Critici referitoare la respingerea de către prima instanţă a excepţiei necompetenţei materiale procesuale şi teritoriale, întemeiate pe argumentul că cererea dedusă judecăţii este supusă jurisdicţiei maritime/fluviale. Recurs respins ca nefondat

• Decretul nr. 212/1974: art. 14
• Decretul nr. 212/1974: art. 16
• Decretul nr. 212/1974: art. 26
• Legea nr. 303/2004: art. 96
• Legea nr. 304/2004: art. 36
• NCPC: art. 426 alin. (3)
• NCPC: art. 43 alin. (1) pct. 6
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 3
• NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2020 pe rolul Tribunalului Gorj, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să:

– se constate că în cadrul unei proceduri judiciare desfășurate în fața instanțelor române, i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, respectiv dreptul la nediscriminare, garantate de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, interpretat separat sau combinat cu art. 14 din aceeași Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 16, art. 14 și art. 26 din Decretul nr. 212/1974 privind drepturile civile și politice;

– fie obligat pârâtul la plata sumei de 3.000.000 Euro (echivalentul în legi la data plății efective) cu titlu de satisfacție pentru repararea prejudiciului moral, ca urmare a atingerii aduse demnității petentului prin discriminare la care a fost supus în raport cu alți justițiabili aflați în situații identice sau similare.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1220 din 26 mai 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:

– Printr-o primă critică, recurentul susține că hotărârea recurată a fost pronunțată de un complet necompetent să judece cauze maritime și fluviale, astfel cum reiese din adresa nr. x/2020 din data de 26.10.2020, din care rezultă că în cadrul Curții de Apel Craiova nu există secție sau complet specializat în cauze maritime și fluviale.

Recurentul pretinde că cererea dedusă judecății este supusă jurisdicției maritime/fluviale întrucât prin aplicarea unui timbru poștal pe cererea de chemare în judecată, aceasta ar fi supus soluționarea acțiunii unei jurisdicții maritime, în conformitate cu dreptul internațional și tratatele internaționale la care România este parte. În continuare, se susține inclusiv încălcarea Deciziei nr. 17/2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii, care reglementează competența materială procesuală specializată a instanței de judecată.

Aspectele invocate de recurent, deși susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., sunt nefondate.

Înalta Curte are în vedere că prin decizia nr. 36/23.02.2021, Curtea de Apel Craiova a respins excepția necompetenței procesuale a acestei instanțe, invocată de petent reținând că secția I a acestei instanțe „este competentă să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu apel sub toate aspectele, inclusiv a celor privind competența funcțională a secției din care face parte completul care a pronunțat această sentință și competența procesuală, materială și teritorială a Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei, o critică legată de acestea fiind, de altfel, formulată de apelant prin apelul declarat și urmând a fi analizată în cadrul acestuia”.

Totodată, având a analiza critica petentului formulată în primul ciclu procesual, referitoare la respingerea de către prima instanță a excepției necompetenței sale materiale procesuale și teritoriale, întemeiată pe argumentul că cererea dedusă judecății este supusă jurisdicției maritime/fluviale, întrucât prin aplicarea unui timbru poștal pe cererea de chemare în judecată, petentul ar fi supus soluționarea acțiunii unei jurisdicții maritime, în conformitate cu dreptul internațional și tratatele internaționale la care România este parte, Curtea de Apel a reținut, prin raportare la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, faptul că „acțiunea de față nu intră în categoria acestor litigii maritime sau fluviale, fiind o acțiune întemeiată pe art. 96 din Legea nr. 303/2004, prin care se urmărește angajarea răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile pe care reclamantul susține că le-a suferit prin pretinsele erori judiciare menționate în cererea introductivă, în acest caz competența materială stabilindu-se potrivit art. 96 alin. (5) din lege și aparținând tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul, în speță Tribunalului Gorj”.

Sub aspectul incidenței în cauză a deciziei nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de apelant, a reținut Curtea de Apel că decizia „nu-și găsește aplicarea, întrucât aceasta vizează doar calificarea excepției necompetenței materiale procesuale a secției sau completului specializat ca fiind una de ordine publică, cu toate consecințe decurgând din aceasta pe planul condițiilor și termenelor de invocare, dar decizia nu conține și nu putea conține norme atributive de competență în materia cauzelor maritime sau a litigiilor prin care se urmărește antrenarea răspunderii patrimoniale a statului pe temeiul art. 96 din Legea nr. 303/2004”.

Aceste statuări ale Curții de Apel expuse în decizia pronunțată în primul ciclu procesual, prin care a fost admis apelul petentului împotriva sentinței tribunalului și a fost trimisă cauza spre rejudecare, fiind soluționate și alte aspecte litigioase deduse judecății, au intrat în putere de lucru judecat, nefiind atacate de către petent, astfel că dezlegările cuprinse în această hotărâre nu mai pot fi repuse în discuție, impunându-se în prezenta cale de atac.

Reține Înalta Curte că aspectele ce vizează competența secției civile a Tribunalului Gorj, respectiv a Curții de Apel Craiova, precum și cele privind calificarea cererii deduse judecății – drept o acțiune în răspunderea patrimonială a statului pentru repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, întemeiată pe dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004-, au fost tranșate cu ocazia pronunțării deciziei nr. 36/23.02.2021 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă.

Prin urmare, sunt irelevante în prezenta cale de atac susținerile recurentului privitoare la faptul că acesta invocat în susținerea cererii sale dispozițiile art. 14, art. 16 și art. 26 din Decretul nr. 212/1974, cât și prevederile art. 21 și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, câtă vreme demersul judiciar declanșat de petent, astfel cum a fost fixat cadrul procesual prin elementele cererii introductive, a fost examinat de către instanțele de fond, prin prisma dispozițiilor art. 96 din Legea nr. 303/2004.

