Cerere privind obligarea pârâtei la repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii actului de desfacere a contractului individual de muncă, reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută și plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu ar fi fost desfăcut contractul de muncă

• C. muncii: art. 269 alin. (2)
• NCPC: art. 116
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Timiș, secția I civilă la data de 6 octombrie 2020, sub nr. x/2021, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la anularea deciziei nr. 3779 din 31.08.2020, repunerea părților în situația anterioară emiterii actului de desfacere a contractului individual de muncă, respectiv, obligarea pârâtei la reintegrarea pe funcția deținută, precum și la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă nu i-ar fi fost desfăcut contractul de muncă, de la data încetării contractului individual și până la data reintegrării efective pe funcția deținută.

De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 20.000 RON, reprezentând daune morale.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 alin. (2), art. 78, art. 80, art. 252 alin. (5), art. 253 alin. (1) și urm. din Codul muncii.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 197 din 1 februarie 2022)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Timiș și Tribunalul Mehedinți, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalul Timiș, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamant privește un conflict de muncă, aspect reținut de ambele instanțe, iar potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența teritorială în cazul acestor litigii aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

Legea dialogului social nr. 62/2011, prin art. 210, statuează regula că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Se constată astfel că prin dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, normă specială intrată în vigoare ulterior Codului muncii, s-a reglementat o competență teritorială alternativă în favoarea instanței de la locul de muncă sau de la domiciliul reclamantului.

Înalta Curte mai reține și că art. 216 din Legea nr. 62/2011 prevede că, „dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.” iar potrivit art. 116 C. proc. civ. „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 cu cele ale art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul cererilor de chemare în judecată având ca obiect conflicte de muncă, este reglementată o competență teritorială alternativă a instanțelor, reclamantul având dreptul de a alege între instanța de la locul unde își are domiciliul și cea de la locul său de muncă, opțiunea acestuia exercitându-se la momentul sesizării instanței.

În cauza de față, domiciliul reclamantului este în județul Mehedinți, conform mențiunilor din notele scrise depuse în data de 13.01.2021 la dosar, iar locul de derulare a raporturilor de muncă a fost în Timișoara, prin urmare atât Tribunalul Mehedinți, cât și Tribunalul Timiș, erau deopotrivă competente în soluționarea cauzei.

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Timiș, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între cele două instanțe deopotrivă competente, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la locul său de muncă.

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Sursa informației: www.scj.ro.