aici mă apropii inclusiv de profesia dumneavoastră – care este marcat de competență și de o selecție corectă a valorilor. Ne aflăm într-un templu sacru al constituționalismului românesc, pentru că dumneavoastră sunteți o profesie juridică și, până una-alta, sunteți în serviciul statului, iar alegerea pe care au făcut-o organizatorii este absolut minunată. Și cred că este o experiență minunată pentru fiecare dintre noi.

Ar trebui, totodată, să ne aducem aminte – și am să-i las privilegiul dlui Bălan, președintele organizației dumneavoastră ca, probabil în cuvântul de închidere al domniei sale, să ridice un pahar de șampanie în cinstea Zilei Naționale de 10 mai. Aș fi vrut să o fac eu, dar în ultimul moment am abandonat paharul… nici n-aș fi vrut să mă vadă încă o dată nevastă-mea cu un pahar în mână, mă vede, și așa, frecvent în această postură, dar fiind un eveniment formal, mi se pare corect ca președintele organizației dumneavoastră să aibă privilegiul de a ține toastul pentru Ziua Națională de 10 mai. 10 mai, după cum știți, a redevenit zi națională începând cu 2015, printr-un vot inspirat al Parlamentului României; ea a fost Ziua Națională a României, firește, din 1866, până la 1947, când, în condițiile ocupației militare sovietice, monarhia, cu ceea ce semnifică ea – și am să închid cu această frază –, deci în această perioadă ea a fost ziua națională a României; și a redevenit din 2015, și e bine să ne bucurăm de ea. Sunt unii care se tot întreabă – așa, inteligent și cârcotaș, că ne place unora dintre noi să părem interesanți – și atunci se plâng că n-avem și noi, românii, o zi în care să sărbătorim vara, domnule, ca să fie bine, și cu soare, și cu… Există: ziua de 10 Mai. Iar 10 Mai este Ziua Națională a României în mod formal. Și e bine să o celebrăm și să ne bucurăm de ea.

Închid prin a mai modela o opinie, și anume: 10 Mai Ziua Regalității. 10 Mai nu este ziua regalității sau este în proporție de 30%. E o treime din semnificația acestei zile. 10 Mai 1866 este, într-adevăr, celebrează instaurarea pe tronul Principatelor Române a domniei viitorului rege Carol I – la momentul respectiv domnitor; este al doilea și ultimul domnitor, după Al. I. Cuza – și, bineînțeles, este începutul dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen pe tronul României. Dar 10 mai înseamnă Ziua Independenței acestui popor, cu trimitere la 10 mai 1877, o zi după proclamarea în Parlamentul României, proclamarea formală, citirea formală a mesajului Guvernului privind proclamarea independenței României, care este acceptată și promulgată o zi după, de regele României. Și bineînțeles că este 10 mai 1881, când, după reușita noastră în Războiul de Independență, România confirmă acest statut de țară liberă, puternică și independentă, devenind regat, iar domnitorul ei devenind rege. Așadar, pentru această țară… de aceea și pe stema României s-a adăugat recent coroana, după cum cunoașteți – este o decizie a Parlamentului României – și, de regulă, în toate instituțiile publice s-a schimbat stema cu stema nouă, care are coroana. Coroana de pe stema României nu este doar un simbol al casei domnitoare – în mod evident, este și aceasta, dar nu este doar aceasta. 10 mai înseamnă independență, înseamnă suveranitate, înseamnă un popor român conștient și stăpân pe soarta sa, o națiune română aparținând spațiului civilizației occidentale și europene – este foarte important acest lucru, pentru că noi am adus o casă domnitoare din Germania pentru a aparține Uniunii Europene. A fost dorința și mesajul aproape disperat al acestui popor de a face parte din lumea liberă, civilizată, care și atunci, în secolul al XIX-lea, și acum, în secolul XXI, această lume civilizată și prosperă se numește Europa. Europa de Vest. România nu poate avea un alt destin, un alt traseu și un alt drum politic, decât către vest. E și o melodie superbă – Go West! –, dacă o știți, cred că Scorpions o cântă. A fost compusă în contextul prăbușirii blocului sovietic.

Acestea fiind spuse, nu vreau să le creez probleme organizatorilor, că data viitoare n-or să mă mai invite, că vorbesc prea mult. Bucurați-vă de acest moment, bucurați-vă de ziua de 10 Mai, bucurați-vă pentru privilegiul pe care organizatorii acestui eveniment vi l-au oferit, organizând această întâlnire în Sala Tronului din Palatul Regal… Și, în opinia mea, nu este un afront. Știți că se discută treaba aceasta. S-au mai organizat evenimente aici. Cred că e vorba de spiritul oamenilor și, dacă suntem în această locație, și omagiem, și înțelegem locul în care ne aflăm, cred că petrecerea acestor câteva ore, pe care o facem noi aici, este un lucru binecuvântat. Vă mulțumesc tuturor pentru că m-ați invitat și să ne revedem sănătoși! Și la mulți ani, România!

Nicolae Cîrstea: Am zis întotdeauna că Bogdan vorbește foarte bine și suntem cu toții de acord cu acest lucru. Bogdan este și lector univ. dr. la SNSPA și un foarte de succes autor și speaker la evenimente – anul 2018 cred că a fost anul lui Bogdan Bucur.

Discursul domnului Bogdan Bucur în cadrul Zilei practicianului în insolvență 2019 – Aniversare UNPIR 20 de ani was last modified: mai 31st, 2019 by Bogdan Bucur
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter