Descoperirea unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunţării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă

• NCP: art. 72 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 404 alin. (4) lit. a)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)
• NCPP: art. 598

Prin Sentința penală nr. 224/F din 23 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca nefondata, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 23/F din 15.02.2019, pronunțata de Curtea de Apel București, secția I penală, definitiva prin Decizia penală nr. 353/A din 18.11.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a dispune această soluție, prima instanță a reținut că, prin cererea adresată Judecătoriei Târgu Jiu și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2021, contestatorul A., deținut în Penitenciarul Tg Jiu, a formulat contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., solicitând deducerea perioadei 09.11.2014 – 27.04.2015 în care Tribunalul București a dispus arestarea sa preventivă în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 130 din 3 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată de condamnatul A., în raport de criticile aduse și actele dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, așa cum este în prezent reglementată contestația la executare (art. 598 C. proc. pen.), aceasta se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta.

Astfel, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Cu rang de principiu, hotărârile penale definitive sunt susceptibile de modificări și schimbări în cursul executării numai ca urmare a descoperirii unor împrejurări care, dacă erau cunoscute în momentul pronunțării hotărârii, ar fi condus la luarea altor măsuri împotriva făptuitorului ori ca urmare a unor împrejurări intervenite după ce hotărârea a rămas definitivă. În aceste situații apare necesitatea de a se pune de acord conținutul hotărârii puse în executare cu situația obiectivă și a se aduce modificările corespunzătoare în desfășurarea executării.

Totodată, Înalta Curte arată că, inclusiv din perspectiva dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se impune respectarea principiului securității raporturilor juridice, potrivit căruia niciuna dintre părți nu este abilitată să solicite reexaminarea unei hotărâri definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reanalizare a cauzei și o nouă hotărâre în privința sa (Cauza Brumărescu împotriva României).

Examinând cazurile în care se poate formula contestația la executare, se constată că motivele invocate nu pot fi circumscrise dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., care privesc cazul în care se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei și care presupun un impediment ivit în cursul executării.

Astfel, pentru incidența acestui caz de contestație la executare este necesar ca hotărârea penală vizată să fie executabilă sau aptă de a fi executată, deoarece, așa cum s-a arătat anterior, contestația la executare este un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta.

Altfel spus, cazurile care țin de micșorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorității de lucru judecat, iar instanța de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoștință de acestea la data soluționării cauzei.

Pe de altă parte trebuie precizat că aceste cauze de micșorare a pedepsei se referă la alte motive pentru care pedeapsa ar putea fi redusă (lit. d) teza finală a art. 598 C. proc. pen.), iar nu la alte cauze penale, așa cum a susținut contestatorul.

Astfel, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, față de contestatorul condamnat, a fost emis doar un singur mandat de executare a pedepsei închisorii (nr. 53/2019 din 18.11.2020, de către Curtea de Apel București), ca urmare a condamnării la o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare cu executare în regim privativ de libertate, prin Sentința penală nr. 23/F din 15.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 353/A din 18.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu deducerea duratei măsurilor preventive privative de libertate de la data de 31.03.2013 la 07.04.2014.

Pe de altă parte, se observă că, în Dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cauză în care contestatorul are calitatea de inculpat și în care a fost supus unor măsuri preventive în perioada 09.11.2014 – 27.04.2015, nu s-a dispus încă o soluție, împrejurare în raport de care, la pronunțarea hotărârii, potrivit art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., instanța va trebui să deducă duratei măsurilor preventive privative de libertate (…), indicându-se partea din pedeapsă executată în acest mod.

Prin urmare, raportat și la considerațiile teoretice sus menționate, pe calea contestației la executare nu se poate solicita micșorarea pedepsei cu fracțiunea reprezentată de perioadele în care au fost dispuse măsuri preventive în altă cauză penală aflată în curs de judecată sau în faza de urmărire penală, întrucât nu există o hotărâre penală definitivă de condamnare care ar permite eventuala modificare a pedepsei, chiar și în ipoteza în care faptele ar fi concurente.

Deși contestatorul a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 72 C. pen., Înalta Curte, arată, în acord cu judecătorul fondului, că dispozițiile legale anterior menționate nu-l îndreptățesc a solicita, înainte de pronunțarea unei soluții definitive, oricare ar fi ea, în Dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București, o astfel de deducere, care operează numai din durata pedepsei închisorii pronunțate, iar în caz de condamnare la pedeapsa amenzii, prin înlăturarea în tot sau în parte a zilelor-amendă.

Prin urmare, numai la momentul pronunțării unei hotărâri definitive de către instanța de judecată în Dosarul penal nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București se poate recurge la computarea duratei măsurilor preventive privative de libertate, potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (1) C. pen.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 224/F din 23 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2021 și, având în vedere că acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.