Cerere privind recunoașterea stării de discriminare în care se află reclamantul din punct de vedere salarial în raport cu alţi angajaţi și dispunerea uniformizării modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente

• Legea nr. 567/2004: art. 3 alin. (2)
• NCPC: art. 116
• NCPC: art. 127 alin. (3)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (4)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă la data de 18.08.2020, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să recunoască starea de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu alți angajați ai Ministerului Justiției (consilierii de probațiune din cadrul Direcției Naționale de Probațiune), să dispună uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi aferente prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 RON, începând cu data de 10.01.2017 până la 31.12.2017 sau la zi, pentru personalul care a fost salarizat prin raportare la valoarea de referință sectorială și după 31.12.2017 (cuantum care cuprinde majorarea de 25% prevăzută de art. III din O.U.G. nr. 20/2016), să dispună repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale, reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare, începând cu 10.01.2017 până la zi și în continuare, inclusiv după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, să oblige pârâții Curtea de Apel Iulia și Ministerul Justiției la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare, prin obligarea acestora la plata pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul la care sunt îndreptățiți și cel efectiv plătit, începând cu 10.01.2017 și pentru viitor și să actualizeze sumele stabilite cu indicele de inflație comunicat de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate, până la plata efectivă a celor cuvenite.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1447 din 9 iunie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Pentru a hotărî astfel, a reținut că Tribunalul Caraș-Severin și-a declinat din oficiu competența de soluționare a cauzei, constatând că reclamanții nu fac parte din categoria de personal prevăzută de art. 127 alin. (3) C. proc. civ.

A notat însă că, față de calitatea de pârâtă a Curții de Apel Alba Iulia, sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (2^1) C. proc. civ.

Asupra conflictului de competență, instanța supremă reține următoarele:

În cauză există conflict negativ de competență în accepțiunea art. 133 pct. 2 C. proc. civ., întrucât două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente în soluționarea pricinii.

Reclamanții au învestit Tribunalul Caraș-Severin cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Ministerul Justiției, Curtea de Apel Alba Iulia și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

În determinarea competenței teritoriale, Înalta Curte reține că potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., „dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea”, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, „dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.

Din categoria personalului auxiliar de specialitate care, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, îi include și pe specialiștii IT, art. 127 alin. (3) C. proc. civ. impune doar grefierilor obligația de a se adresa, când au calitatea de reclamanți într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, unei alte instanțe de același grad aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Reclamanții fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, dar, nefiind grefieri, nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 127 alin. (3) C. proc. civ., așa încât competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., „în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii”.

Articolul 127 alin. (2^1) C. proc. civ. prevede că „dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz”.

În cauză, Curtea de Apel Alba Iulia are calitate de pârâtă, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2^1) C. proc. civ., în stabilirea competenței teritoriale, norme care fără a impune reclamanților obligația de a se adresa unei alte instanțe de același grad aflate în circumscripția unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea, le recunosc un asemenea drept.

În acest caz, alegerea instanței revine exclusiv reclamanților, conform art. 116 C. proc. civ. și, o dată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestora nu mai poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii se stabilește în mod definitiv competența instanței respective.

În speță, reclamanții au învestit Tribunalul Caraș-Severin, aflat în raza unei curți de apel învecinate cu cea în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, să soluționeze litigiul dintre părți, așa încât acest tribunal a devenit singurul competent să-l judece.

Așa fiind, constatând că autorii cererii de chemare în judecată și-au manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea acțiunii, Înalta Curte va stabili, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Sursa informației: www.scj.ro.