JURISPRUDENȚĂ PRELUCRATĂ Cazul de întrerupere a cursului prescripţiei extinctive reglementat de art. 2537 coroborat cu art. 2539 alin. 2 C. civ., prin introducerea unei noi cereri de chemare în judecată, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare anterioară a rămas definitivă, cu condiţia însă ca noua cerere să fie admisă

• NCC: art. 2537
• NCC: art. 2539

Potrivit art. 2539 alin. 1 C. civ., prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s a perimat printr o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precede, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.
Soluția legislativă adoptată de legiuitor prin noul Cod civil are drept scop asigurarea unei protecții concrete și efective pentru titularului dreptului la acțiune, în sensul de a 1 scuti de riscul suportării consecințelor juridice negative ale respingerii pentru motive formale.
Tribunalul avea obligația ca în soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârât, să examineze incidența prevederilor art. 2539 alin. 2 teza a II a C. civ. Verificarea acestei împrejurări era deosebit de importantă, întrucât, în ipoteza în care se aprecia că sunt întrunite condițiile premisă ale textului de lege mai sus invocat, instanța trebuia să analizeze cauza pe fond, neavând posibilitatea legală de a respinge excepția fără antamarea temeiniciei pretențiilor deduse judecății, întrucât așa cum s a arătat, efectul întreruptiv este condiționat de admiterea celei de a doua cereri, și doar după soluționarea pe fond a acesteia urmând a se determina dacă prima cerere constituie sau nu un act întreruptiv de prescripție.
Chiar dacă, în aparență, acest caz întreruptiv de prescripție pare a constitui o excepție de la regula impusă de art. 248 alin. 1 C. pr. civ., în realitate, în măsura în care apreciază că în cauză există ipoteza reglementată de art. 2539 alin. 2 teza a II a C .civ., considerentele hotărârii vor cuprinde prioritar motivarea asupra fondului pentru a se ajunge la motivarea asupra excepției, soarta acesteia depinzând de admiterea sau respingerea acțiunii pe fond, iar dispozitivul va reflecta mai întâi soluția pe excepție, iar apoi de fond.

(Curtea de Apel Craiova, Decizia nr. 2513/24.09.2019 – Secția I civilă)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nu aveți acces la acest articol!!!