Invocarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate către autorităţile străine. Recurs respins ca nefondat

• Constituţia României: art. 1 alin. (5)
• Constituţia României: art. 146 lit. d)
• Constituţia României: art. 16
• Constituţia României: art. 20
• Constituţia României: art. 3
• Constituţia României: art. 5
• Constituţia României: art. 53
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (1) lit. c)
• Legea nr. 47/1992: art. 2 alin. (3)
• Legea nr. 47/1992: art. 29 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (2)

Prin Sentința penală nr. 27/F din 17 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) coroborat cu art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.12.2021 de către judecătorul de la Tribunalul de land Nurnberg-Furth, Germania, pe numele persoanei solicitate A.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile germane, cu respectarea regulii specialității, și arestarea acesteia în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, respectiv de la 17.02.2022 la 18.03.2022, inclusiv.

Instanța a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în perioada 02.02.2022 – 17.02.2022.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 127 din 2 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, revine Curții Constituționale.

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată cu modificările și completările ulterioare, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Excepția de neconstituționalitate, astfel cum este reglementată în cuprinsul dispozițiilor anterior menționate, este un mecanism creat cu scopul de a garanta supremația Constituției în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei exercitându-se controlul de constituționalitate a posteriori și asigurându-se accesul părților la jurisdicția constituțională.

Așadar, instanța în fața căreia se invocă excepția de neconstituționalitate, nu realizează un control al constituționalității propriu-zise a prevederilor legale contestate, ci doar apreciază asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Referitor la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ:

– excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

– identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

– verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă;

– existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului.

De asemenea, instanțele judecătorești au apreciat, în mod constant, că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a legii, când nu are legătură cu cauza sau când se urmărește o modificare sau completare a actului normativ.

Înalta Curte subliniază că scopul invocării unei excepții de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiate pe o dispoziție neconstituțională.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, în prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că excepția a fost invocată de către persoana solicitată A. în cadrul unui dosar aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a II a Penală (Dosarul nr. x/2022 având ca obiect punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23.12.2021 de către judecătorul de la Tribunalul de land Nurnberg-Furth, Germania, pe numele persoanei solicitate A. și predarea persoanei solicitate către autoritățile germane) și vizează dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, în acord cu prima instanță, se constată că textul de lege criticat nu au fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat, în mod constant, în jurisprudența sa, că pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie realizat în concret, prin raportare la interesul specific al celui care invocă excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță.

În acest sens, prin Decizia nr. 591 din data de 21 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 916 din 16 decembrie 2014, Curtea Constituțională a reținut că „legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului”.

În cauză, prin excepția de neconstituționalitate invocată, recurenta A. a arătat că dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 (autoritatea română de executare refuză executarea mandatului european de arestare când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română) încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 3, art. 5, art. 16, art. 20 și art. 53 din Constituția României deoarece se realizează o discriminare nejustificată între majorii care nu răspund penal din cauza unor probleme psihice și minori, precum și pentru faptul că nu se indică criteriul vârstei limită, aspect ce poate fi interpretat arbitrar de către instanțele judecătorești.

Înalta Curte reține că respectivele critici formulate cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 nu reprezintă critici reale referitoare la neconstituționalitatea textului de lege și prin invocarea excepției nu se tinde la declanșarea unui mecanism de cenzurare implicită a concordanței dintre o normă legală și exigențele Constituției României.

În realitate, prin criticile formulate se urmărește modificarea și completarea dispozițiilor pretins neconstituționale, în sensul de a se reglementa ca și motiv de refuz obligatoriu al executării mandatului european de arestare a unui nou caz, respectiv cazul în care persoana supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal din cauza iresponsabilității pe fondul unei boli psihice.

Or, situația avută în vedere de către recurentă ar transforma Curtea Constituțională într-un legislator pozitiv, drept ce nu îi este conferit nici de Constituție și nici de legea organică de organizare și funcționare, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora: „Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 99 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, din cuprinsul Sentinței penale nr. 27/F din 17 februarie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.