În consecință, hotărârea recurată a fost pronunțată de către instanța de apel legal învestită cu soluționarea cauzei.

– Sub o altă critică, recurentul susține că decizia Curții de Apel nu este semnată de către membrii completului care au soluționat calea de atac, aspect ce atrage sancțiunea nulității, conform art. 426 alin. (3) C. proc. civ.

Critica recurentului este susceptibilă de încadrare în cazul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar nu cel prevăzut pct. 1 al aceluiași articol, astfel cum eronat afirmă recurentul, însă este nefondată de vreme ce decizia recurată aflată la dosarul cauzei este semnată de membrii completului de judecată.

Reține Înalta Curte că regula prevăzută de art. 426 alin. (3) C. proc. civ. (hotărârea va fi semnată de membru completului de judecată și de către grefier) se limitează numai la semnarea originalelor hotărârii, iar nu și la copiile care se trimit părților cu mențiunea conformă cu originalul aplicată de grefa instanței. Originalele – două la număr – rămân unul în dosarul cauzei, și celălalt în dosarul de hotărâri al instanței [conform art. 426 alin. (6) C. proc. civ..].

– Se mai susține nelegalitatea hotărârii recurate prin prisma lipsei din cuprinsul dispozitivului a unor mențiuni precum codul numeric personal al recurentului, elementele de identificare ale intimatului, a soluțiilor date tuturor cererilor deduse judecății, cu referire la excepțiile invocate de recurent în apel, precum și semnătura judecătorilor anterior analizată.

Art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. constituie temei de casare a unei hotărâri judecătorești în măsura în care vătămarea procesuală ce ar fi cauzată recurentului, prin săvârșirea unui act de procedură, nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului respectiv. În speță, însă, recurentul nu justifică vreo vătămarea procesuală determinată de lipsa codului său numeric personal din cuprinsul dispozitivului, iar cu privire la elementele de identificare ale intimatului, recurentul nu justifică un interes în formularea acestei critici. Cât privește omisiunea instanței de apel de a se pronunța pe toate cererile deduse judecății, care să se reflecte în dispozitivul deciziei recurate, se constată că această critică vizează considerentele hotărârii, cu privire la care partea a formulat o critică distinctă, urmând a fi analizată în cele ce urmează. În schimb, dispozitivul hotărârii instanței de apel reflectă soluția pronunțată prin raportare la considerentele expus în cuprinsul acesteia

– Printr-o ultimă critică se arată că hotărârea recurată nu este motivată în ce privește jurisprudența Curții Constituționale și a tratatelor internaționale la care România este parte în legătură cu drepturile fundamentale ale omului, încălcarea dreptului la un proces echitabil, excepția necompetenței materiale procesuale a instanțelor de fond, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al Administrației Județene a Finanțelor Publice Gorj, excepția incompatibilității judecătorului învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță, excepția lipsei repartizării aleatorii in sistemul informatic. Sub acest aspect recurentul a mai susținut că deși s-a plasat sub protecția instituită de dispozițiile art. 14, art. 16 și art. 26 din Decretul nr. 212/1974, cât și a prevederilor art. 21 și art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, instanța nu a făcut o minimă analiză a incidenței acestor prevederi în cauză.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. constituie temei pentru casarea unei hotărâri judecătorești atunci când lipsește motivarea soluției sau instanța de control judiciar a preluat tale quale considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică, când utilizează argumente fără legătură cu situația dedusă judecății, precum și atunci când există contradicție între considerente și dispozitiv sau există contradicție între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acțiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.

În speță, nu poate fi reținută niciuna dintre aceste teze. Astfel, în ceea ce privește motivarea soluției, instanța de apel a analizat cererea dedusă judecății prin raportare la toate criticile formulate de petent, a indicat considerentele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, dezvoltând un raționament judiciar în concordanță cu soluția pronunțată.

Nu este necesar ca, în economia considerentelor, instanța să răspundă în mod punctual fiecărui argument, acestea putând fi grupate în funcție de teza căreia i se subscriu pentru a fi dezvoltat un raționament unic, fără a presupune un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Instanța de apel a motivat clar de ce în al doilea ciclu procesual nu pot fi repuse în discuție aspecte referitoare la necompetența materială și teritorială a Tribunalului Gorj în soluționarea cauzei, reprezentarea Statului Român și incompatibilitatea judecătorului, prin raportare la considerentele deciziei nr. 36/23.02.2021 a Curții de Apel Craiova, intrate în puterea lucrului judecat. Instanța de apel s-a aplecat punctual, oferind un răspuns judicios și asupra criticilor formulate prin cerere de apel referitoare la faptul că prima-instanță a refuzat să formuleze cerere de abținere și să aibă în vedere incompatibilitatea prevăzută de art. 43 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., respectiv nerespectarea normelor privind repartizarea aleatorie a cauzei și nesemnarea sentinței primei-instanțe.

Faptul că în motivarea deciziei recurate nu se regăsesc considerentele invocate de recurent referitoare la incidența în cauză a normelor de drept internațional indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu este de natură să conducă la concluzia că hotărârea atacată este nemotivată sub acest aspect, câtă vreme natura juridică a litigiului a fost stabilită, așa cum s-a arătat anterior, în primul ciclu procesual, prin decizia nr. 36/23.02.2021 a Curții de Apel Craiova, în sensul că demersul judiciar declanșat de petent se întemeiază pe dispozițiile art. 96 din Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, în cauză nu pot fi reținute motivele de casare reglementate de dispozițiile 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Față de cele ce preced, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, cu consecința rămânerii definitive a hotărârii atacate.

Sursa informației: www.scj.ro.