Comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăţi, schimbarea conturilor de plăţi şi accesul la conturile de plăţi cu servicii de bază (Legea nr. 258/2017)

9 ian. 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1494

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Actul normativ publicat în Monitorul OficialSumar
Legea nr. 258/2017
(M. Of. nr. 1032 din 28 decembrie 2017)
– Cap. I („Obiect, domeniu de aplicare și definiții”)
– Cap. II („Comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți”)
– Cap. III („Schimbarea conturilor”)
– Cap. IV („Accesul la conturile de plăți”)
– Cap. V („Autorități competente și soluționarea litigiilor”)
– Cap. VI („Sancțiuni”)
– Cap. VII („Dispoziții finale”)

În M. Of. nr. 1032 din 28 decembrie 2017, a fost publicată Legea nr. 258/2017 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază.

Biblioteca Universul Juridic Sintact

Redăm mai jos structura respectivei legi.

– Cap. I („Obiect, domeniu de aplicare și definiții”);
– Cap. II („Comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți”);
– Cap. III („Schimbarea conturilor”);
– Cap. IV („Accesul la conturile de plăți”);
– Cap. V („Autorități competente și soluționarea litigiilor”);
– Cap. VI („Sancțiuni”);
– Cap. VII („Dispoziții finale”).

În continuare, vom prezenta dispozițiile respectivei legi.

Cap. I („Obiect, domeniu de aplicare și definiții”)

Art. 1 stabilește faptul că respectiva lege reglementează drepturile și obligațiile consumatorilor și ale prestatorilor de servicii de plată atunci când se prestează servicii de plată aferente unui cont de plăți, respectiv aspecte referitoare la transparența și comparabilitatea comisioanelor percepute consumatorilor pentru conturile de plăți deținute de aceștia, la schimbarea conturilor de plăți, la facilitarea deschiderii transfrontaliere de conturi de plăți, precum și la deschiderea și utilizarea conturilor de plăți cu servicii de bază.

Art. 2 dispune că respectiva lege se aplică conturilor de plăți prin care consumatorii pot să efectueze cel puțin următoarele operațiuni:

a) să depună fonduri într-un cont de plăți;

b) să retragă numerar dintr-un cont de plăți;

c) să execute și să primească operațiuni de plată, inclusiv transferuri de credit, către și de la terți.

Prevederile art. 5-39 se aplică prestatorilor de servicii de plată.

Prevederile art. 40-62 se aplică instituțiilor de credit.

Prevederile respectivei legi nu se aplică Trezoreriei Statului și serviciilor puse la dispoziție de aceasta prin intermediul altor entități potrivit actelor normative în vigoare.

Art. 3 prevede că deschiderea și utilizarea unui cont de plăți cu servicii de bază, în temeiul respectivei legi, se fac în conformitate cu Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În art. 4 se dispune faptul că în sensul respectivei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) autoritate competentă – Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor desemnată potrivit prevederilor art. 63;

b) beneficiar al plății – o persoană fizică sau juridică care este destinatarul vizat al fondurilor care au făcut obiectul unei operațiuni de plată;

c) comisioane – toate costurile și penalitățile, dacă există, pe care consumatorul trebuie să le plătească prestatorului de servicii de plată în schimbul prestării unor servicii aferente unui cont de plăți sau în legătură cu aceste servicii;

d) consumator – persoana astfel cum este definită la art. 2 pct. 2 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) consumator vulnerabil din punct de vedere financiar – consumatorul al cărui venit lunar nu depășește echivalentul a 60% din câștigul salarial mediu brut pe economie, previzionat în ultima prognoză macroeconomică, respectiv prognoza de toamnă, publicată de către Comisia Națională de Prognoză în anul în curs pentru anul următor, sau al cărui venit din ultimele 6 luni nu depășește echivalentul a 60% din câștigul salarial mediu brut pe economie;

f) contract-cadru – un contract de servicii de plată care reglementează executarea, în viitor, a unor operațiuni de plată individuale și succesive și care poate conține obligația de a constitui un cont de plăți, precum și condițiile de constituire a acestui cont;

g) cont de plăți – un cont deținut în numele unuia sau al mai multor consumatori, care este folosit pentru executarea de operațiuni de plată;

