Forma adopţiei în dreptul internaţional privat român

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit art. 79 alin. (2) din Normele metodologice din 10 august 2016 de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopției, cererea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie însoțită de documentele prevăzute în anexa nr. 4, și anume:

„a) pașaport sau carte de identitate valabilă care atestă cetățenia solicitantului/solicitanților;

b) declarație autentificată pe propria răspundere a solicitanților că nu sunt decăzuți din drepturile părintești, precum și că nu au copil/copii în sistemul de protecție;

c) actul de căsătorie și acte de naștere, în copie legalizată;

d) acte doveditoare privind gradul de rudenie cu copilul, dacă este cazul;

e) caziere judiciare ale persoanelor care doresc să adopte și, după caz, al soțului care nu se asociază la cererea de adopție; în cazul solicitanților care au și cetățenia română se depune și cazierul judiciar eliberat de autoritățile române;

f) raport medical, întocmit separat pentru fiecare adoptator, conținând rezultatul evaluării psihiatrice, și, după caz, raportul medical privind bolile psihice ale soțului care nu se asociază la cererea de adopție;

g) raport întocmit de autoritățile competente din statul primitor, cuprinzând infor­mații cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea și aptitu­dinea lor de a adopta, situația lor personală, familială, materială și medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România, precum și cu privire la copiii pe care ar putea să îi primească spre adopție;

h) documentul eliberat de autoritatea străină competentă care atestă că persoana/familia este aptă să adopte;

i) documentul eliberat de autoritatea străină competentă sau organizația străină acreditată care atestă că adoptatul va beneficia în țara străină de aceeași situație legală ca și aceea a unui copil biologic al adoptatorului;

j) documentul eliberat de autoritatea străină competentă sau organizația străină acreditată care atestă existența serviciilor postadopție;

k) documentul eliberat de autoritatea străină competentă sau organizația străină acreditată din care să rezulte că se va asigura monitorizarea evoluției copilului și a rela­țiilor dintre acesta și părinții săi adoptivi, pentru o perioadă de minimum 2 ani de la încu­viințarea adopției, prin transmiterea de rapoarte trimestriale către A.N.P.D.C.A.;

l) documentul eliberat de autoritatea străină competentă sau organizația străină acreditată care să evidențieze că adoptatorii au beneficiat, în statul primitor, de consiliere necesară în vederea adopției”.

Alin. (3) al aceluiași articol din Norme precizează că „Documentele prevăzute la alin. (2) vor fi transmise în original sau, după caz, în copie legalizată și însoțite de tradu­cerea autorizată în limba română”, iar alin. (4) dispune că „Toată documentația prevă­zută la alin. (2) se transmite și în fotocopie”.

Conform art. 80 alin. (1) din Norme, în situația „în care, după luarea în evidența R.N.A. a cererii de adopție internațională și până la transmiterea cererii de încuviințare a adopției la instanța judecătorească, se constată încetarea valabilității documentului prevă­zut la lit. h) din anexa nr. 4, se suspendă demersurile de adopție și A.N.P.D.C.A. noti­fică acest aspect autorității centrale sau organizației străine acreditate”.

Alin. (2) al aceluiași articol stipulează că „Suspendarea prevăzută la alin. (1) ope­rează până la primirea documentului valabil, dar nu mai mult de 2 luni de la transmiterea notificării în acest sens”.

Totuși, dacă documentul solicitat nu este transmis în termenul legal de 2 luni, A.N.P.D.C.A. informează autoritatea centrală competentă sau organizația străină acredi­tată cu privire la imposibilitatea soluționării cererii și restituie documentația anexată acesteia, așa cum prevede alin. (3) al art. 80 din Norme.

În cazul în care adoptatorul este soțul părintelui firesc sau adoptiv al copilului a cărui adopție internațională se solicită, cererea acestuia este însoțită de documentele prevăzute în anexa nr. 4 [lit. a)‑c), e), f), i) și, după caz, g) și h)], dacă legislația statului de primire impune emiterea acestor documente (conform art. 81 din Norme).

A.N.P.D.C.A. notifică autorității centrale sau organizației străine acreditate cererea însoțită de documentația prevăzută în anexa nr. 4, cu respectarea dispozițiilor art. 79 alin. (3) și alin. (4), și luată în evidența R.N.A. [art. 82 alin. (1) din Norme].

Totuși, dacă cererea nu este însoțită de toate documentele prevăzute în anexa nr. 4, A.N.P.D.C.A. notifică, în termen de 10 zile de la înregistrarea acesteia, autorității străine competente sau organizației străine acreditate necesitatea completării documentației. În acest caz, cererea nu este luată în evidența R.N.A. [art. 82 alin. (2) din Norme].

În cazul în care documentele solicitate nu sunt transmise în termen de 4 luni de la înregistrarea cererii, A.N.P.D.C.A. informează autoritatea centrală sau organizația străină acreditată cu privire la imposibilitatea soluționării cererii și restituie documentația anexată acesteia [art. 82 alin. (3) din Norme].

Așa cum se observă din dispozițiile alin. (4) al art. 82 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004, documentația ce însoțește cererea de adopție interna­țională poate fi completată atât de către autoritatea străină competentă, organizația străină acreditată care a transmis cererea prin persoane care fac parte din personalul angajat ori persoane împuternicite în acest sens, cât și de către adoptator/familia adoptatoare.

Din prevederile art. 83 alin. (1) din Norme constatăm că personalul din cadrul com­partimentului de specialitate din structura A.N.P.D.C.A. introduce în R.N.A. informațiile cu privire la adoptatorul/familia adoptatoare atestată odată cu luarea în evidența R.N.A. a cererii adoptatorului/familiei adoptatoare cu reședința obișnuită în străinătate

Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că „Informațiile prevăzute la alin. (1) se intro­duc însoțite și de copia electronică a documentului eliberat de autoritățile străine care atestă că adoptatorul/familia adoptatoare este apt/aptă să adopte, precum și de raportul care conține informațiile detaliate referitoare la adoptator/familia adoptatoare”.

Dacă adoptatorul sau unul dintre soții familiei adoptatoare care formulează cerere de adopție internațională este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul, A.N.P.D.C.A. verifică existența altor solicitări similare din partea rudelor copilului până la gradul al patrulea inclusiv atestate cu reședința obișnuită în România, putând rezulta următoarele situații (conform art. 84 din Norme):

– dacă se constată existența unei solicitări de adopție formulate de o rudă a copilului până la gradul al patrulea inclusiv atestată cu reședința obișnuită în România, A.N.P.D.C.A. comunică autorității centrale sau organizației străine acreditate imposi­bili­tatea soluționării cererii și restituie documentația anexată acesteia;

– în situația în care în evidența R.N.A. nu există date cu privire la rude atestate ale copilului până la gradul al patrulea inclusiv cu reședința obișnuită în România, per­soanele prevăzute la alin. (1) sunt luate în evidența R.N.A.

Dacă cererea de adopție este formulată de către soțul părintelui firesc/adoptiv al copilului, prevederile legale vizând deschiderea procedurii adopției, precum și cele vizând procedura de potrivire nu sunt aplicabile (conform art. 85 din Norme).

În cazul în care adoptatorul/familia adoptatoare are reședința obișnuită într‑un stat care nu este parte la Convenția de la Haga, cererea de adopție este luată în evidența R.N.A. numai dacă A.N.P.D.C.A. a încheiat convenție de colaborare cu autoritatea desem­nată cu atribuții în domeniul adopției internaționale din statul de primire și această cerere a fost transmisă potrivit procedurii stabilite în convenție (art. 86 din Norme).

Persoanei sau familiei selectate îi revine obligația, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 273/2004, să se deplaseze în România și să locuiască efectiv pe teritoriul țării pentru o perioadă de cel puțin 30 de zile consecutive, în scopul realizării potrivirii practice cu copilul.

La expirarea termenului „de cel puțin 30 de zile consecutive”, direcția în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului va întocmi un raport cu privire la relaționarea dintre copil și persoana sau familia adoptatoare.

Conform art. 68 din Legea nr. 273/2004, A.N.P.D.C.A. va notifica autorităților cen­trale competente sau organizațiilor acreditate din statul primitor selectarea adoptatorului sau familiei adoptatoare.

Așa cum rezultă din art. 69 din Legea nr. 273/2004, în același timp cu notificarea prevăzută la art. 68, A.N.P.D.C.A. va solicita autorității centrale competente sau organi­zației acreditate din statul primitor să‑i comunice următoarele:

a) acordul adoptatorului sau al familiei adoptatoare cu privire la selecția prevăzută la  art. 67 din Legea nr. 273/2004;

b) acordul cu privire la continuarea procedurii de adopție;

c) actul din care rezultă că există garanțiile că adoptatul are posibilitatea să intre și să locuiască permanent în statul primitor.

Ca excepție, art. 70 din Legea nr. 273/2004 dispune că: „Prevederile art. 68 și 69 lit. a) nu se aplică în situațiile prevăzute la art. 60 alin. (1) lit. a) și c)”.

Potrivit art. 101 din Legea nr. 273/2004, „A.N.P.D.C.A. ia toate măsurile ce se impun, conform prevederilor Convenției de la Haga, în vederea prevenirii câștigurilor necuvenite, financiare sau de altă natură, ce ar putea fi realizate cu prilejul adopției și descurajării oricăror practici contrare obiectivelor acestei convenții și prezentei legi”.

Art. 102 din Legea nr. 273/2004 prevede că „Sunt interzise donațiile și sponso­rizările, precum și oferirea de către adoptator sau familia adoptatoare, în nume propriu ori prin persoane interpuse, în mod direct sau indirect, de orice foloase materiale necu­venite A.N.P.D.C.A., direcțiilor implicate sau persoanelor fizice din cadrul instituțiilor publice implicate în procesul de adopție”.

Nici organismele private și nici membrii sau personalul acestora nu pot participa în procedura adopției internaționale desfășurată în România, cu excepția situației în care au calitatea de adoptator.

