Comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăţi, schimbarea conturilor de plăţi şi accesul la conturile de plăţi cu servicii de bază (Legea nr. 258/2017)

Secțiunea 1 („Dreptul de acces la un cont de plăți cu servicii de bază”)

Art. 40 prevede că în cazul în care solicită sau accesează un cont de plăți, consumatorii rezidenți în Uniunea Europeană nu fac obiectul discriminării de către instituțiile de credit din motive de naționalitate sau loc de reședință sau din alte motive, după cum se prevede la art. 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Condițiile aplicabile deținerii unui cont de plăți cu servicii de bază nu sunt discriminatorii.

Potrivit art. 41, toate instituțiile de credit oferă consumatorilor conturi de plăți cu servicii de bază prevăzute la art. 48, pentru a garanta accesul la acestea al tuturor consumatorilor de pe teritoriul național și pentru a preveni denaturarea concurenței.

Consumatorii care nu dețin, la momentul solicitării, un alt cont de plăți, inclusiv un cont de plăți de bază, la nicio altă instituție de credit din România beneficiază de deschiderea unui cont de plăți cu servicii de bază, cu excepția cazului în care consumatorul declară că i-a fost notificată închiderea contului.

Îndeplinirea condiției prevăzute anterior se constată de către instituția de credit în baza propriilor interogări, conform legislației în vigoare, sau a declarației pe propria răspundere a consumatorului.

Instituțiile de credit stabilesc, prin proceduri proprii transparente, mecanisme de verificare a îndeplinirii criteriului de vulnerabilitate de către consumatori.

Conform art. 42, consumatorii rezidenți în mod legal în Uniunea Europeană, inclusiv consumatorii fără adresă stabilă și solicitanții de azil, precum și consumatorii cărora nu li se acordă un permis de ședere, dar a căror expulzare nu este posibilă din motive de fapt sau de drept, au dreptul să deschidă și să folosească un cont de plăți cu servicii de bază oferite de instituții de credit stabilite pe teritoriul României.

Dreptul prevăzut mai sus se acordă indiferent de locul de reședință al consumatorului.

Procedura pe care consumatorul o urmează pentru a deschide și a folosi un cont de plăți cu servicii de bază este ușor de înțeles și de accesat de către consumator.

În cazul în care se constată că procedura pe care consumatorul o urmează pentru a deschide și a folosi un cont de plăți cu servicii de bază este dificilă sau împovărătoare pentru consumator, autoritatea competentă dispune măsuri de remediere.

Art. 43 dispune că instituțiile de credit deschid conturi de plăți cu servicii de bază sau, după caz, refuză cererea consumatorului privind deschiderea unui cont de plăți cu servicii de bază, fără întârzieri nejustificate, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare după primirea unei cereri complete.

Art. 44 prevede că instituțiile de credit refuză o cerere privind deschiderea unui cont de plăți cu servicii de bază, inclusiv în cazul în care deschiderea unui astfel de cont ar avea drept rezultat o încălcare a dispozițiilor privind prevenirea spălării banilor și combaterea finanțării terorismului, conform Legii nr. 656/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 45 stabilește că în caz de refuz, după luarea deciziei, instituția de credit:

a) informează imediat consumatorul în legătură cu refuzul și motivul specific al acestuia, în scris și gratuit, cu excepția cazului în care această informare contravine obiectivelor de securitate națională și de ordine publică sau prevederilor Legii nr. 656/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

b) consiliază consumatorul cu privire la procedura de depunere a unei plângeri împotriva instituției de credit care a refuzat acordarea dreptului de acces la un cont de plăți cu servicii de bază, la dreptul consumatorului de a contacta autoritatea competentă și/sau organismul de soluționare alternativă a litigiilor desemnat, indicând inclusiv datele de contact relevante.