h) debitare directă – un serviciu de plată național sau transfrontalier pentru debitarea unui cont de plăți al plătitorului, atunci când o operațiune de plată este inițiată de beneficiarul plății pe baza consimțământului plătitorului;

i) facilitate de tip descoperit de cont – un contract de credit explicit, în baza căruia un prestator de servicii de plată pune la dispoziția unui consumator fonduri care depășesc soldul curent al contului de plăți al consumatorului;

j) facilitate de tip descoperit de cont cu aprobare tacită – o facilitate de tip descoperit de cont, acceptată în mod tacit, prin care un prestator de servicii de plată pune la dispoziția unui consumator fonduri care depășesc soldul curent al contului de plăți al consumatorului sau facilitatea de tip descoperit de cont convenită;

k) fonduri – bancnote și monede, bani scripturali, precum și monedă electronică, astfel cum este definită la art. 4 f) din Legea nr. 127/2011 privind activitatea de emitere de monedă electronică, cu modificările ulterioare;

l) instituție de credit – întreprinderea astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012;

m) instrument de plată – orice dispozitiv și/sau set de proceduri astfel cum este definit la art. 5 pct. 17 din O.U.G. nr. 113/2009 privind serviciile de plată, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările și completările ulterioare;

n) marcă de plată – orice denumire, termen, semn, simbol sau o combinație a acestora în formă materială sau digitală, aptă să desemneze schema de plată cu cardul în care sunt efectuate tranzacțiile de plată cu cardul;

o) operațiune de plată – acțiunea, inițiată de plătitor sau de beneficiarul plății, de a depune, a transfera sau a retrage fonduri, indiferent de eventualele obligații subiacente existente între plătitor și beneficiarul plății;

p) ordin de plată – orice dispoziție a plătitorului sau a beneficiarului plății către prestatorul său de servicii de plată prin care se solicită executarea unei operațiuni de plată;

q) ordin de plată programată – o instrucțiune dată de un plătitor prestatorului de servicii de plată care deține contul de plăți al plătitorului de a executa transferuri de credit la intervale regulate sau la date prestabilite;

r) plătitor – o persoană fizică sau juridică care deține un cont de plăți și care autorizează un ordin de plată din acel cont de plăți sau, în cazul în care nu este vorba de un cont de plăți al plătitorului, o persoană fizică sau juridică care face un ordin de plată către un cont de plăți al beneficiarului plății;

s) prestator de servicii de plată – oricare dintre entitățile prevăzute la art. 2 din O.U.G. nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările și completările ulterioare;

t) prestator de servicii de plată care efectuează transferul – prestatorul de servicii de plată de la care se transferă informațiile necesare pentru efectuarea schimbării conturilor;

u) prestator de servicii de plată destinatar – prestatorul de servicii de plată căruia i se transferă informațiile necesare pentru efectuarea schimbării conturilor;

v) zona unică de plăți în euro denumită în continuare SEPA – zona geografică în care nu există diferențe între plăți fără numerar în euro, naționale sau transfrontaliere, astfel cum este constituită pe baza Directivei 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE, transpusă în legislația națională prin O.U.G. nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările și completările ulterioare, și a Regulamentului (UE) nr. 260/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 martie 2012 de stabilire a cerințelor tehnice și comerciale aplicabile operațiunilor de transfer de credit și de debitare directă în euro și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 924/2009;

w) rata dobânzii creditoare – rata la care se plătește dobândă consumatorului în legătură cu fondurile păstrate într-un cont de plăți;

x) rezident legal în Uniunea Europeană – persoana fizică care are dreptul la rezidență într-un stat membru în temeiul dreptului Uniunii Europene sau al dreptului național, inclusiv consumatorii fără adresă stabilă și solicitanții de azil în temeiul Convenției de la Geneva din 28 iulie 1951 privind statutul refugiaților, Protocolului la aceasta din 31 ianuarie 1967 și altor tratate internaționale relevante la care România este parte;

