Forma adopţiei în dreptul internaţional privat român

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Ca excepție, pentru luarea măsurilor obligatorii prevăzute la par. 1 al art. 21, dar și a altor măsuri, autoritatea centrală a statului primitor, așa cum prevede par. 2 al aceluiași articol, ținând seama, în special, de vârsta și de maturitatea copilului, va consulta copilul și, dacă este cazul, va obține consimțământul său cu privire la măsurile ce se vor lua conform acestui articol.

Par. 1 al art. 22 din Convenție stabilește că autoritățile publice sau organismele agreate conform Capitolului III (intitulat „Autorități centrale și organisme agreate” – art. 6‑13) pot exercita funcțiile conferite autorității centrale, în măsura în care legea statului respectiv stabilește astfel de reglementări.

De asemenea, par. 2 al art. 22 din Convenție stipulează că „Un stat contractant poate declara depozitarului convenției că funcțiile conferite autorității centrale prin art. 15‑21 pot să fie exercitate în acest stat, în măsura prevăzută de lege și sub controlul autorităților competente ale acestui stat, de către organisme sau persoane care:

a) îndeplinesc condițiile de moralitate, de competență profesională, de experiență și de responsabilitate cerute de acest stat; și

b) sunt calificate prin integritatea lor morală și prin pregătirea profesională sau experiența lor să acționeze în domeniul adopției internaționale”.

Din par. 3 al art. 22 din Convenție rezultă obligația statului contractant care face declarația prevăzută la par. 2 să informeze cu regularitate Biroul permanent al Conferinței de la Haga de drept internațional privat cu privire la numele și adresele organismelor și persoanelor care sunt însărcinate să exercite funcțiile conferite autorității centrale.

Din par. 4 al art. 22 constatăm că un stat contractant poate declara (dar nu este obligatoriu să declare) depozitarului Convenției că adopțiile copiilor a căror reședință obișnuită este situată pe teritoriul său nu se pot realiza decât dacă funcțiile conferite autorităților centrale sunt exercitate potrivit par. 1 al aceluiași articol.

Din par. 5 al art. 22 deducem că, deși organismele și persoanele agreate de autori­tatea centrală competentă cu respectarea condițiilor prevăzute la par. 2 pot efectua orice declarație cu privire la copilul adoptat, obligația întocmirii rapoartelor prevăzute la art. 15 și 16 ale Convenției le va reveni, în toate cazurile, autorității centrale sau altor autorități sau organisme care își vor asuma și răspunderea pentru întocmirea rapoar­telor, conform par. 1 al art. 22.

Cererile persoanelor sau familiilor care au domiciliul pe teritoriul altui stat, parte a Convenției de la Haga, și care doresc să adopte un copil din România sunt transmise auto­rității centrale competente din statul respectiv (în cazul nostru, A.N.P.D.C.A.) sau organizațiilor sale acreditate. În cazul statelor care nu sunt părți la Convenția de la Haga, cererile se transmit A.N.P.D.C.A. prin intermediul autorității desemnate cu atribuții în domeniul adopției internaționale sau prin intermediul organizațiilor acreditate în acest sens în statul de primire.

Judecarea cererilor de încuviințare a adopției internaționale se face cu citarea direcției generale de asistență socială și protecția copilului în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al persoanei sau familiei adoptatoare, precum și a Oficiului Român pentru Adopții (O.R.A.). Pe baza hotărârii judecătorești definitive de încuviințare a adopției, A.N.P.D.C.A. eliberează, la cererea adoptatorului/familiei adoptatoare, în termen de 5 zile lucrătoare, un certificat care atestă ca adopția este conformă cu normele Convenției de la Haga.

2.3 CUM REGLEMENTEAZĂ ADOPȚIA INTERNAȚIONALĂ LEGEA NR. 273/2004 PRIVIND PROCEDURA ADOPȚIEI?

2.3.1. Precizări prealabile. Potrivit art. 60 alin. (1) din Legea nr. 273/2004^[6]: „Adopția internațională a copilului cu reședința obișnuită în România de către o persoană/familie cu reședința obișnuită în străinătate poate fi încuviințată numai pentru copiii care se află în evidența A.N.P.D.C.A. și numai în următoarele situații:

a) adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției;

b) adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare este și cetățean român;

c) adoptatorul este soț al părintelui firesc al copilului a cărui adopție se solicită”.

Alin. (2) al art. 60 din Legea nr. 273/2004 prevede că adopția este permisă în următoarele situații:

– adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare este și cetățean român, dacă pentru copilul pentru care s‑a admis cererea de deschidere a procedurii adopției interne nu a putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reședința obișnuită în România într‑un termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecă­torești prin care s‑a admis cererea de deschidere a procedurii adopției;

– adoptatorul ori unul dintre soții familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviințată deschiderea procedurii adopției, într‑un termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care s‑a admis cererea de deschidere a procedurii adopției.