Art. 46 prevede că pentru cazul prevăzut la art. 44, instituția de credit adoptă măsuri corespunzătoare privind obligațiile de raportare în conformitate cu cap. II din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În art. 47 se dispune că accesul la un cont de plăți cu servicii de bază nu este condiționat de achiziționarea unor servicii suplimentare sau a unor acțiuni ale instituției de credit, cu excepția cazului în care achiziționarea acestora din urmă reprezintă o condiție care trebuie îndeplinită de toți clienții instituției de credit.

Secțiunea a 2-a („Caracteristicile unui cont de plăți cu servicii de bază”)

Art. 48 stabilește că un cont de plăți cu servicii de bază cuprinde următoarele servicii:

a) servicii care permit toate operațiunile necesare pentru deschiderea, administrarea și închiderea unui cont de plăți;

b) servicii care permit depunerea de fonduri într-un cont de plăți;

c) servicii care permit retrageri de numerar pe teritoriul Uniunii Europene dintr-un cont de plăți la ghișeu sau la bancomate, în timpul sau în afara programului de lucru al instituției de credit;

d) efectuarea următoarelor operațiuni de plată pe teritoriul Uniunii Europene:

(i) debitări directe;

(ii) operațiuni de plată printr-un card de plată, inclusiv plăți online;

(iii) transferuri de credit, inclusiv ordine de plată programată, după caz, la terminale bancare, la ghișee și prin intermediul facilităților online ale instituției de credit.

Serviciile prevăzute mai sus se oferă de instituțiile de credit în măsura în care acestea le oferă deja consumatorilor care dețin conturi de plăți, altele decât un cont de plăți cu servicii de bază.

Conform art. 49, instituțiile de credit oferă conturi de plăți cu servicii de bază în moneda națională sau, după caz, în alte monede.

Potrivit art. 50, accesul la un cont de plăți cu servicii de bază permite consumatorilor să execute un număr nelimitat de operațiuni utilizând serviciile prevăzute la art. 48.

Art. 51 stabilește că instituția de credit asigură consumatorului posibilitatea să gestioneze și să inițieze tranzacții de plată din contul de plăți cu servicii de bază al acestuia în incintele instituției de credit și/sau prin intermediul facilităților online ale acesteia, după caz.

Art. 52 prevede că accesul la un cont de plăți cu servicii de bază sau utilizarea acestuia nu este limitată de achiziționarea unor servicii de tip descoperit de cont sau aferente unui card de credit și nici nu este condiționată de aceasta.

La solicitarea expresă a consumatorului, creditorul poate furniza servicii de tip descoperit de cont sau aferente unui card de credit. În acest caz se încheie separat un contract cu consumatorul, cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 50/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 288/2010, cu modificările și completările ulterioare.

Secțiunea a 3-a („Comisioane percepute pentru un cont de plăți cu servicii de bază”)

Art. 53 dispune că în cazul consumatorilor vulnerabili din punct de vedere financiar, instituțiile de credit oferă gratuit:

a) serviciile prevăzute la art. 48 lit. a) și b);

b) serviciile prevăzute la art. 48 lit. c), în cazul în care sunt furnizate la ghișeele sau bancomatele de pe teritoriul național;

c) primele 10 operațiuni lunare efectuate de un consumator prin utilizarea serviciilor prevăzute la art. 48 lit. d). Comisioanele percepute pentru operațiunile care depășesc numărul minim de operațiuni nu sunt mai ridicate decât cele practicate în conformitate cu politica tarifară obișnuită a instituției de credit.

Art. 54 stabilește că în cazul consumatorilor care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 4 lit. e), instituțiile de credit:

a) oferă gratuit serviciile care permit toate operațiunile necesare pentru deschiderea, închiderea unui cont de plăți și serviciile prevăzute la art. 48 c);

b) pot percepe comisioane rezonabile pentru serviciile prevăzute la art. 48 (primul paragraf al acestui articol), cu excepția serviciilor prevăzute la lit. a).

