Invocarea excepţiei de neconstituţionalitate. Impunerea justificării unui interes de către autorul cererii

• Constituţia României: art. 1 alin. (5)
• Constituția României: art. 124 alin. (2)
• Constituţia României: art. 16 alin. (1)
• Constituţia României: art. 4 alin. (2)
• Legea nr. 47/1992: art. 29
• Legea nr. 47/1992: art. 5
• NCP: art. 104 alin. (2)
• NCP: art. 43 alin. (1)
• NCPP: art. 233
• NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)
• NCPP: art. 407

Prin sentința penală nr. 499 din data de 20.07. 2017 a Judecătoriei Sectorului 3 București, inculpatul A., a fost condamnat în baza art. 233 cu aplic. art. 41 alin. (1) C. pen., art. 43 alin. (5) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în stare de recidivă postcondamnatorie la data de 04.09.2015.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 38 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunea din prezenta cauză se află în concurs real, cu infracțiunile pentru care, inculpatului i-a fost aplicata pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare prin sentința penala nr. 875 din 10.12.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 361/A din 02.03.2016 a Curții de Apel București (infracțiunea din data de 01.09.2015 și pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penala nr. 474 din 20.11.2015 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin decizia penala nr. 324 din 25.02.2016 a Curții de Apel București (faptă din data de 07.09.2015).

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 965 din 18 decembrie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit art. 5 din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Totodată art. 407 C. proc. pen., prevede că, după pronunțare, o copie a minutei hotărârii se comunică procurorului, părților, persoanei vătămate și, în cazul în care inculpatul este arestat, administrației locului de deținere, în vederea exercitării căii de atac.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul A., la momentul judecării apelului, se afla în stare de deținere, iar în fața instanței a fost asistat de apărător desemnat din oficiu (încheiere dezbateri din data de 24.04.2018, Curtea de Apel București).

Minuta deciziei penale nr. 682/A din data de 4 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x, a fost comunicată inculpatului, prin Administrația locului de deținere la data de 7 mai 2018, având număr de intrare x, inculpatul A. luând la cunoștință de conținutul acesteia, la data de 10 mai 2018.

Prin urmare, recursul declarat de inculpat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, la data de 11 mai 2018, este în termen, motiv pentru care va fi respinsă excepția tardivității căii de atac invocată de reprezentantul Ministerului Public.

II.Pe fondul cauzei examinând recursul declarat de inculpatul A., atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, Înalta Curte apreciază ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte constată că inculpatul A. a declarat recurs împotriva dispoziției primei instanțe, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (1) C. pen. și art. 104 alin. (2) C. pen., în raport, cu prevederile art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituția României.

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 (modificată și republicată), Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții:

– excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

– excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei;

– să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, invocarea unei excepții de neconstituționalitate impune justificarea unui interes de către autorul cererii.

Stabilirea acestui interes se face de către instanță, pe calea verificării pertinenței excepției, în raport, cu procesul în care a intervenit și a efectului pe care decizia Curții Constituționale o produce în soluționarea procesului principal, respectiv asupra conținutului hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Art. 43 alin. (1) C. pen., prevede că: „dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta”.

Potrivit art. 104 alin. (2) C. pen.: „dacă după acordarea liberării cel condamnat a săvârșit o nouă infracțiune, care a fost descoperită în termenul de supraveghere și pentru care s-a pronunțat o condamnare la pedeapsa închisorii, chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă liberarea și dispune executarea restului de pedeapsă. Pedeapsa pentru noua infracțiune se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor de la recidivă sau pluralitate intermediară”.

Autorul excepției susține că textele de lege mai sus- evocate contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 124 alin. (2) din Constituția României, potrivit cu care:

Art. 1 alin. (5) „În Romania, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

Art. 1 alin. (2) „Romania este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenentă politică, de avere sau de origine socială”.

Art. 16 alin. (1) „Cetățenii sunt egali în fata legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”.

Art. 124 alin. (2) „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți”.

Prin invocarea excepției de neconstituționalitate, inculpatul critică modul în care instanța de fond i-a aplicat pedeapsa rezultantă, susținând că i-a fost stabilit un regim juridic diferit, în raport, cu un alt inculpat, numitul C., condamnat în dosarul nr. x al Tribunalului București la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

Calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 nu oferă instanței în fața căreia se invocă excepția posibilitatea de a verifica constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate. Ca atare, instanța nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, aceasta trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și implicit, asupra situației juridice a inculpatului, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.

Analizând actele și lucrările din dosar se constată că excepția de neconstituționalitate a fost invocată într-o cauză având ca obiect apelul declarat de împotriva sentinței penale nr. 499 din data de 20.07. 2017 a Judecătoriei Sectorului 3 București, prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată prev. de art. 233 C. pen.

Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel București a apreciat că textele de lege criticate nu are o legătură directă cu soluționarea cauzei.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției, în raport, cu procesul în care a intervenit, astfel încât, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal. Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea, atât a „aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate” (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în MO nr. 916/16.12.2014).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinse în decizia penală nr. 682/A din data de 4 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent,în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.