De ce și contribuabilii corecți primesc în „dar” poprirea conturilor?

În ultimele luni, tot mai mulți contribuabili au fost subiectul unor popriri înființate în mod eronat. Popririle în discuție nu au fost înființate conform prevederilor Codului de Procedură Fiscală ori ca urmare a înregistrării unor obligații fiscale restante, ci din alte motive, care ar putea ține de breșe din infrastructura ANAF. Despre ce este vorba și ce este de făcut?

Dacă privim din unghiul contribuabilului onest, subiectul este, de departe, unul frustrant. Din prisma consultantului fiscal, partenerul de afaceri al contribuabilului și legătura sa în relația cu inspectorii fiscali, problema este și mai delicată pentru că ceea ce iese la iveală nu este, așa cum am fi tentați să credem, reaua-voință a organului fiscal, cât mai degrabă sincope în organizarea și în modul de lucru ale ANAF, de care, pe de altă parte, nu pot fi considerați vinovați contribuabilii.

Din nefericire, identificăm din ce în ce mai multe cazuri în care persoanele se confruntă cu conturile bancare poprite în mod eronat – cu accent pe conturile, deoarece nu vorbim doar de unul, ci de toate conturile bancare pe care contribuabilii în cauză le au deschise la băncile din România. Un plus de gravitate este adus și de faptul că indisponibilizarea sumelor nu ține cont de corectitudinea impunerii și, în plus, afectează atât sumele existente deja în cont, cât și eventuale sume viitoare, în principiu, în limita obligațiilor fiscale stabilite, în mod eronat, de ANAF în sarcina contribuabilului.

Câteva dintre cazurile întâlnite în practică privind poprirea eronată a conturilor bancare (nu includem cazurile în care contribuabilul chiar datorează obligațiile fiscale stabilite și subiectul popririlor):

− Declarații inițiale neprocesate la timp. Acestea pot conduce la o ordine diferită de stingere a obligațiilor fiscale sau chiar la neprocesarea declarațiilor rectificative ce aveau drept scop tocmai diminuarea obligațiilor fiscale ale contribuabilului.

− Decizii de impunere emise ca urmare a declarării veniturilor prin intermediul declarațiilor anuale, care nu au fost, însă, comunicate de către ANAF contribuabilului. Există și cazul în care acestea au fost comunicate, însă prin publicitate (caz în care rar sunt identificate de contribuabil), urmare a faptului că nu s-a putut efectua comunicarea prin celelalte mijloace (poștă, prin mijloace electronice). Pentru acest ultim caz, ANAF trebuie să poată face atât dovada că deciziile de impunere nu au putut fi comunicate prin celelalte mijloace, cât și că a avut loc comunicarea prin publicitate.

− Neacordarea sau neprocesarea bonificațiilor conform legii, privind veniturile obținute și declarate prin intermediul Declarațiilor Unice sau, pur și simplu, erori de sistem invocate de ANAF.

În toate cazurile menționate mai sus, contribuabilul ajunge să fie vătămat întrucât va figura cu obligații fiscale neachitate, fapt ce adesea conduce la poprirea conturilor bancare.

Materialul integral este disponibil aici.