Consecinţele pe care le atrage calitatea reclamantului instituţie publică, de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza

• Legea nr. 273/2006: art. 2 alin. (1) pct. 39
• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (3) teza a II-a
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1) şi alin. (4)

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 05.03.2020, reclamanta U.A.T Orașul Victoria în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a solicitat anularea Deciziei nr. 354/23.12.2019 emisă de Compartimentul Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale Programul Operațional Regional din cadrul Ministerului L.P.D.A, admiterea contestației formulate de reclamantă sub nr. x/27.11.2019 împotriva Notei de neconformitate AM POR nr. x/27.09.2019 privind proiectul cu cod SMIS 118626 cu titlul Lucrări Eficientizare Energetică Clădire Corp L Liceul Teoretic I.C. Drăgulanu, anularea Notei de neconformitate AM POR nr. x/27.09.2019, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8.000 RON, anularea Deciziei nr. 248/17.10.2019 emisă de Compartimentul (…), admiterea contestației formulate de U.A.T împotriva Notei de conformitate nr. x/13.08.2019, anularea acestei Note, obligarea pârâtei la plata sumei de 47.646,41 RON cu titlu de cheltuială eligibilă potrivit art. 5 din Anexa privind cheltuielile eligibile din cererea de rambursare nr. x/21.06.2019; cu cheltuieli de judecată.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1522 din 15 martie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Victoria a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării și Administrației a solicitat anularea Deciziei nr. 354/23.12.2019 emisă de Compartimentul Soluționare Contestații din cadrul Direcției Generale Programul Operațional Regional din cadrul Ministerului L.P.D.A, admiterea contestației formulate de reclamantă sub nr. x/27.11.2019 împotriva Notei de neconformitate AM POR nr. x/27.09.2019 privind proiectul cu cod SMIS 118626 cu titlul Lucrări Eficientizare Energetică Clădire Corp L Liceul Teoretic I.C. Drăgulanu, anularea Notei de neconformitate AM POR nr. x/27.09.2019, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8.000 RON, anularea Deciziei nr. 248/17.10.2019 emisă de Compartimentul (…), admiterea contestației formulate de U.A.T împotriva Notei de conformitate nr. x/13.08.2019, anularea acestei Note, obligarea pârâtei la plata sumei de 47.646,41 RON cu titlu de cheltuială eligibilă potrivit art. 5 din Anexa privind cheltuielile eligibile din cererea de rambursare nr. x/21.06.2019.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage calitatea reclamantului instituție publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

„(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului”.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Victoria are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Tribunalul București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situația în care atât pârâtul, cât și reclamantul au calitatea de autorități publice, este bazată pe o presupusă intenție a legiuitorului de a distinge între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate. Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Victoria și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a Municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.