Alin. (2) al art. 103 din Legea nr. 273/2004 prevede posibilitatea ca autoritățile române să colaboreze în ceea ce privește adopția internațională cu organisme private care își desfășoară activitatea pe teritoriul statului primitor, numai dacă acestea sunt acreditate de statul respectiv și autorizate conform prevederilor art. 64 alin. (3) din Lege.

În cazul în care se constată nerespectarea dispozițiilor art. 103 alin. (1) și (2) din Legea nr. 273/2004, A.N.P.D.C.A. este obligată să solicite instanței judecătorești dizol­varea persoanei juridice implicate.

2.3.4. Încuviințarea adopției internaționale de către instanță. A.N.P.D.C.A. [art. 72 alin. (1) din Legea nr. 273/2004] va înainta instanței judecătorești cererea de încuviințare a adopției, însoțită de documentele prevăzute la art. 64‑66 și art. 67 alin. (3) din Legea nr. 273/2004^[12].

Potrivit art. 72 alin. (2) din Legea nr. 273/2004, „Judecarea cererilor de încuviințare a adopției internaționale se face cu citarea direcției în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al persoanei sau al familiei adoptatoare, precum și a A.N.P.D.C.A.”.

De asemenea, alin. (3) al aceluiași articol stipulează că „Prevederile cap. VI se aplică în mod corespunzător”.

A.N.P.D.C.A. eliberează, pe baza hotărârii judecătorești definitive de încuviințare a adopției, la cererea adoptatorului/familiei adoptatoare, în termen de 5 zile lucrătoare, un certificat care atestă că adopția este conformă cu normele Convenției de la Haga (conform art. 73 din Legea nr. 273/2004).

Deplasarea adoptatului din România în statul în care adoptatorul sau familia adop­tatoare are reședința obișnuită este posibilă numai atunci când hotărârea de încuviin­țare a adopției este definitivă (conform art. 74 teza I din Legea nr. 273/2004).

Adoptatul se deplasează numai însoțit de adoptator sau de cel puțin unul dintre soții din familia adoptatoare, în condiții de siguranță corespunzătoare nevoilor adop­tatului (conform art. 74 teza a II‑a din Legea nr. 273/2004).

2.3.5. Dispoziții procedurale comune. Art. 84 din Legea nr. 273/2004 este de­dicat competenței instanțelor judecătorești în materia adopției internaționale: „Instan­țele judecătorești române sunt competente să judece cererile prevăzute de această lege dacă cel puțin una dintre părți are reședința obișnuită în România” [alin. (1)]. „Instanțele judecătorești române sunt exclusiv competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă copilul care urmează a fi adoptat are reședința obișnuită în România și este cetățean român sau apatrid” [alin. (2)]. „Cererile prevăzute de prezenta lege, precum și cele privind încetarea adopției sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului” [alin. (3) teza I]. „Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanța competentă se judecă de Tribunalul București” [alin. (3) teza a II‑a].

Potrivit art. 86 din Legea nr. 273/2004, „Cererile prevăzute la art. 84 alin. (3) se soluționează de complete specializate ale instanței judecătorești, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului”.

Ca excepție, art. 87 alin. (1) din Legea nr. 273/2004 stabilește că aplicarea dispo­zițiilor art. 200 C. pr. civ. privind verificarea cererii și regularizarea acesteia nu se aplică în soluționarea cauzelor care privesc aplicarea prezentei legi.

Alin. (2) teza I al art. 87 din Legea nr. 273/2004 precizează că: „Cererea se depune în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare și un exemplar pentru instanță”.

Alin. (2) teza a II‑a al art. 87 din Legea nr. 273/2004 menționează că „înscrisurile care însoțesc cererea se depun într‑un singur exemplar”.

Președintele instanței, după ce a primit cererea, ia măsuri pentru fixarea, de îndată, a primului termen de judecată, dar acest termen nu poate depăși 15 zile de la data înregistrării cererii, precum și pentru citarea și comunicarea cererii [conform art. 87 alin. (3) din Legea nr. 273/2004].

Părțile nu sunt obligate sa depună întâmpinare. Acestea au posibilitatea redactării de note privind susținerile lor și a depunerii acestora la dosar până la primul termen de judecată [conform art. 87 alin. (4) din Legea nr. 273/2004].

În situația în care instanța amână judecarea cererii, termenul acordat nu poate depăși 15 zile [conform art. 87 alin. (5) din Legea nr. 273/2004].

Potrivit art. 87 alin. (6) din Legea nr. 273/2004, „Prima instanță se pronunță prin sentință, pe baza înscrisurilor și, în măsura în care acest mijloc de probă nu este suficient sau împrejurările cauzei o cer, pot fi administrate și alte probe”.

Art. 87 alin. (7) din Legea nr. 273/2004 precizează că: „Pronunțarea hotărârii se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar redactarea hotărârii se face în cel mult 7 zile de la pronunțare”.

Art. 87 alin. (8) din Legea nr. 273/2004 dispune că: „Hotărârea se comunică păr­ților în termen de 48 de ore de la redactare”.