JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Procedura simplificată a recunoașterii învinuirii. Condiții. Posibilitatea exercitării dreptului la tăcere. Respectarea dreptului la apărare al celorlalți coinculpați

• NCPP: art. 396 alin. (10)

În cazul participației penale, inculpatul poate beneficia de prevederile art. 396 alin. (10) C.pr.pen. doar dacă recunoaște atât participația sa cât și participația persoanelor cu care se reține prin intermediul actului de sesizare că ar fi comis infracțiunea. Astfel, nu pot fi aplicate dispozițiile privind soluționarea cauzei potrivit procedurii simplificate, în condițiile în care inculpatul nu recunoaște în totalitate situația de fapt descrisă în rechizitoriu, inclusiv aspectul ce privește participarea unui coinculpat. În prezenta cauză, judecătorul fondului nu a manifestat nici un interes în a stabili poziția exactă a celor doi inculpați, nepreocupându-se să stabilească dacă se afla în prezența unei recunoașteri formale sau aceștia chiar recunosc acuzația care li se aduce (inclusiv participația celorlalți inculpați trimiși în judecată). Astfel, se impunea o audiere amănunțită a acestora pentru a stabili în concret aceste aspecte.
Procedura simplificată a recunoașterii învinuirii nu este în sine incompatibilă cu exercitarea dreptului la tăcere. Cu toate acestea, atunci când circumstanțele cauzei impun ca inculpatul să clarifice anumite aspecte (cum este cazul prezentei cauze) iar instanța nu se poate considera lămurită fără o audiere detaliată, persoana acuzată nu va putea beneficia de prevederile art. 396 alin. (10) C.pr.pen. decât după ce dă declarații complete iar instanța este convinsă că într-adevăr acesta recunoaște fapta astfel cum e ea descrisă în rechizitoriu.
Omisiunea instanței de a-l asculta pe inculpat, înainte de a se pronunța asupra cererii sale de aplicare a procedurii simplificate, nu poate fi suplinită de declarația formală dată de inculpat, în ședință publică, în sensul că recunoaște comiterea faptelor deduse judecății, fără a particulariza în nici un mod aceste împrejurări. Necesitatea audierii detaliate a inculpaților se impune și pentru respectarea dreptului la un proces echitabil al celorlalți inculpați. Astfel, în cazul în care o depoziție poate servi într-o măsură considerabilă drept bază pentru o condamnare, atunci, indiferent dacă a fost făcută de un martor în sens strict sau de un co-acuzat (în noțiunea autonomă de martor folosită de Convenția Europeană fiind inclus și un coacuzat), aceasta constituie dovezi pentru urmărirea penală în care se aplică garanțiile prevăzut de art. 6 § 1 și 3 lit. (d) din Convenție (mutatis mutandis, Ferrantelli și Santangelo c. Italiei, § 51-52, Lucà c. Italiei, supra, art. 83, §41), respectiv dreptul de a le pune întrebări acestora.

(Curtea de Apel București, Secția I penală, decizia nr. 434 din 29 mai 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nu aveți acces la acest articol!!!