A.N.P.D.C.A. va transmite instanței judecătorești cererea de încuviințare a adopției după finalizarea, conform art. 61 din Legea nr. 273/2004, a demersurilor administrative prealabile prevăzute în capitolul intitulat Procedura adopției internaționale din Legea nr. 273/2004.

Efectele adopției internaționale sunt prevăzute de art. 62 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 și presupun deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviințării adopției de către instanța judecătorească română.

Alin. (2) al art. 62 din Legea nr. 273/2004 stipulează că „Efectele adopției interna­ționale, precum și efectele în cazul anulării adopției internaționale asupra cetățeniei adop­tatului sunt prevăzute de Legea cetățeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modifi­cările și completările ulterioare”.

Cererile de adopție ale solicitanților: adoptat cu reședința obișnuită în străinătate și adoptator sau familie adoptatoare cu reședința obișnuită în România se transmit autorităților străine competente, numai prin intermediul A.N.P.D.C.A., așa cum prevede art. 63 alin. (1) din Legea nr. 273/2004.

Din dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol se observă că evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare pentru situația prevăzută la alin. (1) se efectuează conform prevederilor stabilite de Secțiunea 1, intitulată Evaluarea adoptatorului sau a familiei adop­tatoare în vederea obținerii atestatului (art. 18‑27) din Capitolul III, denumit Procedura adopției interne, din Legea nr. 273/2004.

Cererile de adopție ale solicitanților în cazul adopțiilor internaționale în situația în care adoptatul are reședința obișnuită în străinătate, iar adoptatorul sau familia adopta­toare are reședința obișnuită în România se transmit autorităților străine competente, numai prin intermediul A.N.P.D.C.A. [conform art. 63 alin. (1) din Legea nr. 273/2004].

Cât privește evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare pentru situația prevă­­zută mai sus, aceasta se realizează potrivit prevederilor Secțiunii 1, intitulată Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare în vederea obținerii atestatului (art. 18‑27), din Capitolul III, denumit Procedura adopției interne, din Legea nr. 273/2004 [conform art. 63 alin. (2) din Legea nr. 273/2004].

2.3.2. Procedura administrativă prealabilă sesizării instanței judecătorești. Înainte de sesizarea instanței de judecată despre adopția internațională a unui copil din România se va proceda în felul următor:

– în cazul în care persoanele sau familiile care au reședința obișnuită pe teritoriul altui stat, parte a Convenției de la Haga, doresc să adopte un copil, vor formula cereri care sunt transmise A.N.P.D.C.A. prin intermediul autorității centrale competente din statul respectiv sau al organizațiilor sale acreditate [conform art. 64 alin. (1) din Legea nr. 273/2004];

– în cazul persoanelor sau familiilor care au reședința obișnuită pe teritoriul altui stat, care nu este parte la Convenția de la Haga, cererile se transmit A.N.P.D.C.A. prin intermediul autorității desemnate cu atribuții în domeniul adopției internaționale sau prin intermediul organizațiilor acreditate în acest sens în statul de primire [conform art. 64 alin. (2) din Legea nr. 273/2004].

Art. 64 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 precizează că „Organizațiile acreditate prevă­zute la alin. (1) și (2) trebuie să fie autorizate și de A.N.P.D.C.A., în conformitate cu meto­dologia aprobată prin hotărâre a Guvernului [H.G. nr. 1.441/2004 cu privire la auto­rizarea organizațiilor private străine de a desfășura activități în domeniul adopției inter­na­ționale, publicată în M. Of. nr. 873 din 24 septembrie 2004, cu modificările ulterioare – n.n.]”.

A.N.P.D.C.A. va lua în evidență cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare doar dacă autoritatea centrală competentă din statul primitor sau organizațiile sale acreditate și autorizate în condițiile legii atestă că:

a) adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplinește condițiile de eligibilitate pentru adopție și este apt să adopte în conformitate cu legislația aplicabilă în statul primitor;

b) adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adopției în statul primitor;

c) este asigurată urmărirea evoluției copilului după adopție pe o perioadă de cel puțin 2 ani;

d) sunt asigurate servicii postadopție pentru copil și familie în statul primitor;

e) adoptatul va beneficia în țara străină de aceeași situație legală ca și aceea a unui copil biologic al adoptatorului (conform art. 65 din Legea nr. 273/2004).

