Cererea de încuviinţare a executării silite. Determinarea competenţei teritoriale în funcţie de obiectul cererii de chemare în judecată

• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 148 alin. (1)
• NCPC: art. 194 lit. a)
• NCPC: art. 22 alin. (6)
• NCPC: art. 651 alin. (1) şi (3)
• NCPC: art. 666 alin. (1)
• NCPC: art. 9 alin. (2)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Judecătoriei Sectorului 3 București la data de 27.04.2023, Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, la cererea creditorului B., în baza titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr. 2126/10.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015 și decizia nr. 894/14.04.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1251 din 30 iunie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății de Biroul executorului judecătoresc A. este încuviințarea executării silite împotriva debitorului Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, la cererea creditorului B., în baza titlurilor executorii reprezentate de decizia civilă nr. 2126/10.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2015 și decizia nr. 894/14.04.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt aplicabile dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. raportate la cele ale art. 651 alin. (1) și (3) din același cod.

Dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, iar potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Cererea de încuviințare a executării silite este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din dispozițiile anterior menționate, coroborate cu cele ale art. 651 alin. (3) din C. proc. civ. care prevăd că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În cauză, din analiza actelor din dosar se constată că în cererea de executare silită, formulată de creditorul B., și în cererea de încuviințare a executării silite, formulată de Biroul executorului judecătoresc A., a fost solicitată executarea silită a debitorului Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare.

În cadrul titlurilor executorii care au stat la baza cererii de încuviințare a executării silite este menționat ca debitor C., Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare având calitatea de lichidator al acestuia.

Conflictul ivit între cele două instanțe decurge din împrejurarea că Judecătoria Sectorului 3 București s-a raportat, în vederea determinării instanței de executare, la sediul debitorului indicat în titlul executoriu, iar Judecătoria Brașov la sediul debitorului indicat în cererea de încuviințare a executării silite.

În conformitate cu prevederile art. 194 lit. a) din C. proc. civ., „Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (…) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde și codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice și contul bancar ale reclamantului, precum și ale pârâtului, dacă părțile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispozițiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuiește în străinătate, va arăta și domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul”.

În principiu, cadrul procesual se fixează la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, de către reclamant.

Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului, a cauzei sale juridice, a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar parcurge.

Potrivit art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., „Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților”.

De asemenea, conform art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., „Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel”.

În considerarea principiului evocat, cel al disponibilității, date fiind inclusiv prevederile legale anterior citate, instanța de judecată nu va putea, așadar, modifica cadrul procesual stabilit prin cererea introductivă de instanță.

Astfel fiind, în prezentul proces, Înalta Curte constată că în cadrul cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat, în mod expres, debitorul ca fiind Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare, iar la solicitarea expresă a Judecătoriei Brașov de a arăta calitatea în care acționează Fondul, respectiv de debitor sau de lichidator judiciar al C. S.A., executorul judecătoresc a arătat că solicită încuviințarea executării silite a Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare.

Prin urmare, instanța de executare este ținută, și în acest caz, de limitele învestirii sale, aspectele privind îndeplinirea condițiilor art. 666 din C. proc. civ. fiind subsecvente stabilirii competenței instanței sesizate.

Față de dispozițiile art. 666 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 651 alin. (1) din același cod, în cauză operează o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, astfel încât competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite a debitorului Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare este Judecătoria Sectorului 3 București.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Sursa informației: www.scj.ro.