Încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, ca efect al intervenirii prescripţiei răspunderii penale. Dispunerea anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii

19 oct. 2023
Vizualizari: 454
  • NCP: art. 154
  • NCP: art. 155
  • NCP: art. 291 alin. (1)
  • NCPP: art. 16 alin. (1) lit. f)
  • NCPP: art. 396 alin. (6)
  • NCPP: art. 426 alin. (1) lit. b)

În baza art. 291 din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (faptă din luna decembrie 2012).

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:

a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-au interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) literele:

a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

b)dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

g)dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 262/A din 15 decembrie 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunțată de către Înalta Curte de Casație si Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2018, în baza actelor și lucrărilor dosarului și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte constată că în raport de criticile invocate de către contestator, cadrul legal este circumscris contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual penale. Contestația în anulare este o cale de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părților sau persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanța de judecată.

Prin reglementarea strictă a erorilor de procedură care pot justifica exercitarea contestației în anulare se urmărește, pe de o parte, respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de către instanța de judecată).

Potrivit dispozițiilor art. 426 din C. proc. pen., contestația în anulare se declară împotriva hotărârilor penale definitive în următoarele cazuri(…); b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; (…).

Se constată că prin cererea formulată de A. întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a solicitat admiterea contestației în anulare și, pe cale de consecință, încetarea procesului penal numai cu privire la fapta de trafic de influență săvârșită în luna decembrie 2012, fiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. privind intervenirea prescripției răspunderii penale.

Cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen. presupune o error in procedendo, constând în eroarea procedurală a instanței de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. e)-h), j din C. proc. pen. pentru care existau probe în cauză. Nu este permisă anularea caracterului definitiv al deciziei în considerarea unor fapte juridice noi, ci doar în considerarea faptelor juridice existente la data deciziei de condamnare, ale căror efecte nu au fost observate de instanța de apel.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic speței de față, inculpatul A. a fost condamnat, prin sentința penală nr. 116/F din 26 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a-II-a Penală pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de influență, o faptă din luna decembrie 2012 și o faptă din perioada octombrie- decembrie 2013).

Prin decizia penală nr. 318/A din 23 decembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală, în dosarul nr. x/2019, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B. și A. împotriva sentinței penale nr. 116/F din data de 26 iunie 2020 a Curții de Apel București – secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpatul A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., apreciind, în esență, că, urmare a Deciziei nr. 358 din 26 mai 2022 a Curții Constituționale, la momentul pronunțării instanței de apel, termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de trafic de influență (fapta din decembrie 2012), era împlinit.

În ceea ce privește durata termenului general de prescripție a răspunderii penale, se constată că infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Potrivit art. 154 din C. pen. – (1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt:

a) 15 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 20 de ani;

b) 10 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depășește 20 de ani;

c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani;

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

d) 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani;

e) 3 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii care nu depășește un an sau amenda.

În jurisprudența obligatorie și relevantă a Curții Constituționale, concretizată în Deciziile nr. 297/2018 (publicată în M.O. partea I nr. 518 din 25 iunie 2018) și nr. 358/2022 (publicată în M.O. partea I nr. 565 din 9 iunie 2022), s-a statuat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în varianta normativă în vigoare în perioada 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, au avut conținutul „Cursul termenului prescripției penale se întrerupe prin îndeplinirea”, fără a cuprinde vreun caz de întrerupere a cursului termenului de prescripție.

Instanța de control constituțional a reținut că: (…) trebuie stabilit în ce măsură ansamblul legislativ în vigoare este apt să determine o aplicare clară și previzibilă a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum acestea au fost sancționate prin Decizia nr. 297/2018 (…) În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (…) Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege „cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea”, care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale (Curtea Constituțională a României, Decizia nr. 358/2022, par. 60, par. 73, par. 76).

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, de asemenea cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului pentru care s-a dispus condamnarea inculatului C. se face în raport de termenul general de prescripție calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate inculpatului neputând fi valorificate în cauză.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (2) din C. pen., „Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii”.

Așadar, referitor la momentul săvârșirii infracțiunii se constată că, momentul cu relevanță penală în raport cu care se stabilește legea penală aplicabilă activității ilicite și se calculează termenul de prescripție a răspunderii penale, în cauză, este data săvârșirii faptei, respectiv luna decembrie 2012, când inculpatul a pretins și primit de la numitul D., denunțător în cauză, suma de 23.000 de euro, promițând în schimb că îi va determina pe judecătorii care aveau de soluționat dosarul nr. x/2012 al Tribunalului București (dosar în care la data de 18 decembrie 2012 instanța a admis recursul formulat de către numitul D., a casat sentința Judecătoriei Sectorului 3 București și a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu), judecători asupra cărora a lăsat să se creadă că are influență, să îndeplinească acte care intrau în îndatoririle acestora de serviciu, în vederea încetării stării de arest preventiv a numitului D..

Înalta Curte constată că în raport de momentul săvârșirii faptei, luna decembrie 2012, termenul general de prescripție pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-ar fi împlinit în decembrie 2020, anterior pronunțării deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2018, care face obiectul căii extraordinare de atac.

