Cerere privind nesocotirea normelor legale în materia promovării judecătorilor şi procurorilor. Admiterea excepţiei inadmisibilităţii şi respingerea contestaţiei ca inadmisibilă

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând hotărârea contestată, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este inadmisibilă.

Prin contestaţia formulată, s-a solicitat anularea, în parte, a Hotărârii Plenului din data de 21.09.2017, referitoare la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, efectivă şi pe loc, exclusiv sub aspectul neincluderii posturilor pentru promovarea pe loc la instanţele militare.

În susţinerea cererii, contestatorul a arătat că hotărârea atacată a fost adoptată cu nesocotirea normelor legale în materia promovării judecătorilor şi procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii excluzând de la beneficiul promovării pe loc judecătorii militari de la tribunale.

În opinia contestatorului la concursul pentru promovarea pe loc pentru obţinerea gradului de judecător de curte de apel pot participa toţi judecătorii cu grad profesional de judecător de tribunal, indiferent de instanţa în care îşi desfăşoară activitatea (civilă sau militară) şi chiar dacă ordonatorul principal de credite pentru instanţele militare este diferit de cel al instanţelor civile.

Înalta Curte constată că actul administrativ a cărui anulare parţială se solicită nu reprezintă un act administrativ în înţelesul dat acestei noţiuni de Legea nr. 554/2004, legea contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din actul Legea nr. 554/2004:

„orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, interesul legitim putând fi atât privat, cât şi public”.

Art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 defineşte actul administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Înalta Curte constată că Hotărârea Plenului nr. 941/21.09.2017 privind organizarea concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, efectivă şi pe loc, nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci un act premergător, nesusceptibil da a produce efecte juridice prin el însuşi.

Scopul emiterii acesteia nu îl constituie producerea de efecte juridice de sine stătătoare, specifice dreptului administrativ, ci respectiva hotărâre reprezintă un act premergător emiterii actului administrativ în considerarea căruia a fost întocmit.

Hotărârea supusă controlului în speţă, ca şi celelalte acte emise în vederea organizării concursului de promovare, poate fi atacată numai odată cu hotărârea de validare a rezultatelor respectivului concurs, singurul act producător de efecte juridice.

În acest sens practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a arătat că, în privinţa concursurilor organizate de Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârea de validare a concursului reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice, în timp ce toate celelalte hotărâri prin care se stabilesc măsuri de ordin organizatoric pentru desfăşurarea concursului de promovare în funcţii de execuţie, fiind acte premergătoare, sunt supuse controlului judecătoresc numai odată cu hotărârea de validare.

În consecinţă, având în vedere că Hotărârea Plenului nr. 941/21.09.2017, contestată în prezentul litigiu, nu este act administrativ, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge contestaţia, ca inadmisibilă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II