Dispunerea executării mandatului european de arestare. Arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă

• Legea 241/2005: art. 9 alin. (1) lit. c)
• Legea 656/2002: art. 29
• Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (11)
• Legea nr. 302/2004: art. 109
• Legea nr. 302/2004: art. 113 alin. (4)
• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 97
• Legea nr. 302/2004: art. 98 alin. (1)
• NCP: art. 210
• NCP: art. 211-222

Prin sentința penală nr. 27/PI din data de 05 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004 raportat la art. 85 din Legea 302/2004, admite sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pentru punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către Curtea de Judecată a Șerifului din Lothian și a granițelor cu Edinburgh, la data de 24.12.2020, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 104 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 85 din Legea 302/2004 a dispus executarea mandatului european de arestare emis de către Curtea de Judecată a Șerifului din Lothian și a granițelor cu Edinburgh, la data de 24.12.2020, în dosarul nr. x, pe numele persoanei solicitate A. și predarea acesteia către organele judiciare din Marea Britanie.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Marea Britanie.

În baza art. 104 alin. (5) și art. 117 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

În baza art. 104 alin. (9) și 10 din Legea nr. 302/2004 modificată, a menținut starea de arest a persoanei solicitate A. dispusă prin mandatul de arestare nr. x/ME din 24.01.2021, pe o perioadă de 30 (treizeci) zile începând cu data de 05.02.2021 până în data de 06.03.2021, inclusiv, în vederea predării către autoritățile judiciare din Marea Britanie.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut că, potrivit art. 85 din Legea 302/2004, dispozițiile prezentului titlu se aplică și în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenție care conține dispoziții similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 153 din 19 februarie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că aceasta este fondată, urmând a o admite pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că potrivit art. 85 din Legea nr. 302/2004, dispozițiile referitoare la cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre se aplică și în cazurile în care între România statul solicitat, respectiv solicitant, este aplicabilă o convenție care conține dispoziții similare Deciziei-cadru a Consiliului 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene.

Conform art. 216 alin. (2) din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene, acordurile încheiate de Uniune sunt obligatorii pentru instituțiile Uniunii și pentru Statele membre.

Între Marea Britanie și Uniunea Europeană a fost semnat un acord comercial și de cooperare publicat în data de 31.12.2020 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 444/1463 (ediția în limba română), cooperarea judiciară în materie penală fiind reglementată de Partea a III-a a acordului, iar, conform Titlului VII, există un mecanism de cooperare bazat pe mandatul de arestare, iar dispozițiile sunt similare cu cele ale Deciziei-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare.

Pe cale de consecință, deși Marea Britanie nu mai este stat membru al Uniunii Europene, în baza dispozițiilor menționate anterior, cererea autorităților britanice este admisibilă după data de 01.01.2021, existând o continuitate a procedurilor în materie de cooperare judiciară în materie penală-predare.

Potrivit dispozițiilor art. 112 din Acordul încheiat între Marea Britanie și Uniunea Europeană, în situația în care mandatul european de arestare a fost emis înaintea datei de 31.12.2020, iar persoana solicitată a fost arestată în baza respectivului mandat european de arestare, procedura de predare continuă în baza Deciziei cadru 2002/584, respectiv în baza mandatului european de arestare deja emis.

Evaluând cauza în aceste coordonate teoretice, Înalta Curte consideră că sunt neîntemeiate criticile formulate de contestatorul persoană solicitată potrivit cărora după intrarea în vigoare a Acordului încheiat între Marea Britanie și Uniunea Europeană, respectiv după data de 31 decembrie 2020, trebuia emis un nou mandat de arestare.

Cu privire la fondul contestației, Înalta Curte reține că potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al UE solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei – cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În cauză, predarea și arestarea persoanei solicitate se întemeiază pe existența mandatului european de arestare emis la data de 24.12.2020 de Curtea de judecată a șerifului din Lothian și a granițelor cu Edinburgh în dosarul cu nr. EO/48/20

Înalta Curte constată că, faptele pentru care se solicită predarea, constituie infracțiuni și potrivit legii române, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 C. pen., infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 210 C. pen., infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 din Legea 656/2002 și infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005, iar termenul de prescripție răspunderii penale nu este împlinit.

Prin urmare, cunoscând o dublă incriminare, faptele persoanei solicitate dau drept la predare, iar pe fondul ei, cererea este întemeiată.

Potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare, în conformitate cu legea română.

Analizând dispozițiile legale sus menționate, Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, potrivit art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, și anume atunci când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Analizând cererea distinctă formulată de persoana solicitată de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, Înalta Curte o constată neîntemeiată.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

„După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător”.

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanța dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În ceea ce privește solicitarea reprezentantului Ministerului Public în sensul admiterii contestației formulate de persoana solicitată, numai sub aspectul deducerii perioadei în care aceasta a fost reținută, respectiv arestată provizoriu, Înalta Curte apreciază că această solicitare este fondată.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 113 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora „în toate cazurile, în momentul predării, autoritățile române comunică autorităților statului emitent care asigură preluarea persoanei predate durata arestului efectuat de către aceasta în executarea mandatului european de arestare, cu scopul de a fi dedusă din pedeapsa sau din măsura privativă de libertate care se va aplica” Înalta Curte constată că se impune deducerea perioadei executate prin reținere din data de 23.01.2021 și arestul preventiv de la 24.01.2021 la zi.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 27/PI din data de 05 februarie 2021 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, numai în ceea ce privește deducerea perioadei executate prin reținere și arest preventiv.

Va desființa sentința penală sub aspectul arătat.

Va reține cauza spre rejudecare și în fond:

În baza art. 113 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 va dispune deducerea perioadei executate prin reținere din data de 23.01.2021 și arestul preventiv de la 24.01.2021 la zi.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței contestate.

Sursa informației: www.scj.ro.