Normele de aplicare a Cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, referitoare la acordarea recompenselor şi răspunderea disciplinară a poliţiştilor (H.G. nr. 725/2015)

16 sept. 2015
Vizualizari: 7009

Despre

  • M. Of. nr. 690 din 11 septembrie 2015
  • H.G. nr. 725/2015
  • Stabilirea normelor de aplicare a Cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului

Actul normativSumar
H.G. nr. 725/2015
(M. Of. nr. 690 din 11 septembrie 2015)
Cap. I („Dispoziții generale”)
Cap. II („Recompensarea polițiștilor”)
Cap. III („Răspunderea disciplinară”)
Cap. IV („Dispoziții tranzitorii și finale”)

 

În M. Of. nr. 690 din 11 septembrie 2015, s-a publicat H.G. nr. 725/2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a Cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, referitoare la acordarea recompenselor și răspunderea disciplinară a polițiștilor (M. Of. nr. 440 din 24 iunie 2002; cu modif. ult.).

Cap. I („Dispoziții generale”)

Art. 1 („Domeniu de reglementare”)

Potrivit art. 1, respectiva hotărâre stabilește normele de aplicare a prevederilor cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Statut, referitoare la acordarea recompenselor și răspunderea disciplinară a polițiștilor.

Art. 2 („Definiții”)

Art. 2 la primul alineat explică semnificațiile următorilor termeni și expresii:

a) actele cercetării – orice act încheiat în cadrul procedurii disciplinare;

b) persoana în drept – persoana competentă să acorde recompense, să aplice atenționări fără parcurgerea procedurii disciplinare sau să dispună cercetarea prealabilă;

c) polițistul desemnat – polițistul care efectuează cercetarea prealabilă, potrivit art. 59 alin. (3)-(5) din Statut;

d) polițistul asistent – polițistul care, la cererea polițistului cercetat, îl asistă în cadrul procedurii disciplinare, în condițiile art. 583 alin. (4) și (5) din Statut.

De asemenea, la următorul alineat prevede faptul că, în sensul alin. (1) lit. b), prin persoana competentă să acorde recompense ori să aplice atenționări fără parcurgerea procedurii disciplinare se înțelege persoana care are competența de numire a polițistului, șeful ierarhic superior al acesteia care are competență de gestiune a resurselor umane sau, după caz, șeful care îndeplinește funcția similară celui care a aplicat sancțiunea disciplinară, identificată potrivit art. 54 alin. (11) și (12) din Statut.

Potrivit ultimului alineat, în sensul alin. (1) lit. b), prin persoana competentă să dispună cercetarea prealabilă se înțelege persoana identificată potrivit art. 59 alin. (2) din Statut, astfel:

a) persoana care are competența de numire în funcție a polițistului cercetat, inclusiv de împuternicire pentru îndeplinirea atribuțiilor unei funcții de conducere;

b) șeful unității ierarhic superioare celei în care este încadrat polițistul cercetat care are competență de gestiune a resurselor umane;

c) șeful unității la care polițistul este delegat sau detașat;

d) șeful instituției de învățământ din Ministerul Afacerilor Interne la care polițistul urmează cursuri sau susține examene de carieră;

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

e) șeful instituției subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competențe de coordonare și control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru polițiștii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detașați la aceste servicii.

Cap. II („Recompensarea polițiștilor”)

Art. 3 („Acordarea recompenselor”)

Art. 3 la primul alineat stabilește faptul că recompensarea se realizează în scopul recunoașterii publice a meritelor polițistului care se evidențiază în mod deosebit în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și a misiunilor, precum și pentru motivarea personalului în vederea obținerii unor rezultate superioare în activitatea profesională.

Potrivit alineatului următor, recompensele se acordă cu obiectivitate, în mod echitabil și principial.

În sfârșit, la ultimul alineat dispune faptul că recompensa se aduce, de regulă, la cunoștința personalului structurii din care face parte polițistul recompensat.

