Coronavirusul în dreptul penal: Episodul 2 – înăsprirea pedepselor

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Arătam într-un articol anterior că din perspectivă penală, persoanele care zădărnicesc combaterea bolilor sau care declară mincinos în fața autorităților riscă o pedeapsă cu închisoarea sau cu amenda.

Astăzi, 19.03.2020, în contextul stării de urgență și a situației din ce în ce mai îngrijorătoare create de pandemia COVID-19, Guvernul României a hotărât, prin Ordonanță de Urgență, modificarea Codului penal în sensul înăspririi pedepselor pentru infracțiunile deja reglementate și amintite în articolul anterior, dar și reglementarea unor noi forme agravate ale acestora, după cum urmează:

1. Art. 326 C. pen. privind falsul în declarații se modifică și va avea următorul cuprins:

(1) Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârșită pentru a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”

În ceea ce privește această infracțiune, principalul element de noutate îl constituie reglementarea alineatului 2, care vizează o formă specială a falsului în declarații, aplicabilă în contextul pandemic.

Odată cu intrarea în vigoare a acestui text de lege, persoanele care vor declara mincinos la punctele de frontieră că nu călătoresc din zone de risc, ascunzând astfel existența unui risc privind propagarea bolii, vor intra sub incidența acestui text de lege. În egală măsură, vor fi afectate și persoanele care vor completa în fals declarațiile pe proprie răspundere solicitate la intrarea în anumite instituții publice.

Ca o chestiune suplimentară, se poate observa și o sporire a minimului de pedeapsă în cazul formei de bază a infracțiunii, la 6 luni de închisoare.

2. Art. 352 privind zădărnicirea combaterii bolilor se modifică și va avea următorul cuprins:

(1) Nerespectarea măsurilor de carantină sau de spitalizare dispuse pentru prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă fapta a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

(3) Transmiterea, prin orice mijloace, a unei boli infectocontagioase de către o persoană care știe că suferă de această boală se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Dacă fapta prevăzută în alin. (2) este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(5) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) s-a produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(6) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(7) Dacă prin fapta prevăzută în alin. (3) s-a produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(8) Dacă prin fapta prevăzută în alin. (4) s-a produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.

(9) Tentativa la infracțiunea prevăzută în alin. (3) se pedepsește.

(10) Prin carantină se înțelege restricția activităților și separarea de alte persoane, în spații special amenajate, a persoanelor bolnave sau care sunt suspecte, într-o manieră care să prevină posibila răspândire a infecției sau contaminării.”

Noul text de lege, cu mult mai amplu decât cel inițial, reglementează în detaliu fiecare scenariu posibil în raport de o eventuală nerespectare a măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase. Pedeapsa pentru această infracțiune variază de acum în funcție de rezultatul care se produce atunci când o persoană nu respectă măsurile impuse.

Forma de bază a acestei infracțiuni, care se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda, va fi aplicabilă doar atunci când nerespectarea măsurilor nu produce rezultate concrete – adică nu conduce la răspândirea bolii.

Dacă nerespectarea măsurilor conduce în mod concret la răspândirea unei boli infectocontagioase, pedeapsa se determină în funcție de gravitatea urmărilor, pe de o parte, și în funcție de forma de vinovăție cu care se săvârșește fapta, pe de altă parte.

Cel mai drastic va fi pedepsită persoana care transmite boala, prin orice mijloace, cauzând moartea unei persoane, dacă subiectul infracțiunii cunoștea faptul că suferă de boala transmisă. În această situație, pedeapsa poate ajunge până la 15 ani de închisoare.

Trebuie subliniat și de această dată faptul că potrivit alineatului 4, infracțiunea de nerespectare a măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă fapta a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, poate fi săvârșită și din culpă. Astfel, și în noua formă a legii, o atitudine delăsătoare poate conduce la reținerea acestei infracțiuni.

Nu în ultimul rând, trebuie observat că alineatul 10 reglementează în mod expres noțiunea de carantină. Astfel, în accepțiunea acestei norme, forma de bază a infracțiunii poate fi săvârșită doar atunci când persoana eludează măsurile de spitalizare ori de izolare în spații special amenajate.

Se ridică astfel întrebarea dacă această formă a infracțiunii poate fi săvârșită de persoanele aflate în izolare la domiciliu, fie această izolare și impusă de autorități? Rămâne de văzut cum va fi aplicat textul în practică, însă la o primă lectură s-ar putea susține că încălcarea normelor de izolare la domiciliu care nu conduc la răspândirea bolii nu constituie infracțiune, intrând mai degrabă pe teritoriul contravențional^[1].

3. Noua infracțiune reglementată de art. 3521 denumită generic omisiunea declarării unor informații, având următorul cuprins:

„Omisiunea persoanei de a divulga cadrelor medicale sau altor persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care acestea își desfășoară activitatea a unor informații esențiale cu privire la posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu o boală infectocontagioasă se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Această infracțiune nou reglementată, fără corespondent expres în legislația penală anterioară, mai de grabă ridică semne de întrebare decât oferă soluții.

Singura utilitate a acestei norme constă în menționarea expresă a cadrelor medicale printre persoanele în fața cărora există obligația generală de a declara conform realității.

În rest, apreciem că potențialele fapte ce fac obiectul acestei incriminări intrau și până astăzi sub incidența falsului în declarații.

După prima lectură a acestui text de lege, nu putem să nu ne întrebăm cum va fi transpusă în practica judiciară această nouă infracțiune. Cu siguranță în perioada următoare se vor naște mai multe curente de opinie în materia acestei fapte penale.

Constituie acest text o obligație generală de a divulga informații esențiale cu privire la posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu o boală infectocontagioasă chiar și atunci când acestea nu au fost solicitate în mod expres de autoritățile cuprinse în art. 175? Care informații pot fi considerate esențiale din perspectiva textului de lege? Având în vedere că legiuitorul a simțit nevoia să reglementeze expres această ipoteză, se va putea considera că aceasta a fost acoperită anterior de vechea lege? Va mai putea infracțiunea de fals în declarații să fie reținută în sarcina persoanelor care au săvârșit această faptă anterior intrării în vigoare a acestui text de lege? Vor putea cele două infracțiuni să fie reținute în concurs? Vom încerca să răspundem tuturor acestor întrebări într-un articol ulterior. Momentan, asupra acestui nou text planează o incertitudine (care ar putea fi denumită și neconstituționalitate) deloc benefică în contextul pandemiei.

Nu în ultimul rând, nu putem să ignorăm nici umbra ce planează asupra constituționalității acestei Ordonanțe de modificare a Codului penal din 19.03.2020 în contextul referendumului pentru justiție.

În plus, trebuie reamintit și faptul că aceste noi infracțiuni vor fi aplicabile doar în cazul persoanelor care au săvârșit astfel de fapte după intrarea lor în vigoare a ordonanței, prin publicarea în Monitorul Oficial. Persoanele care au săvârșit aceste fapte anterior intrării în vigoare a noilor dispoziții penale vor rămâne sub incidența vechilor norme, în contextul în care acestea reprezintă legi penale mai favorabile.

* Articol preluat de pe site-ul http://www.chirita-law.com/stiri/.