Comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăţi, schimbarea conturilor de plăţi şi accesul la conturile de plăţi cu servicii de bază (Legea nr. 258/2017)

Secțiunea 1 („Autoritatea competentă”)

Potrivit art. 63, se desemnează Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor ca autoritate competentă abilitată să asigure aplicarea și respectarea respectivei legi.

Art. 64 stabilește că toate persoanele care exercită sau au exercitat activități pentru autoritatea competentă, inclusiv auditorii și experții instruiți de aceasta, se supun obligației de a păstra secretul profesional.

Nicio informație confidențială care ar putea fi primită pe parcursul desfășurării activității lor nu poate fi divulgată niciunei persoane sau autorități, decât într-o formă rezumată sau agregată, fără a se aduce atingere cazurilor reglementate de dreptul penal sau de respectiva lege.

Prevederile anterioare nu împiedică autoritatea competentă să facă schimb de informații confidențiale sau să le transmită în conformitate cu dreptul Uniunii Europene și cu dreptul național.

Conform art. 65, autoritatea competentă și Banca Națională a României cooperează ori de câte ori este necesar pentru a se respecta prevederile respectivei legi, inclusiv în vederea cooperării cu Autoritatea Bancară Europeană.

Art. 66 dispune că autoritatea competentă notifică Comisia Europeană și Autoritatea Bancară Europeană cu privire la desemnarea sa ca autoritate competentă, precum și cu privire la orice modificări în legătură cu aceasta.

Secțiunea a 2-a („Obligația de a coopera”)

Art. 67 prevede că autoritatea competentă cooperează cu autoritățile competente din statele membre ori de câte ori este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute în respectiva lege.

Autoritatea competentă acordă asistență autorităților competente ale celorlalte state membre, inclusiv prin schimb de informații și cooperare în cadrul activităților de investigare sau de supraveghere.

Art. 68 stabilește că se desemnează autoritatea competentă prevăzută la art. 63 ca punct de contact pentru autoritățile competente din celelalte state membre.

Autoritatea competentă informează Comisia Europeană și celelalte state membre despre faptul că este desemnată să primească cererile de schimb de informații sau de cooperare.

Art. 69 dispune că autoritatea competentă, în calitate de punct de contact, comunică și, la rândul său, solicită de la autoritățile competente ale statelor membre care au fost desemnate ca puncte de contact, fără întârzieri nejustificate, informațiile necesare în scopul îndeplinirii sarcinilor atribuite prin respectiva lege.

Autoritatea competentă, în cadrul schimbului de informații cu alte autorități competente, poate preciza, în momentul comunicării, că informațiile respective nu pot fi divulgate fără acordul său expres, caz în care respectivele informații pot fi transmise doar în scopurile pentru care autoritatea și-a dat acordul.

Autoritatea competentă, în calitate de punct de contact, nu transmite informațiile primite de la alte autorități competente din alte state membre altor organizații sau persoane fizice ori juridice fără acordul expres al autorităților competente care au comunicat informațiile și face acest lucru exclusiv în scopurile pentru care autoritățile respective și-au dat acordul, cu excepția unor circumstanțe justificate corespunzător, caz în care aceasta informează de îndată punctul de contact care a transmis informațiile.

În art. 70 se prevede că autoritatea competentă nu poate refuza să dea curs unei cereri de cooperare la desfășurarea unei investigații sau activități de supraveghere sau să facă schimb de informații, în conformitate cu prevederile art. 69, cu excepția următoarelor cazuri:

a) o procedură judiciară pentru aceleași fapte și împotriva acelorași persoane a fost deja începută;

b) o hotărâre definitivă pentru aceleași fapte și împotriva acelorași persoane a fost deja pronunțată;

c) investigația, verificarea la fața locului, activitatea de supraveghere sau schimbul de informații riscă să afecteze suveranitatea, securitatea națională sau ordinea publică.

În caz de refuz întemeiat pe motivele prevăzute mai sus, autoritatea competentă solicitată informează autoritatea competentă solicitantă într-un mod cât mai detaliat posibil.

Conform art. 71, autoritatea competentă poate sesiza Autoritatea Bancară Europeană în cazul în care este refuzată o cerere de cooperare, în special un schimb de informații, sau când nu i s-a dat curs într-un termen rezonabil și poate solicita asistența Autorității Bancare Europene în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010. În această situație, orice decizie cu caracter obligatoriu luată de Autoritatea Bancară Europeană în conformitate cu prevederile art. 19 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 trebuie respectată de autoritatea competentă în cauză, indiferent dacă aceasta este membră sau nu a Autorității Bancare Europene.