Art. 4 („Competențe de acordare a recompenselor”)

Potrivit art. 4, recompensele prevăzute de Statut se acordă de persoana în drept, din proprie inițiativă sau la propunerea șefilor polițistului care nu au competență de numire în funcție a acestuia.

Art. 5 („Elemente de analiză”)

Art. 5 prevede faptul că șefii vor avea în vedere la formularea propunerilor de recompensare a polițistului, fără a se limita la acestea, următoarele elemente:

a) comportamentul exemplar și conduita profesională generală a polițistului;

b) rezultate deosebite în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și misiunilor;

c) faptele polițistului care au adus prestigiu instituției în societate;

d) implicarea în activități profesionale desfășurate în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului;

e) posibilitatea ca recompensa acordată să stimuleze polițistul în obținerea unor rezultate mai bune în activitatea sa profesională.

 

Cap. III („Răspunderea disciplinară”)

Secț. 1 („Dispoziții comune privind procedura disciplinară”)

Subsecț. 1 („Cadrul procedural”)

Art. 6 („Cadrul procedurii disciplinare”)

Art. 6 la primul alineat prevede faptul că procedura disciplinară se realizează cu respectarea principiilor, garanțiilor, regulilor și competențelor prevăzute în cap. IV din Statut și a prevederilor respectivei hotărâri.

Potrivit alineatului următor, procedura disciplinară este inițiată prin declanșarea cercetării prealabile, presupune sesizarea și consultarea Consiliului de disciplină, după caz, și se finalizează prin soluționarea definitivă a cauzei.

La ultimul alineat dispune faptul că persoana în drept care a luat cunoștință, în scris, de comiterea unei abateri disciplinare este obligată să dispună, prin rezoluție, declanșarea cercetării prealabile.

Art. 7 („Confidențialitatea procedurilor”)

Conform art. 7, procedura disciplinară se desfășoară cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la informațiile clasificate și la protecția datelor cu caracter personal.

Subsecț. a 2-a („Citarea”)

Art. 8 („Modalitățile de citare”)

Art. 8 prevede următoarele: „(1) Citarea se face, de regulă, prin înștiințare scrisă cu semnătură de primire, înmânată la sediul unității în care își desfășoară activitatea polițistul cercetat.

(2) Citarea se poate face și:

a) prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, expediată la domiciliul, reședința ori la adresa de corespondență, indicate de polițist în scris, din România;

b) prin afișare la domiciliul sau la reședința polițistului, numai în cazul refuzului de primire sau expirării termenului pentru corespondența prevăzută la lit. a);

c) prin intermediul poștei electronice, al oricărui altui sistem de mesagerie electronică ori telefonic, cu acordul polițistului cercetat;

d) în orice modalitate convenită cu polițistul cercetat.

(3) În situația prevăzută la alin. (2) lit. c) și d), polițistul desemnat sau, după caz, membrii Consiliului de disciplină, denumit în continuare Consiliu, încheie un proces-verbal în care consemnează informații privind obținerea acordului polițistului cercetat și modalitatea în care se va realiza citarea. Procesul-verbal se semnează și de polițistul cercetat.

(4) Dovada citării se realizează prin confirmarea de primire, procesul-verbal de afișare, un înscris sau înregistrare care confirmă modalitățile prevăzute la alin. (2) lit. c) și d)”.

Art. 9 („Situațiile de citare”)

Potrivit art. 9, citarea se poate face pe parcursul procedurii disciplinare, ori de câte ori polițistul desemnat sau președintele Consiliului apreciază necesară prezența polițistului cercetat.

Art. 10 („Cuprinsul citației”)

Art. 10 stabilește faptul că citația este individuală și cuprinde următoarele elemente:

a) denumirea și adresa unității la nivelul căreia se desfășoară procedura disciplinară;

b) data emiterii citației;

c) numele și prenumele polițistului citat, motivul citării, precum și locul unde va fi citat;

d) data, ora și locul în care se va prezenta polițistul citat;

e) semnătura polițistului desemnat sau, după caz, a președintelui Consiliului.