Art. 55 prevede că fiecare instituție de credit stabilește nivelul comisionului rezonabil ținând cont de cel puțin următoarele criterii:

a) nivelurile veniturilor naționale;

b) comisioanele medii percepute pentru serviciile furnizate privind conturile de plăți;

c) comisioanele percepute pentru plăți SEPA, care nu pot depăși nivelul comisioanelor percepute pentru plăți în lei.

Comisioanele percepute de instituțiile de credit nu depășesc media comisioanelor din ultimele 12 luni pentru serviciile furnizate privind conturile de plăți care oferă serviciile prevăzute la art. 48.

Comisioanele percepute consumatorului pentru nerespectarea de către acesta a angajamentelor ce îi revin prin contractul-cadru nu depășesc 0,01% pe zi de întârziere din salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în cazul prevăzut la art. 53, respectiv din câștigul salarial mediu brut pe economie în cazul prevăzut la art. 54.

Secțiunea a 4-a („Contractele-cadru și încetarea acestora”)

Conforma art. 56, contractele-cadru ce asigură accesul la un cont de plăți cu servicii de bază intră sub incidența O.U.G. nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu se prevede altfel la art. 57 și 58.

Art. 57 prevede că instituția de credit poate decide în mod unilateral încetarea unui contract-cadru numai în cazul în care este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile de mai jos:

a) consumatorul a utilizat în mod deliberat contul de plăți cu servicii de bază în scopuri ilegale;

b) nu a fost efectuată nicio operațiune în contul de plăți de peste 24 de luni consecutive;

c) consumatorul a furnizat informații incorecte pentru a obține contul de plăți cu servicii de bază, în cazul în care furnizarea informațiilor corecte nu ar fi permis obținerea unui astfel de drept;

d) consumatorul nu mai este rezident legal în Uniunea Europeană;

e) consumatorul și-a deschis ulterior un al doilea cont de plăți la o instituție de credit în România, care îi permite să utilizeze serviciile enumerate la art. 48 (primul paragraf al acestui articol).

Art. 58 dispune că în cazul în care instituția de credit decide încetarea contractului privind un cont de plăți cu servicii de bază din unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 57 lit. b), d) și e), aceasta informează consumatorul, în scris și gratuit, cu privire la motivele și justificarea acestei încetări, cu cel puțin două luni înainte de data la care încetarea își produce efectele, cu excepția cazului în care această informare contravine obiectivelor de securitate națională și de ordine publică.

În cazul în care instituția de credit decide încetarea contractului în conformitate cu prevederile art. 57 lit. a) și c), încetarea produce efecte imediat.

Art. 59 stabilește faptul că prin notificarea de încetare a contractului consumatorul este consiliat cu privire la:

a) procedura de prezentare a unei plângeri împotriva încetării, dacă este cazul;

b) dreptul consumatorului de a contacta autoritatea competentă și/sau organismul de soluționare alternativă a litigiilor, furnizând datele de contact relevante.

Secțiunea a 5-a („Informații generale privind conturile de plăți cu servicii de bază”)

În art. 60 prevede că autoritatea competentă și instituțiile de credit iau măsuri pentru informarea publicului în legătură cu disponibilitatea conturilor de plăți cu servicii de bază, condițiile generale de tarifare ale acestora, procedurile ce trebuie urmate pentru exercitarea dreptului de acces la conturi de plăți cu servicii de bază și metodele de acces la procedurile de soluționare extrajudiciară a diferendelor în legătură cu drepturile și obligațiile ce decurg din prevederile respectivei legi.

Măsurile de comunicare se adresează tuturor consumatorilor, în special celor care nu beneficiază de servicii bancare și celor care sunt vulnerabili și mobili.

Art. 61 dispune că instituțiile de credit pun la dispoziția consumatorilor, în mod gratuit, informații și asistență accesibile privind serviciile specifice ale contului de plăți cu servicii de bază oferit, comisioanele percepute și condițiile de utilizare.

Art. 62 prevede că informațiile clarifică faptul că, pentru a avea acces la un cont de plăți cu servicii de bază, nu este obligatorie achiziționarea unor servicii suplimentare.