Normele de aplicare a Cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor (H.G. nr. 725/2015)

Art. 34 („Activitatea Consiliului”)

Art. 34 prevede următoarele:

„(1) Lucrările fiecărei ședințe a Consiliului se consemnează într-un proces-verbal semnat de președinte, de membri și de secretarul acestuia, precum și de către polițistul cercetat și polițistul asistent, atunci când aceștia sunt prezenți.

(2) În cazul în care polițistul cercetat sau polițistul asistent nu poate sau refuză semnarea procesului-verbal ori nu este prezent, se face mențiune despre acest fapt, activitatea desfășurându-se în continuare.

(3) Pentru îndeplinirea rolului și atribuțiilor specifice, de regulă, Consiliul are următoarele atribuții principale:

a) citează polițistul cercetat;

b) evaluează probele administrate;

c) dacă apreciază că se impune, poate solicita polițistului desemnat să ofere clarificările necesare;

d) audiază persoane, administrează probe și verifică documente;

e) deliberează asupra cauzei;

f) întocmește încheierea prevăzută la art. 62 alin. (5) din Statut”.

Art. 35 („Încheierea Consiliului”)

Art. 35 are următorul conținut:

„(1) Propunerea din încheiere se formulează pe baza majorității de voturi. Încheierea Consiliului se semnează de toți membrii și de secretar și se prezintă, împreună cu celelalte acte ale dosarului de cercetare disciplinară, persoanei în drept, pentru a decide una dintre măsurile prevăzute la art. 62² din Statut.

(2) Membrul Consiliului care are o altă părere va redacta și semna opinia separată, cu prezentarea considerentelor pe care aceasta se sprijină.

(3) Dosarul de cercetare disciplinară cuprinde toate documentele întocmite în cadrul operațiunilor administrative aferente cercetării prealabile și procedurii în fața Consiliului, după cum urmează:

a) dosarul de cercetare prealabilă prevăzut la art. 24;

b) copia actului administrativ prin care s-au dispus sesizarea și consultarea Consiliului;

c) toate actele întocmite/administrate în perioada desfășurării procedurii în fața Consiliului;

d) încheierea Consiliului;

e) opis privind documentele existente în dosarul de cercetare disciplinară”.

Secț. a 4-a („Măsura administrativ-preventivă”)

Art. 36 („Scopul și consecințele atenționării”)

Art. 36 prevede următoarele:

„(1) Persoana în drept dispune atenționarea polițistului atunci când consideră că aplicarea măsurii administrativ-preventive este proporțională cu gravitatea faptei și suficientă pentru atingerea scopului răspunderii disciplinare.

(2) Atenționarea polițistului constă în atragerea atenției cu privire la fapta săvârșită și la luarea unor măsuri de îndreptare, respectiv în indicarea faptului că poate fi sancționat disciplinar pentru fapte ce constituie abateri disciplinare.

(3) În cazul atenționării, pentru aceeași faptă nu mai poate fi dispusă o sancțiune disciplinară”.

Art. 37 („Gestionarea măsurii”)

Potrivit art. 37, atenționarea polițistului se dispune în scris și se comunică acestuia.

Secț. a 5-a („Aplicarea sancțiunilor disciplinare”)

Art. 38 („Aplicarea sancțiunilor disciplinare”)

Art. 38 prevede la primul alineat faptul că sancțiunea disciplinară se stabilește și se dispune numai după cercetarea prealabilă și după consultarea Consiliului, cu excepția mustrării scrise și a diminuării salariului funcției de bază cu 5-20% pe o perioadă de 1-3 luni, când persoana în drept poate decide aplicarea sancțiunii fără consultarea Consiliului.

Potrivit alineatului următor, sancțiunea disciplinară se dispune prin act administrativ al persoanei în drept, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 60 alin. (1) și (7) din Statut.

Art. 39 („Termenul de prescripție a faptei”)

Art. 39 prevede la primul alineat faptul că termenul de 6 luni prevăzut la art. 60 alin. (1) din Statut se calculează de la data la care persoana în drept a luat la cunoștință, în scris, de comiterea faptei.

Conform alineatului următor, în situația prevăzută la art. 25, termenul se calculează de la data luării la cunoștință a notei motivate sau, după caz, a raportului de control de către persoana care a dispus activitatea de control.

Art. 40 („Comunicarea actului administrativ de sancționare”)

Art. 40 are următorul conținut:

„(1) Actul administrativ de sancționare se comunică polițistului, prin grija structurii de resurse umane, de regulă, prin înmânare cu semnătură de primire, la sediul unității în care își desfășoară activitatea polițistul cercetat sau la domiciliul/reședința acestuia.

(2) În cazul în care comunicarea nu se poate realiza în condițiile alin. (1), actul administrativ se comunică în condițiile prevăzute la art. 8 alin. (2)-(4), cu excepția comunicării telefonice.

(3) Actul administrativ de sancționare clasificat potrivit legii se aduce la cunoștință polițistului sancționat disciplinar prin intermediul structurii de resurse umane din unitatea în care își desfășoară activitatea. În acest caz, se întocmește un proces-verbal privind modalitatea de comunicare a actului administrativ”.

Secț. a 6-a („Contestarea sancțiunii”)

Art. 41 („Depunerea contestației”)

Art. 41 prevede următoarele:

„(1) Polițistul sancționat poate formula contestație împotriva sancțiunii disciplinare, care se depune la secretariatul unității conduse de persoana în drept care a dispus sancțiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință.

