Infracţiuni de evaziune fiscală şi fraudarea bugetului public conţinând şi fonduri TVA de natură a afecta bugetul european. Sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene

• Constituţia României: art. 148 alin. (4)
• Legea nr. 340/2009: art. 2
• NCP: art. 155 alin. (1)
• NCP: art. 275 alin. (2)

Articolul 2 din TUE, articolul 19 alin. (1) al doilea paragraf din TUE și articolul 4 parag. 3 din TUE, coroborate cu articolul 325 alin. (1) din TFUE și cu articolul 2 alin. (1) din Convenția PIF și cu articolul 2 și articolul 12 din Directiva PIF, precum și cu Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu referire la principiul consacrării unor sancțiuni efective și disuasive în cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928/CE a Comisiei, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finală din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei situații juridice precum cea incidentă în litigiul principal, în care acuzații solicită aplicarea principiului legii penale mai favorabile în situația în care o decizie a instanței constituționale naționale a declarat neconstituțional un text de lege privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (decizia din anul 2022), invocând pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea în acord a textului legal cu o altă decizie a aceleiași instanțe constituționale, pronunțate în urmă cu patru ani față de cea din urmă decizie (decizia din anul 2018) – timp în care jurisprudența instanțelor de drept comun formată în aplicarea celei dintâi decizii se stabilise deja în sensul subzistenței textului respectiv, în forma înțeleasă ca urmare a celei dintâi decizii ale instanței constituționale – cu consecința practică a reducerii la jumătate a termenului de prescripție pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare anterior celei dintâi decizii a instanței constituționale și a încetării pe cale de consecință a procesului penal față de acuzații în cauză?

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 193 din 7 martie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând hotărârea atacată, în raport, cu dispoziția de suspendare a cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 2 din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (publicată în Monitorul Oficial nr. 786 din 18 noiembrie 2009)

(1) instanța de judecată, din oficiu sau la cerere, poate solicita Curții de Justiție a Comunităților Europene să se pronunțe cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate într-o cauză de orice natură și care se referă la validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză.

(2) Dacă cererea este formulată în fața unei instanțe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, solicitarea Curții de Justiție a Comunităților Europene de a se pronunța cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1), judecata poate fi suspendată, iar în cazurile prevăzute la alin. (2), suspendarea judecății este obligatorie.

(5) încheierea prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în termen de 72 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Calea de atac se soluționează prin încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părților; hotărârea este definitivă.

Curtea de Apel Brașov, în baza art. 267 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), a admis cererea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a dispus sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Curtea de apel a reținut că prezenta cauză are ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală privind produse taxa pe valoare adăugată (TVA), condiții în care devin aplicabile prevederile din dreptul Uniunii Europene privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene.

În ceea ce privește protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, Curtea de Apel a reținut, sub aspectul pertinenței întrebărilor prealabile și fără a prejudeca fondul cauzei, aplicabilitatea inclusiv a prevederilor dreptului european în materia taxei pe valoare adăugată (TVA) reglementată în perioada faptelor în principal de Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată.

Curtea de apel a considerat că deciziile incidente în cauză ale Curții Constituționale (Decizia nr. 358/2022) și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 67/2022) pot primi în acest moment procesual o interpretare conformă cu dreptul Uniunii Europene.

Art. 267 TFUE abilitează orice instanță națională să formuleze o cerere preliminară, garantând totodată faptul că o persoană se poate întemeia pe dreptul Uniunii în mod direct, la orice nivel al sistemului de drept național [art. 148 alin. (4) din Constituția României].

Curtea de Apel a reținut că apărarea invocă în favoarea acuzaților, în baza principiului legii penale mai favorabile, intervenirea prescripției răspunderii penale, ca urmare a declarării neconstituționale, prin deciziile nr. 297/2018 (publicată la data de 25.06.2018) și nr. 358/2022 (publicată la data de 09.06.2022) ale Curții Constituționale, a dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen., care prevedeau întreruperea cursului acestei prescripții prin îndeplinirea unui act de procedură în cauză. Cu alte cuvinte, lipsa din fondul activ al legislației a cauzelor de întrerupere a răspunderii penale în perioada dintre cele două decizii, constatată de către instanța constituțională prin decizia nr. 358/2022, constituie în sine o legea penală mai favorabilă, ce trebuie aplicată în favoarea acuzaților care au comis fapte penale care nu au fost judecate definitiv până la data publicării deciziei nr. 297/2018 (25.06.2018).

Curtea de Apel Brașov, având în vedere aspectele cu privire la care se solicită a se pronunța în calea de atac a apelului, a apreciat că pronunțarea unei decizii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea 340/2009, privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În ceea ce privește dispoziția de suspendare a cauzei legiuitorul a instituit printr-o normă specială ce derogă de la cea generală, atât calea de atac, cât și termenul de declarare al recursului.

Înalta Curte constată că ipoteza normativă prevăzută de art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 (calea de atac a recursului) este circumscrisă exclusiv măsurii suspendării și nu privește soluția pe care instanța a pronunțat-o cu privire la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Înalta Curte constată că referitor la încheierea prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății, legea națională descrie o cale de atac a recursului la instanța superioară, în termen de 72 ore de la pronunțare, suspendare care operează facultativ – în cazul în care este sesizată o instanță ce nu este instanță de ultim grad – și obligatoriu – atunci când instanța ce dispune trimiterea întrebărilor preliminare este una ale cărei hotărâri nu sunt supuse niciunei căi de atac ordinare (cum este cazul în speța de față, judecata aflându-se în calea de atac a apelului).

Dispozițiile art. 129 din Constituție prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În cauză, având în vedere că suspendarea este obligatorie [art. 2 alin. (3) teza a II a din Legea nr. 340/2009], Curtea de apel a dispus, în mod corect, suspendarea judecății cauzei ce are ca obiect apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, de partea civilă Statul Român – Administrația Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și de inculpații S.C. B. S.R.L. prin reprezentant legal A.., A.. și prin lichidator judiciar FIDUCIA SPRL și S.C. B. S.R.L. prin reprezentant legal A.., prin administrator judiciar C., împotriva sentinței penale nr. 187/S/15.09.2022 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr. x/2018

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A.. împotriva încheierii din 10 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2018.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.