Invocarea aspectelor ce ţin de conţinutul mandatului european de arestare. Competența stabilirii dacă persoana a participat sau nu la săvârşirea infracţiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare

• art. 322
• Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (7)
• Legea nr. 302/2004: art. 110 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 111
• Legea nr. 302/2004: art. 84
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 87
• Legea nr. 302/2004: art. 98
• Legea nr. 302/2004: art. 99
• NCP: art. 244
• NCPP: art. 275 alin. (3)
• NCPP art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a)

Prin sentința penală nr. 127/F din data de 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală s-au hotărât următoarele:

A fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și, ca urmare, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.06.2022 de Judecătoria Heilbronn – Republica Federală Germania, privind pe persoana solicitată A. (cetățean român ).

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania în vederea efectuării urmăririi penale, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile judiciare din Republica Federală Germania, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 12.07.2022 la 10.08.2022 inclusiv și s-a constatat că aceasta a fost reținută 24 de ore și arestată provizoriu din data de 30.06.2022 până la data de 12.07.2022.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 455 din 26 iulie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând actele dosarului și hotărârea contestată prin prisma tuturor criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondată contestația formulată, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Prin urmare, mandatul european de arestare este un instrument al cooperării judiciare internaționale în materie penală, care răspunde nevoii statelor membre de a reacționa prompt la stimulii infracționali, în vederea realizării scopurilor Uniunii Europene.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la evaluarea motivelor de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Astfel, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identitatea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare. În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În cauză, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat îndeplinirea condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 14 iunie 2022, de Judecătoria Heilbronn – Republica Federală Germania, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia pentru săvârșirea infracțiunilor de fraudă și falsificare de date de înregistrare, prevăzute de art. 52, 263 (1), 267, 269 (1) din C. pen. german (constând în aceea că, în data de 26 noiembrie 2021, persoana solicitată a încheiat un contract în localitatea Oedheim cu societatea B., pentru achiziționarea finanțată a unui autoturism x, cu numărul de înmatriculare x, la prețul de achiziție de 58.500 de euro. Pentru a finanța prețul de achiziție, aceasta a încheiat un contract de împrumut cu C., Hamburg, pentru un împrumut în valoare de 51.000 de euro prin intermediul B. și, pentru a-și dovedi solvabilitatea, a prezentat adeverințe de venit falsificate și scanate, care evidențiau un venit net de 2329,44 euro, provenind de la o societate numită D., la care nu a fost niciodată angajată. Încrezându-se în faptul că documentele prezentate erau corecte și în solvabilitatea învinuitei care rezulta din acestea, banca finanțatoare a acceptat oferta de contract și a plătit vânzătorului prețul de cumpărare rămas, în valoare de 51.000 de euro, în data de 02 decembrie 2021, astfel încât învinuita a fost eliberată de obligația de plată a prețului de cumpărare. Nicio rată de împrumut nu a putut fi debitată din contul specificat al învinuitei, astfel încât întreaga sumă de 51.000 de euro este în continuare neachitată), constatând în mod just că mandatul îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, a constatat în mod corect că faptele descrise se încadrează în infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 din C. pen., astfel încât infracțiunea pentru care persoana solicitată este urmărită penal dă loc la predare, în condițiile art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanța a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat.

În contextul prezentat, notând și că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de refuz al executării mandatului, expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, prima instanță, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Burești de punere în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 14 iunie 2022, de Judecătoria Heilbronn – Republica Federală Germania, față de persoana solicitată A., și constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea cu care a fost învestită și, în aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. a contestat soluția primei instanțe, invocând aspecte ce țin de conținutul mandatului european de arestare, respectiv: încadrarea juridică dată faptelor nu este clară (în conținutul mandatului european de arestare, la punctul „e”, se menționază că persoana solicitată este urmărită pentru săvârșirea infracțiunilor de:

„delict de înșelăciune în unitate infracțională, paragraful 52 din C. pen. german, cu delict de falsificare a datelor relevante pentru probe, paragrafele 263 alin. (1) si 269 alin. (1) din C. pen. german”, iar ulterior, la pct. II al aceluiași mandat, este descris paragraful 267 din C. pen. german, nicidecum paragrafele mai sus indicate, astfel încât nu este prezentată în mod conform încadrarea juridică a infracțiunii), în cuprinsul traducerii în limba română s-au marcat și infracțiunile de omor și vătămare corporală gravă (fapte care nu sunt descrise în mandatul european de arestare și nu i-a fost adusă la cunoștință o asemenea acuzație), datele de identificare sunt insuficiente pentru a se considera că ea este autoarea faptelor descrise în mandat (în cuprinsul mandatului indicându-se că persoana solicitată este de sexul masculin) și se menționează că ar cunoaște limba germană, aspect ce nu corespunde realității.

