Contestaţia administrativă împotriva soluţiei de respingere a cererii de finanţare fiind menţinută concluzia că aceasta este incompletă. Respingerea recursului declarat

• Legea nr. 544/2004: art. 20 alin. (1)
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8
• NCPC: art. 496 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 07.09.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a formulat cerere de chemate în judecată în contradictoriu cu Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în parte a actului administrativ „Lista contestațiilor respinse, depuse de solicitanți – persoane fizice în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, în ședința Comitetului Director al AFM din 06.08.2020 – publicată la 06.08.2020”, în sensul scoaterii de pe această listă a dosarului de la poziția 401, cu nr. de înregistrare x, Titlu proiect – A., precum și admiterea contestației formulate de reclamant către Administrația Fondului pentru Mediu în sensul aprobării spre finanțare a dosarului cu nr. de înregistrare x, Titlu proiect – A.. De asemenea, a solicitat suspendarea actului până la soluționarea acțiunii în anulare și rezervarea sumei ce reprezintă valoarea finanțării pentru acest dosar până la finalizarea acțiunii judiciare, obligarea pârâtei la comunicarea în scris a deciziei privind aprobarea dosarului de finanțare către reclamant, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2046 din 5 aprilie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de criticile invocate de recurenta-pârâtă, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., și de apărările formulate prin întâmpinare de către intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În cauză, sub aspectul contextului factual se reține că, la data de 06.09.2019, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a anunțat pe pagina sa de internet demararea Programului denumit „Casa Verde Fotovoltaice”, începând cu data de 10 septembrie 2019, precizând că în data respectivă persoanele fizice se pot adresa instalatorilor în vederea înscrierii în program.

Intimatul-reclamant a formulat cerere de finanțare în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, depunând-o împreună cu documentația aferentă la instalatorul validat S.C. B. S.R.L., care are încheiat contract de participare cu Administrația Fondului pentru Mediu, conform art. 18 din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, ghid aprobat prin Ordinul nr. 1.287/05.12.2018 emis de Ministerul Mediului.

Cererea de finanțare și documentele dosarului de finanțare au fost înregistrate în aplicația informatică sub nr. x.

La data de 16.04.2020 Administrația Fondului pentru Mediu a publicat pe pagina sa de internet lista solicitanților respinși în cadrul Programului, intimatul-reclamant figurând la poziția nr. 950. Motivul respingerii proiectului a constat în faptul că nu este completat pct. 4 al cererii, în sensul că nu se menționează locul unde se va implementa proiectul, pe construcție sau pe teren.

Contestația administrativă împotriva soluției de respingere a cererii de finanțare, formulată de intimatul-reclamant în temeiul art. 23 alin. (1) din Ghidul de finanțare din data de 02.12.2018, a fost respinsă în ședința Comitetului director al Administrației Fondului pentru Mediu din data de 06.08.2020, soluția fiind publicată pe pagina de internet a instituției, fiind menținută concluzia că cererea de finanțare este incompletă la punctul 4 al cererii.

Considerând că motivul ce a stat la baza respingerii cererii sale de finanțare este neîntemeiat și nelegal, intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune în anulare a Listei contestațiilor respinse, depuse de solicitanți – persoane fizice în cadrul Programului privind instalarea de sisteme fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională, în ședința Comitetului Director al AFM din 06.08.2020 – publicată la 06.08.2020.

Soluționând acțiunea, instanța de fond a găsit întemeiate susținerile reclamantului privind nelegalitatea măsurii luate de către pârâtă, în sensul respingerii cererii de finanțare și a contestației administrative formulate de acesta, admițând în parte acțiunea reclamantului, în sensul obligării pârâtei la soluționarea cererii formulate de reclamant în cadrul programului Casa Verde, înregistrată sub nr. x.

Pe calea recursului de față, supus analizei instanței de control judiciar, pârâta a atacat sentința de fond din perspectiva unor critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Potrivit textului de lege invocat: „Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”; hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că sentința atacată a fost pronunțată de către instanța de fond cu încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale în raport de care a fost respins dosarul de finanțare înregistrat cu nr. unic x, depus de intimatul-reclamant A. în cadrul „Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică, în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională”. Mai exact, a criticat sentința de fond în ceea ce privește modalitatea de interpretare dată de prima instanță prevederilor Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1278/2018, referitoare la situația în care cererea de finanțare este incompletă, în sensul că nu este completat pct. 4 al cererii, nefiind menționat locul unde se va implementa proiectul (pe construcție sau pe teren).

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situația de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente situației deduse judecății, soluția primei instanțe fiind pronunțată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză, motiv pentru care va fi adoptată în consecință și de către instanța de control judiciar.

În esență, chestiunea supusă analizei și asupra căreia părțile au opinii contrare, vizează cauza neeligibilității cererii – nebifarea unei rubrici privind locul exact în care sistemul de panouri fotovoltaice se va monta.

În opinia recurentei-pârâte, cererea de finanțare trebuia completată integral astfel încât să reiasă, clar și fără niciun dubiu, toate informațiile solicitate. De asemenea, comisia de analiză trebuia să constate exact și nu să „deducă” locul unde reclamantul-intimat dorește implementarea proiectului, cererea fiind în mod corect respinsă atât de comisia de analiză cât și de comisia de contestații.

În schimb, intimatul-reclamant a susținut că s-a soluționat cu rea-credință contestația depusă, neținându-se cont de documentele corective și justificative de îndreptare a erorii materiale.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte validează raționamentul intimatului-reclamant, având în vedere că susținerile părții sunt întemeiate, fiind demonstrate de probatoriul administrat în cauză.

Cum intimatul – reclamant a depus extrasul de carte funciară aferent construcției și imobilului teren, precum și certificat de atestare fiscală, respectiv acordul soției, în calitate de coproprietar, nu se poate susține cu suficient temei că Administrația Fondului pentru Mediu se considera în imposibilitate de a evalua cererea acestuia, neexistând niciun dubiu privitor la locul montării sistemelor.

Mai mult, având în vedere că odată cu contestația, reclamantul a depus un exemplar al cererii de finanțare având bifată una dintre opțiunile de la pct. 4 al cererii, respectiv „pe imobilul construcție”, aceasta fiind în mod evident singura modalitate în care putea fi corectată eroarea, prin respingerea cererii și, respectiv, a contestației, autoritatea pârâtă a dat dovadă de un formalism excesiv, motivele invocate îndeplinind condițiile unui exces de putere.

În raport de aceste considerente, instanța de control judiciar nu poate primi nici susținerile recurentei în sensul că redepunerea cererii echivalează cu depunerea unei noi cereri de finanțare, fapt ce ar implica o nouă analiză, existând posibilitatea ca în cererea nou depusă să fie bifat locul montării, însă să fie completată greșit sau să lipsească alte informații din cuprinsul acesteia; această susținere nu este decât o simplă supoziție a autorității pârâte, o ipoteză care nu are niciun fundament legal.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciind că autoritatea pârâtă a interpretat rigid și greșit dispozițiile art. 21 lit. a)1) din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018, potrivit cărora „Documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: a) cererea de finanțare, în original, completată integral prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul ghid”, va respinge susținerile recurentei-pârâte și va constata că sentința de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale incidente în cauză, demersul părții fiind, prin urmare, nefondat.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă și, în consecință, va menține sentința de fond atacată.

Sursa informației: www.scj.ro.