Secțiunea a 3-a („Soluționarea litigiilor”)

Art. 72 prevede faptul că în vederea asigurării respectării dispozițiilor respectivei legi de către prestatorii de servicii de plată, consumatorii și asociațiile de consumatori pot să sesizeze Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Potrivit art. 73, pentru soluționarea pe cale amiabilă a eventualelor litigii și fără a se aduce atingere dreptului consumatorilor de a iniția acțiuni în justiție împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispozițiile respectivei legi ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, consumatorii pot apela și la mecanisme extrajudiciare de reclamație și despăgubire pentru consumatori, potrivit prevederilor O.G. nr. 38/2015 privind soluționarea alternativă a litigiilor dintre consumatori și comercianți, cu modificările ulterioare, și ale Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art. 74, constituie contravenție următoarele fapte:

a) încălcarea de către prestatorii de servicii de plată a prevederilor art. 6 alin. (4), art. 7-17, art. 18 alin. (2), art. 19-28, art. 29 alin. (1), art. 30-36, art. 38, art. 39, art. 81 alin. (2) și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei;

b) încălcarea de către instituțiile de credit a prevederilor art. 40, art. 41 alin. (1), (2) și (4), art. 42 alin. (1) – (3), art. 43-45, art. 47, art. 53-55, art. 57-62 și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei.

Conform art. 75, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de respectiva lege se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, la sesizarea consumatorilor, a asociațiilor de consumatori ori din oficiu, în cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate interesele consumatorilor.

Art. 76 prevede faptul că odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate dispune una sau mai multe dintre următoarele obligații:

a) respectarea clauzelor contractuale care au fost încălcate începând cu data încălcării;

b) restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile de la data înmânării sau, după caz, a comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției;

c) aducerea contractului în conformitate cu prevederile legale, în termen de maximum 15 zile de la data înmânării sau, după caz, a comunicării procesului-verbal de constatare a contravenției;

d) corectarea oricăror neconformități cu prevederile legale constatate prin procesul-verbal, în termen de maximum 15 zile de la data înmânării sau, după caz, a comunicării procesului- verbal de constatare a contravenției.

Neaducerea la îndeplinire a obligațiilor prevăzute mai sus în termenele și condițiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contravenției constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.

Art. 77 dispune că odată cu aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale, agentul constatator poate propune aducerea tuturor contractelor similare în conformitate cu prevederile legale, în termen de 30 de zile.

Măsura complementară propusă pentru a fi aplicată potrivit prevederilor anterioare se dispune prin ordin emis de președintele Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Ordinul emis poate fi contestat la instanța de contencios administrativ, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Creditorii sunt obligați să informeze Banca Națională a României, în termen de două zile lucrătoare, despre sancțiunile ce le-au fost aplicate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor pentru încălcarea dispozițiilor respectivei legi.

Art. 78 stabilește că autoritatea competentă poate face publică orice sancțiune contravențională aplicată în caz de încălcare a prevederilor respectivei legi, cu excepția cazurilor în care această informație riscă să perturbe în mod grav piețele financiare sau să aducă un prejudiciu disproporționat părților implicate sau atunci când s-a făcut plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă.

Conform art. 79, contravențiilor prevăzute la art. 74 și art. 76 (privind faptul că neaducerea la îndeplinire a obligațiilor prevăzute mai sus în termenele și condițiile prevăzute în procesele-verbale de constatare a contravenției constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei) le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 80 prevede că autoritatea competentă furnizează Comisiei Europene, până la data de 18 septembrie 2018 și, ulterior, la interval de 2 ani, informații privind următoarele aspecte:

a) respectarea de către prestatorii de servicii de plată a prevederilor art. 7-13 și art. 15-17;

b) respectarea cerințelor privind asigurarea existenței site-ului internet de comparare, în temeiul art. 18;

c) numărul conturilor de plăți care au făcut obiectul schimbării și procentul de cereri de schimbare care au fost refuzate;

d) numărul instituțiilor de credit care oferă conturi de plăți cu servicii de bază, numărul de astfel de conturi care au fost deschise și procentul de cereri de deschidere a unui cont de plăți cu servicii de bază care au fost refuzate.

Prestatorii de servicii de plată furnizează autorității competente toate informațiile solicitate în termenul precizat de aceasta.

Art. 81 stabilește că respectiva lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Prin excepție de la prevederile de mai sus, măsurile necesare pentru a se asigura respectarea prevederilor art. 7-13 și art. 15-17 se aplică în termen de 9 luni de la intrarea în vigoare a standardelor tehnice adoptate de Comisia Europeană privind terminologia standardizată pentru acele servicii care sunt comune unei majorități a statelor membre.

Conform art. 82, prevederile respectivei legi se aplică inclusiv contractelor în curs de derulare aferente conturilor de plăți la data intrării în vigoare a acesteia, cu excepția prevederilor art. 40-62.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor pune la dispoziția consumatorilor site-ul internet prevăzut la art. 18 în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a standardelor tehnice adoptate de Comisia Europeană, conform prevederilor art. 5.

Respectiva lege transpune Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257 din 28 august 2014).