Art. 11 („Neprezentarea polițistului citat”)

Art. 11 prevede la primul alineat faptul că procedura disciplinară continuă chiar și în lipsa polițistului cercetat, atunci când:

a) refuză să semneze de primire înștiințarea scrisă;

b) deși a fost citat conform procedurii, nu se prezintă și nu face dovada imposibilității de prezentare.

Potrivit alineatului următor, în situațiile prevăzute mai sus, se întocmește un proces-verbal.

Art. 12 („Confirmarea procedurii de citare”)

Art. 12 prevede faptul că prezența polițistului cercetat în fața polițistului desemnat sau a Consiliului, la data, ora și locul citării, înlătură orice viciu de procedură legat de citarea acestuia.

Subsecț. a 3-a („Exercitarea drepturilor polițistului cercetat”)

Art. 13 („Dreptul de a cunoaște actele cercetării”)

Art. 13 are următorul conținut:

„(1) În vederea exercitării dreptului polițistului cercetat de a cunoaște actele cercetării, cu ocazia prezentării în urma primei citări, polițistul desemnat prezintă acestuia, spre studiere, materialul de sesizare care stă la baza declanșării cercetării disciplinare.

(2) În vederea studierii celorlalte acte ale cercetării, polițistul cercetat poate formula o cerere scrisă, adresată polițistului desemnat sau președintelui Consiliului, după caz.

(3) Cererea prevăzută la alin. (2) se înregistrează la secretariatul unității la nivelul căreia se desfășoară procedura disciplinară.

(4) Polițistul desemnat sau, după caz, președintele Consiliului ia măsuri pentru ca în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la înregistrarea cererii să permită polițistului cercetat să consulte, în întregime, actele cercetării.

(5) Polițistul asistent are acces la actele cercetării în același timp și în aceleași condiții cu polițistul cercetat”.

Art. 14 („Exercitarea dreptului la apărare”)

Art. 14 stabilește la primul alineat faptul că în scopul exercitării dreptului la apărare, polițistul cercetat are dreptul:

a) să solicite administrarea de probe în apărarea sa;

b) să depună orice înscrisuri doveditoare pe care le deține, inclusiv rapoarte personale și rapoarte de expertiză extrajudiciară;

c) să noteze date și informații din actele cercetării, care nu sunt clasificate potrivit legii;

d) să primească, în fotocopie, raportul de cercetare prealabilă, inclusiv în stadiul de proiect, încheierea Consiliului, actul administrativ de sancționare și decizia motivată a persoanei în drept, care nu sunt clasificate potrivit legii.

Potrivit alineatului următor, în exercitarea dreptului la apărare al polițistului cercetat, polițistul asistent are drepturile prevăzute la alin. (1), cu excepția întocmirii în nume personal a declarațiilor și rapoartelor polițistului cercetat.

Art. 15 („Consemnarea accesării actelor cercetării”)

Art. 15 la primul alineat prevede faptul că polițistul desemnat sau, după caz, președintele Consiliului întocmește un proces-verbal, în care consemnează condițiile în care a fost asigurat accesul la actele cercetării, inclusiv situațiile în care au fost realizate și predate fotocopii ale unor acte ale cercetării. Procesul-verbal se prezintă pentru semnare polițiștilor care au accesat actele cercetării.

Conform alineatului următor, în procesul-verbal se consemnează și situațiile în care consultarea actelor cercetării sau doar a unora dintre acestea nu a fost posibilă din cauza neîndeplinirii condițiilor privind accesul la informații clasificate ori neprezentării polițistului cercetat.

Normele de aplicare a Cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, referitoare la acordarea recompenselor și răspunderea disciplinară a polițiștilor (H.G. nr. 725/2015) was last modified: septembrie 16th, 2015 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.