Invocarea nelegalității pedepselor aplicate în apel și încălcarea principiului non reformatio in pejus. Respingerea recursului ca nefondat

• NCPP: art. 421 pct. 1 lit. b)
• NCPP: art. 453 alin. (1) lit. a) și b)
• NCPP: art. 459 alin. (3)

Prin Sentința penală nr. 12/CC din 23 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 459 alin. (2), (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș în dosarul nr. x/43/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 88/A din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 21/A din 27 ianuarie 2017)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prima instanță a evaluat just particularitățile cauzei și a reținut corect că cererea de revizuire formulată de condamnatul A. nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., repunerea în discuție a temeiniciei unei hotărâri definitive, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă.

Se constată în acest sens că, prin cererea adresată instanței de fond, condamnatul A. a solicitat, în temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen., revizuirea Sentinței penale nr. 8 din 14 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/43/2008, modificată prin Decizia penală nr. 88/A din 14 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, susținând că soluția de condamnare pronunțată împotriva sa este rezultatul unei erori judiciare întrucât, pe de o parte, convorbirile telefonice reținute ca aparținându-i, în realitate, au fost purtate de alți doi coinculpați, iar pe de altă parte, nedeținând în proprietate un imobil, nu a luat persoane în spațiul său locativ și nici nu le-a convins să-și stabilească domiciliul în respectiva locație.

În cadrul aceluiași demers, cu titlu subsidiar, revizuentul a invocat nelegalitatea pedepselor ce i-au fost aplicate în apel, susținând că acestea sunt rezultatul încălcării principiului non reformatio in pejus.

În dovedirea cazurilor de revizuire invocate, condamnatul a făcut trimitere, punctual, la mijloace de probă ce au fost administrate în cadrul procesului penal în care a fost condamnat, cărora le-a conferit altă valoarea probatorie, dar și la adeverința de istoric fiscal din 19 iulie 2013 emisă de Primăria comunei Bascov, Județul Argeș, pe care a depus-o însă abia în fața instanței de control judiciar, în ședința din 15 mai 2015.

Evaluând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire în condițiile art. 459 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că motivele invocate de revizuent nu se circumscriu dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. și nici celorlalte cazuri de revizuire limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) C. proc. pen., constatare pe care instanța de apel și-o însușește, având în vedere următoarele argumente:

Incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. „s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză”, presupune întrunirea cumulativă a două condiții: să fie descoperite fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la data judecării cauzei, iar acestea să fie apte să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la dovedirea netemeiniciei hotărârii prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal, ceea ce presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere.

Definind expresia „fapte sau împrejurări” uzitată în cuprinsul textului de lege supra citat, doctrina și jurisprudența au statuat că aceasta vizează probe propriu-zise, adică elemente de fapt cu caracter informativ cu privire la ceea ce trebuie dovedit în calea de atac a revizuirii, respectiv orice întâmplare, situație, stare, care, în mod autonom sau în coroborare cu alte probe, poate duce la dovedirea netemeiniciei hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

În cauză, în incidența acestui caz de revizuire, au fost invocate două împrejurări care, în opinia revizuentului A., ar justifica admiterea cererii de revizuire, respectiv nedeținerea de către acesta a vreunui imobil pe raza comunei Bascov și prin urmare, imposibilitatea sa de a lua în spațiu vreo persoană, ceea ce dovedește neimplicarea sa în activitatea grupului infracțional organizat ai căror membri au fost cercetați și condamnați în dosarul nr. x/43/2008 al Curții de Apel Târgu Mureș, și inexistența vreunei probe cu privire la implicarea sa în așa zisele activități de determinare a altor persoane din aceeași comună, de a lua în spațiu pretendenții la obținerea frauduloasă a permiselor de conducere.

Insuficiența/inexistența probatoriului pe baza căruia a fost trimis în judecată, iar apoi condamnat definitiv, constituie o apărare constantă pe care revizuentul A. a formulat-o în ciclul ordinar al judecății, atât în fond (sentința Curții de Apel Târgu Mureș), cât și în apel (prin motivele de apel expuse în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție), care a fost amplu analizată de instanțe (hotărârea de fond, respectiv hotărârea pronunțată în apel).

Această apărare, care vizează modul de soluționare al cauzei de către instanțele din ciclul ordinar, nu poate fi valorificată, în mod evident, în cadrul prezentului demers judiciar, în absența incidenței unuia dintre cazurile limitativ prevăzute de lege în cuprinsul art. 453 alin. (1) C. proc. pen., nefiind permis a se rejudeca raportul de drept dedus judecății.

Hotărârile judecătorești penale definitive sunt considerate ca fiind expresia aflării adevărului în cauza care a făcut obiectul judecății (res iudicata pro veritate habetur), autoritatea de lucru judecat de care se bucură acestea putând fi pusă în discuție, în cadrul prezentului demers judiciar, numai în ipoteza existenței unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Nici aspectul privind nedeținerea de către inculpat a vreunei proprietăți în comuna Bascov nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât acesta nu îndeplinește condiția noutății, atâta vreme cât a fost invocat în apel și analizat ca atare de instanța de control judiciar, și nici un e apt ca singur sau împreună cu alte probe, să conducă la o soluție diametral opusă celei pronunțate față de revizuent, întrucât acuzația concretă adusă acestuia și pentru care a fost condamnat definitiv constă în aceea că, în înțelegere cu ceilalți membrii ai grupului infracțional organizat, în schimbul unor sume de bani, a acceptat să primească în spațiu, la domiciliul său, mai multe persoane, iar, în alte cazuri, a făcut demersuri pentru găsirea unor cetățeni care au fost de acord să procedeze, în același mod, în scopul îndeplinirii formalitățile necesare schimbării domiciliului respectivelor persoane și obținerii frauduloase de către acestea a permisului de conducere de la S.P.C.R.P.C.I.V. Argeș.

În plus, chiar din declarația revizuentului dată în fața instanței de apel în ședința din 20 martie 2014 (aflată la dosarul de apel) rezultă faptul că, în contextul relațiilor existente între membrii grupării infracționale, nedeținerea unui act de proprietate asupra imobilului în care locuia în fapt nu a constituit o piedică pentru emiterea unor acte de identitate sau acordarea de vize de flotant persoanelor interesate, la domiciliul acestuia.

În incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., apelantul a invocat greșita decriptare a convorbirii telefonice din data de 3 aprilie 2008, susținând că în procesul-verbal de transcriere a acesteia, care se află la dosarul u.p., este menționat ca interlocutor al numitului B., deși, în realitate, nu a participat la discuție, aceasta putându-se între B. și C..

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că aspectul invocat nu se circumscrie cazului de revizuire analizat, nefiind îndeplinită condiția ca mărturia mincinoasă presupus săvârșită de expert în cauza penală a cărei revizuire se solicită să fie dovedită prin hotărâre judecătorească definitivă.

În plus, raportat la probatoriul pe baza căruia instanțele au pronunțat soluția de condamnare definitivă a revizuentului, se constată că aspectul invocat de acesta, chiar în ipoteza în care ar fi real, nu ar avea aptitudinea de a fi determinant pentru stabilirea nelegalității și netemeiniciei hotărârii supuse revizuirii.

În consecință, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 459 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că soluția instanței de fond de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de condamnatul A., este temeinică și legală.

Înalta Curte nu va lua în examinare cazul suplimentar de revizuire invocat direct în apel (art. 453 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.), limitele controlului judiciar în acest grad de jurisdicție fiind strict determinate de obiectul judecății în primă instanță.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, iar criticile revizuentului neîntemeiate, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 12/CC din 23 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.