Conflict privind dreptul la pensie al reclamantului. Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal

• Legea 127/2019: art. 86 alin. (2) lit. c)
• Legea nr. 263/2010: art. 152
• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (1)
• Legea nr. 554/2004: art. 2 alin. (1) lit. f)
• NCPC: art. 135 alin. (1) şi (4)
• O.U.G. nr. 135/2020: art. 42

Prin sentința civilă nr. 1013 din 7 iulie 2022, Tribunalul Galați – secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați – secția litigii de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâtul Guvernul României, în favoarea Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 154 din 10 noiembrie 2022, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Galați, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1213 din 3 martie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul contestă prevederile O.U.G. nr. 135/2020, act normativ prin care s-a stabilit valoarea punctului de pensie, începând cu data de 01.09.2020, la 1442 RON.

Prin urmare, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant are ca obiect recalcularea drepturilor ce îi revin, raportat la valoarea punctului de pensie prevăzut la art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea 127/2019, în forma nemodificată, și nu repararea unei vătămări produse de o ordonanță a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămare ce ar trebui să provină, într-o atare situație din însăși conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului, în temeiul art. 9 din Legea 554/2004.

Împrejurarea potrivit căreia cererea reclamatului a fost formulată în contradictoriu cu un pârât având rang administrativ de autoritate publică centrală, potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, nu este de natură să atragă competența de soluționare a cauzei în favoarea curții de apel, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, competența materială de soluționare a cauzei se determină în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, care se subsumează unui conflict privind dreptul la pensie al reclamantului, potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, iar nu în funcție de statutul pârâtului de autoritate publică centrală.

Eventualul refuz administrativ al pârâtului având ca obiect recunoașterea și recalcularea drepturilor la pensie raportat la dispozițiile art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, fără să se tină seama de prevederile art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, nu reprezintă un act administrativ asimilat în accepțiunea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acesta producând efecte juridice în sfera raporturilor privind asigurările sociale cu privire la majorarea dreptului la pensie al reclamantului și nu în sfera dreptului administrativ.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Galați – secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.