Criticile formulate de persoana solicitată A. sunt neîntemeiate.

În acest sens, în baza propriului examen, Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de autoritățile judiciare germane îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, în cuprinsul acestuia fiind descrise, în detaliu, infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată A., atât sub aspectul circumstanțelor (de loc, timp și grad de participare al persoanei solicitate, detaliat redate anterior) în care au fost comise, cât și sub aspectul naturii și încadrării juridice a acestora (infracțiunile de fraudă și falsificare de date de înregistrare, prevăzute de art. 52, 263 (1), 267, 269 (1) din C. pen. german).

Astfel cum sunt descrise, aceste fapte întrunesc teoretic elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, prevăzută de art. 244 din C. pen. și de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 din C. pen.

În ceea ce privește susținerea contestatoarei, în sensul că în cuprinsul traducerii în limba română a mandatului european s-au marcat și infracțiunile de omor și vătămare corporală gravă, Înalta Curte constată că această mențiune reprezintă o evidentă eroare materială, având în vedere că, în cuprinsul mandatului european (în limba germană) nu este bifată această infracțiune .

Referitor la identitatea persoanei solicitate, instanța observă că în cuprinsul mandatului european de arestare (ca, de altfel, și în semnalarea inițială) sunt menționate datele de identificare ale contestatoarei, respectiv numele și prenumele, data nașterii (22.10.1989), locul nașterii (București, România), iar aceste date au condus la identificarea acesteia pe teritoriul României. De altfel, în cuprinsul semnalării ințiale, s-a consemnat că persoana solicitată este de sex feminin .

În privința apărării formulată de persoana solicitată, la momentul dezbaterilor, în ultimul cuvânt, în sensul că este nevinovată, Înalta Curte constată că invocarea nevinovăției sale nu poate constitui motiv de refuz la predare, întrucât nu se regăsește printre cazurile limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În cadrul procedurii punerii în executare a mandatului european de arestare, instanța națională nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate vizând fondul cauzei, respectiv, dacă aceasta se face sau nu vinovată de comiterea faptelor penale ce fac obiectul mandatului, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară solicitantă ori cu privire la oportunitatea arestării părții dispusă în statul străin. Admiterea posibilității contrare ar conduce la încălcarea principiului recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării mandatului european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Chestiunea adusă în discuție de persoana solicitată A. urmează a fi însă evaluată de autoritățile judiciare din Germania, singurele competente să stabilească dacă aceasta a participat sau nu la săvârșirea infracțiunilor descrise în cuprinsul mandatului european de arestare, pretins comise pe teritoriul statului străin.

În concluzie, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că în speță nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Cu toate acestea, notând că, în speță, mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Germania în vederea urmăririi penale a persoanei solicitate A. (care are cetățenia română), Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, predarea în baza unui astfel de mandat se poate face numai sub condiția expresă ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Altfel spus, ca efect al dispozițiilor legale precitate, predarea în vederea supunerii persoanei solicitate – cetățean român (cazul speței) sau persoană care trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul acesteia pentru o perioadă de cel puțin 5 ani – urmăririi penale (cazul speței) sau judecății este condiționată de împrejurarea ca, în cazul în care față de aceasta se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate în statul emitent, persoana predată să fie transferată în România.

Or, pentru a produce consecințe juridice, respectiv pentru a fi opozabilă autorităților judiciare emitente ale mandatului european de arestare, condiția corelativă predării prev. de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, trebuie menționată expres în chiar cuprinsul dispozitivului hotărârii prin care se dispune punerea în executare a mandatului european de arestare, așa cum impun dispozițiile imperative ale normei în discuție.

În contextul acestor considerații teoretice, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane în vederea efectuării de cercetări penale față de persoana solicitată A., Înalta Curte, menținând soluția instanței de fond în acest sens, va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, în calea de atac exercitată de parte, constatând că reformarea hotărârii instanței de fond în aceste limite nu contravine principiului non reformatio in peius.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 127/F din data de 12 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, va desființa, în parte, sentința penală contestată și, în rejudecare, va dispune predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Republica Federală Germană, cu respectarea regulii specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România.

Totodată, va menține celelalte dispoziții ale hotărârii contestate.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor fi lăsate în sarcina statului, iar conform art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în cuantum de 253 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.