Invocarea neconstituţionalității dispoziţiilor privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Constatarea motivelor de recurs ca fiind nefondate

• Constituţia României: art. 146 lit. d)
• Legea nr. 1/2011: art. 280 alin. (2) lit. f)
• Legea nr. 47/1992: art. 29 alin. (1)-(3)
• NCPC: art. 488 alin. (1)
• NCPC: art. 496 alin. (1) teza a II-a
• NCPC: art. 509
• NCPC: art. 513 alin. (3)

Revizuenta A. a formulat, în cadrul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, excepție de neconstituționalitate, prin care a invocat neconstituționalitatea următoarelor dispoziții legale:

1. Prevederile art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea 1/2011 sunt neconstituționale față de prevederile art. 16, art. 41 din Constituția României: „Desfacerea disciplinară a contractului de muncă” este sancțiunea finală, sancțiune care ia toate drepturile salariatului și de aceea trebuie să prevadă explicit abaterile grave pentru concediere și faptul că o eventuală concediere nu se poate aplica direct fără avertisment/sancțiuni anterioare așa cum prevede și art. 250 din Lg 53/2003 cf. art. 16, 41 din Constituție. Concediera revizuentei s-a făcut fără avertisment prealabil, fără altă sancține anterioară și fără instruire cf. art. 250. 194(2) din Lg. 53/2003 și fără temei de drept v art. 252 (2) lit. d) din Lg. 53/2003. A arătat că Școala 79 a plătit-o integral până la concediere – deci nu a existat nicio faptă ilicită în sarcina revizuentei ci doar în sarcina Școlii 79/ISMB.

Profitând de neconstituționalitatea Lg. 1/2011, Școala 79 a concediat-o pe baza ordinelor abrogate (5447/2021, 5545/2020, 6200/2020 referitor la Ordinul 5487/1494/2020 – abrogat conform art. 17 din Ordinul 3235/93/04.02.2021) deși revizuenta a arătat că a respectat Ordinul 3235/93/04.02.2021 în vigoare care spune clar predarea „online” și nu „sincron” – a fost obligată să predea asincron pentru grupul minoritar de 8 elevi care au fost online (cls. I F) și a fost obligată să se concentreze pe grupul majoritar de 14 elevi care au fost fizic la școală: toate lecțiile le-a postat din timp pe platforma Școlii 79 unde este „feedback” și este la zi cu materia conform documentelor școlare și Lg. 1/2011. MEC a desființat predarea sincron la clasele cu prezență fizică: „online” nu este sinonim cu „sincron”, lipsă program armonizat – ora online are 30 min de la 09:00 dar ora fizică are 40 min de la 08:10, lipsă logistică-instruire pentru predare simultană fizic+sincron cf art. 194 (2) Codul muncii. A arătat că este titulara dreptului la muncă conform art. 41 din Constituție și art. 267 din Lg. 53/2003, conform Deciziei 2313/19.08.2019/ISMB.

2. Prevederile art. 280 alin. (10) din Lg. 1/2011 sunt neconstituționale față de prevederile art. 21 din Constituția României, dreptul persoanei sancționate de a se adresa justiției nu este garantat: art. 280 (10) din Lg. 1/2011 nu precizează termenul de soluționare pentru contestația depusă conform art. 280 (8) din Lg. 1/2011 și nici sancțiuni pentru ISMB – care tergiversează sistematic, v cazul revizuentei.

Conform art. 8 (1) din O.G. nr. 27/2002 ISMB era obligat să răspundă în 30 zile la contestația 5196/16.03.2021, dar ISMB cu rea-credintă a tergiversat și abia după 15 zile a emis citația tardivă și lovită de nulitate absolută. ISMB trebuia să emită citația de îndată ce a primit actele ca să respecte termenul legal de 30 zile. A precizat că a fost nevoită să renunțe la soluționarea contestației de către ISMB ca să nu piardă și ea termenul de 30 zile de la comunicarea Deciziei 78/Școala 79, v Dec 789.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 765 din 31 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că obiectul prezentului recurs îl reprezintă o soluție de respingere a unei cereri de sesizare a Curții Constituționale.