Cererile transmise A.N.P.D.C.A. trebuie însoțite de documentele care atestă îndepli­nirea condițiilor prevăzute la art. 65, precum și de documentele prevăzute de Normele metodologice^[7] de aplicare a Legii nr. 273/2004 [conform art. 66 alin. (1) din Legea nr. 273/2004].

Alin. (2) teza I al art. 66 din Legea nr. 273/2004 stipulează că: „Documentele prevă­zute la alin. (1) vor fi transmise în original sau, după caz, în copie legalizată și însoțite de traducerea autorizată în limba română”.

Alin. (2) teza a II‑a al art. 66 din Legea nr. 273/2004 prevede că: „Documentele întoc­mite sau legalizate de o autoritate sau de un agent public aparținând statului primitor pot fi transmise și prezentate în fața instanțelor române fără a fi necesară înde­plinirea formalităților de supralegalizare/apostilare”^[8].

Compartimentul de adopții și postadopții [conform art. 67 alin. (1) teza I din Legea nr. 273/2004] din structura direcției de la domiciliul copilului va stabili potrivirea ini­țială și practică a copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare cu reședința obișnuită în străinătate.

Din prevederile art. 67 alin. (1) teza a II‑a din Legea nr. 273/2004 rezultă că Metodologia de potrivire, precum și criteriile pe baza cărora se realizează aceasta se află în dispozițiile art. 87‑97 din Normele metodologice^[9] de aplicare a Legii nr. 273/2004.

Pentru a se putea realiza potrivirea inițială, persoana sau familia selectată are obli­gația să se deplaseze în România și să locuiască efectiv pe teritoriul țării pentru o peri­oadă de cel puțin 30 de zile consecutive, în scopul realizării potrivirii practice cu copilul [conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 273/2004].

Direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului va întocmi un raport cu privire la evoluția relațiilor dintre copil și persoana sau familia adoptatoare la expirarea termenului de cel puțin 30 de zile consecutive^[10] [conform art. 67 alin. (3) din Legea nr. 273/2004].

Art. 68 din Legea nr. 273/2004 precizează că: „A.N.P.D.C.A. va notifica autorităților centrale competente sau organizațiilor acreditate din statul primitor selectarea adopta­torului sau familiei adoptatoare”.

Odată cu notificarea prevăzută la art. 68, A.N.P.D.C.A. va solicita autorității centrale competente sau organizației acreditate din statul primitor să‑i comunice următoarele:

a) acordul adoptatorului sau al familiei adoptatoare cu privire la selecția prevăzută la art. 67;

b) acordul cu privire la continuarea procedurii de adopție;

c) actul din care rezultă că există garanțiile că adoptatul are posibilitatea să intre și să locuiască permanent în statul primitor (conform art. 69 din Legea nr. 273/2004).

Ca excepție (potrivit art. 70 din Legea nr. 273/2004), prevederile art. 68 și 69 lit. a) nu se aplică în situațiile prevăzute la art. 60 alin. (1) lit. a) și c).

Ca urmare a înregistrării acordurilor prevăzute la art. 69 lit. a) și b), A.N.P.D.C.A. emite acordul vizând continuarea procedurii de adopție internațională și îl transmite de îndată autorității centrale din statul primitor (conform art. 71 din Legea nr. 273/2004).

2.3.3. Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare. Art. 79 alin. (1) din Normele metodologice din 10 august 2016 de aplicare a Legii nr. 273/2004 prevede: „Persoanele/Familiile cu reședința obișnuită în străinătate aflate în una dintre situațiileprevăzute de lege pentru a putea adopta internațional un copil a cărui reședință obișnuită este în România pot formula cerere de adopție, care se înaintează A.N.P.D.C.A., prin inter­mediul autorității centrale sau al organizației străine acreditate, direct sau prin persoane împuternicite în acest sens”.

 Cererile persoanelor sau familiilor care au reședința obișnuită pe teritoriul altui stat sunt transmise A.N.P.D.C.A. astfel:

– în cazul persoanelor sau familiilor care au reședința obișnuită pe teritoriul altui stat, parte a Convenției de la Haga, și care doresc să adopte un copil din România, prin intermediul autorității centrale competente din statul respectiv sau al organizațiilor sale acreditate;

– în cazul statelor care nu sunt părți la Convenția de la Haga, cererile se transmit prin intermediul autorității desemnate cu atribuții în domeniul adopției internaționale sau prin intermediul organizațiilor acreditate în acest sens în statul de primire.

Din dispozițiile art. 64 alin. (3) din Legea nr. 273/2004 constatăm că organizațiile acreditate trebuie să fie autorizate și de A.N.P.D.C.A., în conformitate cu metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului^[11].