(2) În situația prevăzută la alin. (1), persoana în drept care a dispus sancțiunea disciplinară înaintează, cu celeritate, șefului unității ierarhic superioare dosarul de cercetare disciplinară și un raport motivat cu privire la sancțiunea disciplinară dispusă și la motivele propunerii de respingere sau de admitere a contestației.

(3) În situația în care polițistul sancționat este încadrat în unități ale aparatului central al Ministerului Afacerilor Interne, precum și în situația în care șeful ierarhic al persoanei în drept care a dispus sancțiunea disciplinară este ministrul afacerilor interne, documentele prevăzute la alin. (2) se prezintă acestuia, pentru a dispune cu privire la soluționarea contestației.

(4) În cazul sancțiunilor dispuse de ministrul afacerilor interne, contestarea se realizează potrivit art. 44 alin. (2)”.

Art. 42 („Soluționarea contestației”)

Art. 42 la primul alineat prevede faptul că șeful unității ierarhic superioare soluționează contestația, în termen de 20 de zile lucrătoare de la data înregistrării la secretariatul acestei unități, prin decizie motivată.

Potrivit alineatului următor, decizia motivată trebuie să cuprindă una dintre soluțiile și, respectiv, elementele prevăzute la art. 61 alin. (6) și (7) din Statut.

Art. 43 („Comunicarea actelor la soluționarea cauzei”)

Art. 43 are următorul conținut: „(1) Decizia motivată se comunică polițistului sancționat, prin grija structurii de resurse umane, de regulă, prin înmânare cu semnătură de primire, la sediul unității în care își desfășoară activitatea polițistul cercetat sau la domiciliul/reședința acestuia.

(2) În cazul în care comunicarea nu se poate realiza în condițiile alin. (1), se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 8 alin. (2)-(4), cu excepția celor de la art. 8 alin. (2) lit. b), precum și a celor de la art. 8 alin. (2) lit. c) referitoare la comunicarea telefonică.

(3) Actul administrativ de sancționare și decizia motivată se comunică și unității care asigură gestiunea resurselor umane.

(4) Prin grija structurii de resurse umane a unității prevăzute la alin. (3), actul administrativ de sancționare și decizia motivată se comunică structurii financiare care asigură plata drepturilor salariale ale polițistului sancționat, dacă sancțiunea disciplinară are efecte pecuniare.

(5) Prevederile art. 40 alin. (3) se aplică în mod corespunzător”.

Art. 44 („Sesizarea instanței”)

Art. 44 prevede la primul alineat faptul că după soluționarea contestației, polițistul nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile. Cu această ocazie pot fi contestate și celelalte acte care au stat la baza emiterii actului administrativ de sancționare.

Potrivit alineatului următor, sancțiunea aplicată de ministrul afacerilor interne poate fi contestată de polițistul nemulțumit, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Cap. IV („Dispoziții tranzitorii și finale”)

Art. 45 („Aplicarea normelor la procedurile disciplinare declanșate”)

Art. 45 prevede următoarele:

„(1) Pentru procedurile disciplinare declanșate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 81/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, precum și pentru modificarea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, stabilirea polițistului desemnat și a membrilor Consiliului se face cu respectarea prevederilor prezentei hotărâri.

(2) Polițistul desemnat sau Consiliul analizează actele de cercetare disciplinară administrate anterior și întocmește un raport sau, după caz, o încheiere, prin care propune spre aprobare persoanei în drept:

a) continuarea procedurii disciplinare, arătând actele care se mențin;

b) clasarea cauzei, în situația în care sancțiunea nu mai poate fi aplicată,

(3) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. a), polițistul cercetat este citat în vederea continuării procedurii disciplinare.

(4) Soluția de clasare a cauzei aprobată potrivit alin. (2) lit. b) se comunică polițistului cercetat, cu aplicarea corespunzătoare a art. 40”.

Art. 46 („Radierea sancțiunilor disciplinare”)

Potrivit art. 46, sancțiunile disciplinare aplicate se radiază, de drept, la împlinirea termenelor prevăzute la art. 62⁷ din Statut.

Art. 47 („Actualizarea evidențelor de personal”)

Art. 47 prevede la primul alineat faptul că atunci când polițistul este recompensat, precum și la rămânerea definitivă a actului administrativ de sancționare în condițiile art. 61 din Statut ori la împlinirea termenelor prevăzute la art. 62⁷ din Statut, se efectuează mențiunile necesare în documentele de evidență.

Potrivit alineatului următor, o copie a actului de recompensare sau sancționare disciplinară se introduce în dosarul personal al polițistului sancționat.

Art. 48 („Păstrarea și distrugerea actelor de cercetare disciplinară”)

Art. 48 are următorul conținut:

„(1) Dosarul de cercetare disciplinară, o copie a contestației polițistului sancționat, raportul motivat prevăzut la art. 41 alin. (2) și o copie a deciziei motivate de soluționare a contestației se păstrează la structura de resurse umane a unității la nivelul căreia s-a desfășurat cercetarea disciplinară.

(2) După împlinirea termenului legal privind radierea sancțiunii, respectiv la anularea ori ridicarea unei sancțiuni, documentele prevăzute la alin. (1) se predau, pentru păstrare, la arhiva unității.

(3) Documentele prevăzute la alin. (1) se distrug în conformitate cu normele legale care reglementează termenele de păstrare potrivit caracterului documentelor și, după caz, nivelului de clasificare a informațiilor conținute”.

Art. 49 („Intrarea în vigoare”)

Potrivit art. 49, respectiva hotărâre intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.