În legătură cu obiectul prezentei căi de atac, se impune evocarea considerentelor deciziei nr. 321 din 9 mai 2017 (paragrafele 21 și 22), publicată în Monitorul Oficial nr. 580 din 20 iulie 2017, prin care Curtea Constituțională a statuat că recursul declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate este un remediu judiciar care nu preia niciunul dintre elementele și caracteristicile proprii recursului din C. proc. civ., având o fizionomie juridică proprie, în cadrul căruia se verifică legalitatea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

În acest context, soluționarea prezentului recurs nu presupune încadrarea criticilor din cererea de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci numai verificarea legalității soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale prin prisma condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a normelor legale incidente, dar și a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În speță, recurenta A. a învestit instanța cu o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011 și art. 280 alin. (10) din Legea nr. 1/2011, în cadrul cererii de revizuire formulate de aceasta împotriva deciziei civile nr. 6668 din data de 17.12.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021.

Instanța de fond a respins cererea, ca inadmisibilă, constatând, în esență, că, față de dispozițiile exprese ce reglementează procedura de revizuire, în sensul că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază (art. 513 alin. (3) C. proc. civ..), dispozițiile criticate prin excepția de neconstituționalitate ridicată de revizuentă, nu au incidență în acel demers procesual, deoarece, în această etapă, nu se analizează pe fond pretentiile deduse judecății în cererea de chemare în judecată inițială.

Verificând încheierea recurată, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

Referitor la admisibilitatea sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate ridicată, Înalta Curte constată că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

– excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

– excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

– excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Din analiza acestui text de lege rezultă că una dintre condițiile cumulative de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale impune ca prevederile legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces, prin dezlegarea unei probleme de drept ce ține de interpretarea Curții Constituționale.

Prioritar examinării în concret a acestei condiții, se impun anumite considerații generale asupra excepției de neconstituționalitate.

Aceasta constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, deoarece prin Legea nr. 47/1992 se stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate. Judecătorul cauzei nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată.

În aplicarea art. 29 din Legea 47/1992, judecătorul realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte reține că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Prin urmare, cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului în care a fost invocată.

În acest context argumentativ, instanța supremă constată că în mod corect s-a apreciat în speță, că nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, dispozițiile a căror constituționalitate este contestată neavând legătură cu soluționarea cauzei, în condițiile în care, verificările se limitează la admisibilitatea revizuirii, din perspectiva dispozițiilor legale ce reglementează cazurile de revizuire și condițiile de exercitare ale acestei căi extraordinare de atac, respectiv, art. 509 și urm C. proc. civ.

Nu există, astfel, o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se pot constitui în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, sub forma unei excepții de neconstituționalitate, câtă vreme prevederile a căror neconstituționalitate se invocă nu au legătură cu soluționarea cauzei, nefiind incidente acesteia, care este circumscrisă doar textelor de la art. 509- 513 C. proc. civ.

În aceste condiții, eventuala declarare a neconstituționalității dispozițiilor legale criticate nu ar conduce la redeschiderea judecății cererii de revizuire formulate de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 6668 din data de 17.12.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, câtă vreme, așa cum s-a arătat mai sus, în cadrul acelui dosar, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază (conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ..).

Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a reținut că nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative de admisibilitate a sesizării, prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât dispozițiile legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cauzei, considerentele anterior expuse impunând concluzia că este legală soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, ca inadmisibilă.

În plus, examinând încheierea recurată și din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5 și 6 C. proc. civ.., invocate de recurentă, Înalta Curte găsește că acestea sunt nefondate.

Prin încheierea recurată, instanța nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești și nu a încălcat reguli de procedură ori principii de drept, iar aceasta este suficient motivată, cu atât mai mult, cu cât cererea a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru aceste considerente, reținându-se că în mod corect și legal s-a apreciat, de către instanța de fond, cu privire la cererea recurentei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 280 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 1/2011 și art. 280 alin. (10) din Legea nr. 1/2011, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge recursul, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.