De altfel, în practica Înaltei Curți ulterioară deciziei instanței de control constituțional și a hotărârii pronunțate de instanța supremă în mecanismul de unificare a practicii judiciare, s-a constatat admiterea contestației în anulare în cazul împlinirii termenului general de prescripție (decizia nr. 253/A din data de 6 decembrie 2022, dosar nr. x/2022; decizia nr. 262 din data de 15 decembrie 2022, dosar nr. x/2022).

Înalta Curte constată că pe durata termenului de prescripție au intervenit Decretele prezidențiale nr. 195/2020 și nr. 240/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României care a prevăzut în Anexa 1 dispoziții cu privire la termenul de prescripție.

Sub acest aspect, se constată că, potrivit art. 43 alin. (2) din decret, procesele penale aflate în curs pe rolul instanțelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedura de cameră preliminară se suspendă de drept pe durata stării de urgență, cu excepția celor de la alin. (1) lit. c) apreciate ca atare de judecător sau instanța de judecată, precum și a următoarelor cauze: cele privind infracțiunile flagrante, cele în care au fost dispuse măsuri preventive, cele referitoare la contestații împotriva măsurilor asiguratorii, cele privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cele care cuprind măsuri de protecție a victimelor și a martorilor, cele privind aplicarea provizorie a măsurilor de siguranță cu caracter medical, cele privind infracțiuni contra securității naționale, cele privind acte de terorism sau de spălare de bani.

În cauza de față, la momentul intervenirii decretului prezidențial dosarul se afla în fond pe rolul Curții de Apel București, cauza a fost amânată de la termenul din data de 13 martie 2020 pentru data de 15 martie 2020, în vederea administrării probatoriului.

La termenul de judecată din data de 15 mai 2020, având în vedere Hotărârea nr. 191 din 10.03.2020 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători, Hotărârea nr. 45 din data de 11.03.2020 a Colegiului de conducere al Curții de Apel București și Hotărârea nr. 192 din 12.03.2020 a Consiliului Superior al Magistraturii – secția pentru Judecători, precum și Decretul nr. 240/14.04.2020 emis de Președintele României, în temeiul art. 353 alin. (10) C. proc. pen., a dispus preschimbarea termenului de judecată la data de 12.06.2020.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în cauză, suspendarea cursului prescripției a intervenit numai pentru perioada 15.05-16.05.2020, până la acel moment cauza fiind amânată, iar inculpatul citat, inclusiv pentru termenul din data de 15 mai 2020.

Înalta Curte amintește că prin Decizia nr. 152/2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 387 din 13.05.2020, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate, a constatat că dispozițiile art. 28 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență sunt neconstituționale, precum și că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență este neconstituțională, în ansamblul său.

Această decizie obligatorie produce efecte pentru viitor, aspect relevant deoarece a intervenit după suspendarea judecăților în cauzele penale pendinte. Efectele suspendării judecății s-au produs, iar decizia Curții Constituționale nu poate înlătura această consecință anterioară pronunțării sale.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptei de trafic de influență, decembrie 2012, termenul general de prescripție era împlinit la data de 10 februarie 2021 când instanța de apel a pronunțat decizia care face obiectul căii extraordinare de atac.

În egală măsură, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incidentă soluția dispusă cu caracter obligatoriu în unificarea practicii de instanța supremă prin Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 prin care s-a stabilit că instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii. Sub acest aspect, se observă că instanța de apel a dispus condamnarea inculpatului fără a proceda la o evaluare a prescripției răspunderii penale pentru fapta de trafic de influență (fapta din decembrie 2012).

Față de considerentele anterior evocate, Înalta Curte constată că cererea de contestație în anulare este întemeiată, urmând a fi admisă, cu consecința desființării parțiale a deciziei penale de condamnare a inculpatului A., numai sub aspectul săvârșirii faptei de trafic de influență – săvârșită în decembrie 2012.

Procedând la rejudecare în aceste limite, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., se va admite contestația în anulare formulată de contestatorul-inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în dosarul nr. x/2018 pe care o desființează în parte, numai în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă comisă în luna decembrie 2012).

Rejudecând în aceste limite:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sentința penală nr. 116/F din 26 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a II a Penală rămasă definitivă prin decizia penală nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2018, în pedepsele componente:

– 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din luna decembrie 2012);

– 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din perioada octombrie- decembrie 2013);

– Înlătură sporul de 1 an și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din luna decembrie 2012), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

Va menține pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 C. pen. (faptă din perioada octombrie- decembrie 2013).

Va menține restul dispozițiilor deciziei contestate care nu contravin prezentei.

Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 163 din 10.02.2021 emis în baza deciziei penale nr. 42/A din data de 10 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2018 și emiterea unui nou mandat în baza dispozițiilor prezentei decizii.

Va deduce din pedeapsa închisorii perioada executată în baza mandatului nr. x din 10.02.2021, de la 12.02.2021 până la zi.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 157 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale. Dispunerea anulării mandatului de executare a pedepsei închisorii was last modified: octombrie 19th, 2023 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.