y) schimbarea conturilor sau serviciu de schimbare a conturilor – transferul de la un prestator de servicii de plată la altul, la cererea consumatorului, fie al informațiilor referitoare la toate sau la unele dintre ordinele de plată programate pentru transferurile de credit, debitările directe recurente și încasările prin transferuri de credit recurente, executate într-un cont de plăți, fie al eventualului sold pozitiv al contului de plăți dintr-un cont de plăți într-altul sau ambele, cu sau fără închiderea vechiului cont de plăți;

z) serviciu de plată – orice activitate de plată astfel cum este definită la art. 8 din O.U.G. nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările și completările ulterioare;

aa) servicii aferente unui cont de plăți – toate serviciile legate de deschiderea, operarea și închiderea unui cont de plăți, inclusiv serviciile de plată și operațiunile de plată definite la art. 4 lit. g) din O.U.G. nr. 113/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010, cu modificările și completările ulterioare, precum și facilități de tip descoperit de cont și facilități de tip descoperit de cont cu aprobare tacită;

ab) state membre – state membre ale Uniunii Europene sau din cadrul Spațiului Economic European;

ac) suport durabil – orice instrument care permite consumatorului să stocheze informații adresate personal, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare și pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor informației respective, și care permite reproducerea, fără modificări, a informațiilor stocate;

ad) transfer credit – serviciul de plată național sau transfrontalier de creditare a contului de plăți al unui beneficiar al plății printr-o operațiune de plată sau o serie de operațiuni de plată efectuate din contul de plăți al plătitorului de către prestatorul de servicii de plată care deține contul de plăți al plătitorului, în baza unei instrucțiuni date de plătitor;

ae) zi lucrătoare – o zi în care prestatorul de servicii de plată relevant exercită activități și este în măsură să execute operațiuni de plată.

Cap. II („Comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți”)

Secțiunea 1 („Lista celor mai reprezentative servicii aferente unui cont de plăți care fac obiectul unui comision la nivel național și terminologia standardizată”)

Potrivit art. 5, lista celor mai reprezentative servicii aferente unui cont de plăți, denumită în continuare Lista, cuprinde termenii și definițiile pentru fiecare dintre serviciile identificate, utilizându-se un singur termen pentru fiecare serviciu pentru a se asigura utilizarea unei terminologii standardizate de către prestatorii de servicii de plată, astfel încât consumatorii să înțeleagă și să compare comisioanele percepute.

Lista se stabilește în baza standardelor tehnice adoptate de Comisia Europeană privind terminologia standardizată pentru acele servicii care sunt comune unei majorități a statelor membre, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei.

Lista se adoptă prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 3 luni de la intrarea în vigoare a standardelor tehnice adoptate de Comisia Europeană.

Lista cuprinde cel puțin 10 și cel mult 20 dintre cele mai reprezentative servicii care fac obiectul unui comision, servicii oferite cel puțin de un prestator de servicii de plată la nivel național, și integrează terminologia standardizată la nivelul Uniunii Europene.

Lista cuprinde serviciile care:

a) sunt cel mai frecvent utilizate de consumatori în legătură cu contul lor de plăți;

b) generează cel mai mare cost pentru consumatori, la nivel global și pe unitate.

Lista nu va cuprinde serviciile utilizate de consumatori pentru interogarea conturilor lor de plăți, servicii pentru care nu se percep comisioane.

Art. 6 stabilește faptul că la fiecare 4 ani de la data publicării Listei, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu sprijinul Băncii Naționale a României, evaluează, în conformitate cu prevederile art. 5, Lista celor mai reprezentative servicii, în vederea actualizării acesteia.

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu sprijinul Băncii Naționale a României, notifică serviciilor Comisiei Europene și Autorității Bancare Europene rezultatul evaluării și, acolo unde este cazul, propunerea de actualizare a Listei celor mai reprezentative servicii.

Lista prevăzută la art. 5 (primul paragraf mai sus menționat) se aprobă prin hotărâre a Guvernului, ca urmare a actualizării terminologiei standardizate de către Autoritatea Bancară Europeană.

Prestatorii de servicii de plată utilizează, atunci când oferă informații consumatorilor, termenii și definițiile din Lista actualizată.

Comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (Legea nr. 258/2017) was last modified: ianuarie 8th, 2018 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter